Versetul zilei

16 aprilie 2014

Isus revine, esti pregatit?

De ceva vreme lucrarile pe care le-a avut sotul au implicat deplasari, fie la noi in tara cat si afara, insa am observat un lucru, dragostea care ne leaga  naste acel dor si indiferent unde este si cat sta, abia asteptam sa ne revedem.
Spun acest lucru pentru ca are mare legatura cu ceea ce vreau sa spun in continuare.Noi suntem mireasa, iar Isus este Mirele drag pe care Il iubim si asteptam sa revina.

  Atunci cand iubesti  iti este dor, iar cand iti este dor abia astepti sa te intalnesti  cu persoana iubita. Corect?
 Cat de mare este dorul nostru dupa EL?

Ma uitam adineauri  cu ingrijorare la ultimele vesti primite de la tara vecina, Ucraina. Intreaga lume pare sa fie in stare de alerta din aceasta cauza si nu numai. Nu exista tara in care sa nu existe probleme si conflicte.Situatia in care ne gasim, de-altfel criza care a pus stapanire pe economia tuturor tarilor, conflictele care iau amploare din ce in ce mai mult la nivel international, toate acestea oare nu sunt metodele diavolului de a ne distrage si de a ne acapara toata atentia noastra, de la cel mai important eveniment?
Ochii nostri par sa fie atintiti asupra evenimentelor care se petrec  si din pacate evenimentul cel mai mare si cel mai importanta care urmeaza a fi, a trecut pe plan secundar.
Eu cred ca da, este si asta una din metodele lui si fac parte din strategia celui rau.
Insa  noi, ca si crestini care traim cu nadejdea mostenirii vietii vesnice,
El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice (Tit 3:5-7), noi ne bucuram mai mult ca oricand de revenirea Mirelui nostru drag.
Traim in mijlocul multimilor de vesti rele, insa ne bucuram ca exista o veste extraordinara, 
"ISUS REVINE"
Cat de mult iti doresti aceasta intalnire?

Frunze, insa nu si roade!

