Hrana ta zilnica!

11 Februarie
Iov 39.19-30 si 40.1-5
Iov crezuse că pe Domnul nu-L interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatură - de la puiul de corb până la cal sau până la vultur - de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt!
In evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios.
Domnul vine să-i vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic" (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel care-şi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează să-i vorbească pentru a doua oară, cu scopul de a-1 aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.

La multi ani, iubita mama!

Mi-am propus inca de dimineata sa scriu ceva deosebit, nu am reusit sa intru pe blog la servici, deoarece  toata lumea a fost nervoasa....(ma refer la sefii mei), poate pentru ca azi este luni.

Apoi mi-am propus sa scriu ceva deosebit cand ajung acasa, nu am reusit, pentru ca Biblia spune:

"bucurati-va cu cei ce se bucura si plange-ti cu cei ce plang", asa ca am ales sa las scrisul pe mai tarziu, ducandu-ma sa plang cu cei care plang. In cazul acesta am plans alaturi de fratele pastor Achim Coriolan pentru ca in aceste momente trece printr-o suferinta grea, sotia lui, sora NUTI a plecat sa se intalneasca cu Mirele ei drag, deci am amanat scrisul.

In sfarsit am reusit sa intru pe blog sa ma apuc sa scriu, dar mama mea cu siguranta se odihneste acum, pentru ca este o ora destul de tarzie pentru ea. As vrea sa ii spun multe, insa mii de cuvinte de as scrie...nu ar fi de ajuns sa ii spun ceea ce simt.Nu stiu  care sunt cuvintele potrivite pe care as putea sa le scriu in aceasta zi unica. Spun ca este o zi unica...pentru ca in aceasta zi Dumnezeu a lasat pe pamant sa vina cea mai frumoasa, cea mai buna, cea mai credincioasa, cea mai UNICA femeie, si aceasta este MAMA MEA.

MAMA, cel mai dulce cuvant pe care oridecateori il rostesc, ma trec fiori. Cred ca pe masura ce imbatranesc si eu, am invatat sa o apreciez, sa o iubesc mai mult, si mai mult.

Cel care a scris aceste versuri cu siguranta a simtit ceea ce simt si eu pentru mama mea.

Mi-ai cantat cu glas de lacrimi, leganandu-ma alene,
Alinandu-mi cu-al tau cantec lacrima ivita-n gene...
Si mi-ai plans infiorata cantecele duiosiei
De-ai trezit in al meu suflet cald fiorul armoniei...

Mi-ai citit in ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptura
  A lui Dumnezeu iubire, in inima  pururi sa-mi ramana...
In singuratatea serii luminat de raza lunii
M-ai facut sa simt puterea si odihna rugaciunii...

De durerea altor lacrimi te-am vazut plangand pe tine
Si de-atuncea port durerea altora si eu in mine.
Pentru adevar intr-una te-am vazut fara de teama
Si de-atunci stiu c-adevarul e CURAJ si LUPTA, mama!

A trecut in urma vremea si-ntr-o toamna grea, tarzie,
M-a rapit de langa tine lumea larga si pustie.
Ai varsat atunci amare mii de lacrimi in naframa
Si cu inima zdrobita, m-ai privit pierduta-n zare.

Mult umblai de-atunci in lume, multe ochii mei vazura,
Multe soapte ma chemara, multe vanturi ma batura,
Dar de mii de lucruri scumpe, de fiinte si de nume,
Tu-mi ramai mereu fiinta cea mai mult iubita-n lume.

Astazi, straina si singura si departe sunt de casa
Dar sunt fericita mama, ca si eu sunt credincioasa
Si ca stiu c-odata-ceruri, unde nu mai sunt suspine,
Fericite vom fi-mpreuna, printre cei iubiti de tine.

Dumnezeu sa-ti daruiasca, scumpa mama, mangaiere,
Mana LUI sa-ti stearga ochii de-orice lacrimi de durere;
Sa-ti vad chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericita mama, Doamne, mama mea sa fie!!!

Cat de important e Irakul ?

Dac nu suntem productivi la munca...fiecare face ce poate sau ce vrea.

Eu am ales sa citesc !

Va recomand sa faceti si voi daca aveti timp, mai ales daca vreti sa cunoasteti mai mult din  profetiile Scripturii.

Urmaresc foarte mult postarile fr. pastorul Daniel Branzei. In  speranta ca doresc si altii sa faca acest lucru, citind un articol interesant, am sa redau din el;

1. Gradina Eden a fost in Irak.
2. Mesopotamia, modernul Irak, a fost leaganul civilizatiei umane.
3. Noe si-a facut corabia in Irak.
4. Turnul Babel a fost in Irak.
5. Avraam a fost din Ur, adica din sudul Irakului.
6. Rebeca, nevasta lui Isaac, era din Nahor, in Irak.
7. Iacob a intalnit-o pe Rahela in Irak.
8. Iona a predicat Ninivitenilor in Irak.
9. Asiria, adica Irakul de azi, a dus in robie cele zece semintii ale Israelului de nord.
10. Amos a proorocit in Irak.
11. Babilonul, care este in Irak, a distrus Ierusalimul si a dus in robie regatul lui Iuda.
12. Daniel a fost aruncat in groapa cu lei in Irak.
13. Cei trei tineri au fost aruncati in cuptorul aprins in Irak.
14. Beltsatar, imparatul Babilonului din Irak, a vazut capul de mana care a scris pe zid.
15. Ezechiel a fost dus de duhul langa raul Chebar, in Irak.
16. Se pare ca magii au venit din Irak.
17. Petru a misionat in Irak.
18. In Irak va fi reconstruit Babilonul care va ajunge cel mai mare centru comercial al lumii, ne spune cartea Apocalipsei. Importanta regasita a cetatii va face ca numele sistemului extraordinar de intins si cuprinzator sa fie “Babilonul cel mare”.
19. Patru ingeri rai sunt legati la raul cel mare, Eufrat, in Irak. Ei vor fi dezlegati si vor omor’ a treia parte din omenire. (Apoc. 9:14).
20. Apele Irakului vor fi secate de Dumnezeu ca sa faca loc de trecere pentru marea armata din Rasarit care va veni in Israel (Apoc. 16:12).
21. Prabusirea “Babilonului reconstruit” in Irak va marca triumful final al Imparatiei lui Dumnezeu (Apoc.18-19).

Dintre toate tarile lumii, oare ce-or cauta americanii tocmai in … Irak? Sa fie … petrolul? Nu cumva … profetiile?

citeste mai mult pe  http://semnelevremurilor.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

10 Februarie
IOV 38.39-41 şi 39.1-18
Rămas fără grai atât în faţa subiectului despre măreţele fenomene ale naturii, cât şi a celui despre legile care menţin echilibrul universului, Iov, elev neştiutor, este acum întrebat la zoologie de către Doctorul tuturor ştiinţelor. Nota sa la această materie nu va fi mai bună. Omul a încercat încă din vremurile cele mai îndepărtate (precum cele în care trăia patriarhul nostru) să pătrundă tainele creaţiei, însă acestea i-au rămas neclare, pentru că ştiinţa umană este orbită de înseşi teoriile ei (începând cu cea a originii vieţii).
Pe parcursul acestor patru capitole (38-41) în care vorbeşte Dumnezeu, El aminteşte despre multe lucruri, şi mici şi mari, toate însă lucruri pe care El le-a făcut. Nu găsim niciun cuvânt despre lucrările lui Iov. Dintre toate isprăvile sale, pentru care patriarhul şi-a dat osteneala să le enumere detaliat, Domnul nu poate reţine nici măcar unul. Fără cruce, spre care Dumnezeu privea încă de atunci (Romani 3.25), da, fără cruce, un asemenea om era pierdut.
Prietene, dacă încă te mai încrezi în strădaniile şi în capacităţile tale, priveşte la Domnul!

 El însuşi a întocmit lucrări măreţe, care proclamă înţelepciunea Sa, iar ca o culme a tuturor, El a înfăptuit lucrarea mântuirii tale, care preamăreşte iubirea Sa.

Marturii cutremuratoare!

Asa cum spune si fratele, oare Dumnezeu s-a schimbat, nu mai credem in puterea Lui...?

EL ESTE ACELASI  IERI, AZI SI IN VECI!!!!

Nu-ti pierde credinta...!

          NU POT DECAT SA SPUN,  
 MI-E DOR DE CER, MI-E DOR DE CASA.
Stiu un singur lucru, acolo va dispare lacrimi, durere, suferinta, neintelegeri, ura, rautate, barfa, boala, etc, 
Acolo va domni ISUS !
Pana atunci insa, sa nu ne pierdem credinta in EL!

  Si viata ta e ca o barca pe ocean
Ce zi si noapte merge-n valuri spre liman.
Deci, nu dormi, fii totdeauna veghetor.
Caci poti cadea in val foarte usor!