Ne aflam in cea mai importanta perioada, in Saptamana Mare.
Incepand cu intrarea triumfala din Ierusalim, in care Isus era primit si declarat Rege, iata ca la nici cateva zile lucrurile iau o mare intorsatura.Acolo, in Ierusalim ucenicii au facut tot ce le-a stat in putinta sa-L puna in evidenta si sa-L scoata in prim plan pe Isus, iata ca la nici cateva zile aceeasi ucenici Il parasesc. Multimea care era adunata L-au intampinat cu ramuri de finici si asterneau pe jos hainele de bucurie ca in sfarsit au un Rege.Numai ca se intampla ceva ciudat, aceeasi multime care striga "Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului", striga la doar cateva zile, "Rastigneste-L"
Exista un contrast atat de mare, intre aceste cuvinte:"OSANA" si "RASTIGNESTE-L". De fapt exista un contrast foarte mare intre tot ceea ce se petrece acolo, intre actiunile si vorbele lor.Acelasi pericol de fapt insoteste pe foarte multi crestini si azi.Contrastul este izbitor vizibil intre ceea ce arata duminica la adunare si ceea ce arata in cursul saptamanii. Duminica se canta osanale lui Dumnezeu, iar peste saptamana se da osanale celuilat "dumnezeu".
Interesant este modul cum este prezentata pilda smochinului. Prima data are loc intrarea in Ierusalim, apoi intalneste smochinul, dupa care merge in Templu si in urma a ceea ce vede Isus acolo, mahnit rastoarna mesele celor care faceau comert in Templu.
Smochinul suntem noi, crestinii care din pacate ne asemanam cu acest smochin. La exterior aratam foarte bine, plini de frunze ca si acest smochin, numai ca apropiindu-se de el, Isus a vazut ca nu avea nici un rod.
Frunze avem slava Domnului plin, programe extraordinare in adunare, insa pe Isus nu Il impresioneaza nimic din toate astea, El cauta roade. Dupa cum arata smochinul verde, putem spune ca nu era un copac mort, din contra traia, insa fara nici un rod el nu era de folos. Imi amintesc ca ani de zile am avut pe balcon o floare care de felul ei era o planta frumoasa care facea flori, insa nu si planta mea. Mi-amintesc ca de zeci de ori am pus mana pe ghiveci sa o arunc, insa mi-a tot parut rau, pentru ca nu era moarta, din contra era verde, insa nu facea nici un fel de floare. Asa ca pana la urma, m-am saturat si am aruncat-o. 
Isus a cautat smochinul de roade si nu L-a interesat frunzele lui frumoase, asa ca neavand rod, smochinul a fost blestemat.Nu stiu ce folos ar fi pentru Dumnezeu toata inchinarea noastra, daca nu avem si roade?
Roadele vin in urma unei trairi autentice cu Dumnezeu, si asta nu se intampla doar o zi, ci in fiecare zi.
Fara nici un fel de mila, Isus spune: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!”
Cu ce L-ar fi impiedicat oare  smochinul acela daca ar fi ramas acolo, macar asa ca decor...?!
Iata ca nici macar ca si decor Isus nu il vrea! 
Pilda ne-a fost data noua spre a invata din ea. Crestinul care are frunze si nu este gasit ca face si roade, Isus Il va arunca deoparte.
 La fel este si starea celor din Templu.Locul sfant in care Dumnezeu  trebuia sa coboare cu prezenta si locul care trebuia sa fie umplut cu Slava Sa, iata ca s-a transformat intr-o pestera de talhari. Acest loc care mai degraba se transformase intr-un talcioc, decat in casa de rugaciune. Isus, mahnit pentru ceea ce a vazut, rastoarna mesele si scoate afara pe cei care au intinat acest loc sfant.
Templul este locul in care Dumnezeu coboara cu prezenta Sa, si acest lucru ar trebui sa ne  faca sa tremuram, numai ca din pacate locul acesta si-a pierdut valoarea si semnificatia. Noi trebuie sa fim constienti ca nu este doar o cladire frumoasa sau mai putin frumoasa , ci Templul este locul in care noi ca si madulare a lui Hristos ii dam valoarea pe care Dumnezeu  o doreste. 
1 Corinteni 6:19
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?
 
Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.
 2 Corinteni 2 :27
Ca atare, FIINDCA SUNTEM TRUPUL LUI HRISTOS, TREBUIE SA  NE SI COMPORTAM CA SI HRISTOS!

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Proverbe 11.1-17

Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei...
Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept... în veacul acesta, „pentru a împodobi" - precum fac ilustraţiile unei cărţi - „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor" (Tit 2.10-12).
„Inţelepciunea este cu cei smeriţi" (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.
Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-1 considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

15 aprilie 2014

Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Proverbe 10.16-32

Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necu-viincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
„Limba celui drept este argint ales": ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9-11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora
pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18,19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20,21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

14 aprilie 2014

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Proverbe 10.1-15

Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes" - „Studiu asupra Proverbelor", de Henri Rossier).
Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată' (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie" (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, II vedem pe Dumnezeu admirând înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ... (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).
Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4-5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) -iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!

13 aprilie 2014

Original Big surprise for Bride and Groom.

                   Oare toti preotii au asa voce frumoasa...?                 
                        

BISERICI DIASPORA

Pentru cei care doresc sa urmareasca programele bisericilor din diaspora, aici sunt cateva link-uri:

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Proverbe 9.1-18

Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu", şi care „era Dumnezeu", a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa" (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi"), este totodată înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi... mâncaţi... beţi" (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui", nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.
Invăţătura înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.
In lume, o altă voce caută să-i „abată" pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)!
 Împrumutând înfăţişarea înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului" (Evrei 11.25). 
Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).