Refren:
Chiar daca oceanele toate 
Ar fierbe in val dupa val,
Nu-ti pierde credinta, o, frate!
 Tu mergi inainte, spre mal!

Si viata ta e-o viata plina de-ncercari,
 La fel ca un vapor, se duce peste mari.
Si tu, in lume-aceasta, esti un calator,
In viata aceasta a-ncercarilor.

Fii curajos, in marea lupta! Fii viteaz!
Cand valurile se ridica in talaz,
Sa nu te lasi de valul lumii biruit!
Deci, tu te lupta sa fii mantuit!

In lupta aceasta, tu sa nu fii descurajat,
Chiar daca valurile vin neincetat;
Tu sa ramai intotdeauna credincios!
Privirea ta sa fie la Hristos! 

Va fi o zi...!

      Initial am vrut sa scriu cateva cuvinte inainte de a merge la somn, insa atat de multe s-au intamplat in aceste doua zile...ca nici macar nu stiu cu ce sa incep.
Interesant ca din tot ceea ce a trecut pe la urechea mea, nici o veste nu m-a bucurat, ci doar vesti care ma intristeaza, chiar daca nu sunt afectata eu, in mod direct.

Cum sa nu fi afectat cand suna telefonul si primesti vestea ca unul din colegii tai de scoala la numai 45 de ani...pleca in cursa pe tir  si face....infarct? Si asta la putin timp dupa ce mama lui a fost diagnosticata cu cancer, dupa ce Dumnezeu ingaduie ca in aceeasi familie, sora lui sa treaca printr-un cancer care a stors-o de puteri, dar in care Dumnezeu si-a aratat puterea si a scos-o invingatoare, insa nu acelasi lucru il poate spune si sotul acesteia care a fost internat la Timisoara in aceste zile si i s-a dat crudul verdict...tumoare la cap? Ma intreb cata suferinta este in aceasta familie...?

Cum sa nu fi trist cand o alta prietena a primit crudul diagnostic "cancer metastaza" si luni intra in operatie....?

Cum sa nu te intristezi cand auzi ca este atata suferinta, copii in relatii proaste cu parinti, parteneri de viata care brusc s-au razgandit si nu-si mai doresc casnicie, ci doresc libertate....si atatea si atatea in doar numai doua zile......?
Cum sa nu te intristezi cand toate aceste lucruri care se petrec se intampla chiar in mijlocul credinciosilor.....?
Am vrut sa continui  sa scriu....insa ascultand aceasta cantare....m-am razgandit....nu mai scriu nimic....ci doar tac si ascult, ascult si din cand in cand imi pun o intrebare in sinea mea.....
"pana cand Doamne, pana cand atata suferinta...?"

     Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

/:Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând, privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări.:/

De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.

          

Hrana ta zilnica!

9 Februarie
Iov 38.19-38
Creaţia este cea dintâi mărturie pe care Dumnezeu o dă despre Sine însuşi, astfel că orice om, fără excepţie, este responsabil să distingă, prin inteligenţă, „lucrurile Sale nevăzute,... la fel şi eterna Sa putere şi divinitate". A contempla însă „lucrurile făcute", fară a-L recunoaşte şi onora pe Cel care le-a făcut, îl face pe om să fie de neiertat (Romani 1.19,20).
Dumnezeu ne invită ca, împreună cu Iov, să admirăm minunatul Său univers. Despre toate aceste minuni ale creaţiei, cine poate vorbi însă cu mai multă competenţă decât Autorul însuşi? Iar Cel care a creat lumina, care a „înnodat legăturile Pleiadelor" (v. 31) şi a stabilit „rânduielile cerurilor" este şi Cel care, cu condescendenţă, Se ocupă de un singur suflet: aici de cel al lui Iov, dar, în egală măsură, de al meu şi de al tău! Acest lucru îl exprimă poetic şi versurile cântării:
«Păcătosul mizerabil are mai mult preţ în ochii Săi

 Decât cortegiul nemăsurabil
Al stelelor de pe-ale cerurilor căi».
Din toate timpurile, oamenii au fost atraşi să examineze sau să scruteze cerul; unii şi-au dedicat întreaga existenţă acestei cauze. Oare nu este cu mult mai important ca noi să o dedicăm pe a noastră cercetării Scripturilor? (Ioan 5.39); pentru că, dacă „cerurile istorisesc gloria lui Dumnezeu" (Psalmul 19.1), Cuvântul Său dă mărturie despre harul Lui nemăsurat!