Versetul zilei

11 septembrie 2013

Hrana ta zilnica !

11 Septembrie
1 Cronici 21.14-30
Tot pe acest munte, Moria, Avraam îl adusese odată ca jertfă pe fiul său, Isaac (Geneza 22.2; 2 Cronici 3.1). Însă Dumnezeu oprise mâna lui Avraam în acelaşi fel în care acum opreşte mâna îngerului. Judecata divină astfel deturnată ia acum forma unui foc, consumând jertfa oferită de David (v. 26). După ce i se prezentase o jertfa înlocuitoare, care 1-a substituit pe Isaac, Avraam a pus locului acestuia numele „Jehovah-Jireh", adică: „La muntele unde Domnul va purta de grijă" (Geneza 22.14).
În ce ne priveşte, cunoaştem solemnitatea acelei purtări de grijă şi, de asemenea, cine a fost Acela care a trebuit să primească în locul nostru loviturile judecăţii lui Dumnezeu. Vocea care aici îi spune îngerului: „Destul", îi porunceşte apoi să-şi pună iarăşi sabia în teacă; şi această voce este aceeaşi cu cea care într-o zi va trebui să spună: „Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu ... loveşte păstorul" (Zaharia 13.7). Ce taină minunată şi de nepătruns! Judecata pe care o meritam s-a depărtat pentru totdeauna de la noi, pentru că a căzut asupra Celui zdrobit în locul nostru: Isus, Păstorul rânduit de Dumnezeu, Păstorul nostru cel bun, este „însoţitorul Domnului".

10 septembrie 2013

Inca traim o vreme de har....

Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
Ioan 18:24

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi am citit de atatea ori pasajele care descriu judecarea si condamnarea lui ISUS. Nu demult am recitit acest pasaj fiind scris in fiecare Evanghelie, dar de fiecare data cand citesc, incerc sa merg cu gandul acolo. Ma straduiesc, dar oricat as vrea sa inteleg toate acele momente, nu le voi putea intelege niciodata pe deplin.
Am urmarit in Scriptura fiecare pas a lui Isus cat a fost pe pamant. A facut atatea minuni in cei trei ani si jumatate, si cu toate vindecarile si eliberarile facute, cu toate facerile de bine...cu toate acestea in fiecare clipa cautau si se sfatuia, ce vina sa Ii gaseasca ca sa poata fii condamnat. 
Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.Luca 6:11
L-au purtat de la Ana la Caiafa, l-au dus inaintea lui Pilat, dar nimeni nu I-a gasit nici un fel de vina. Nu I-au gasit vina, pentru ca EL este Singurul care a fost  fara vina.Pilat nu a gasit nici o vina: 
Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.” Luca 23:4,
Irod la fel nu a gasit vina in El:
Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte", Luca 23:15, cu toate acestea  a fost urat de moarte.
 A fost urat atunci, este urat si astazi.
 In Faptele apostolilor 13:28 scrie,
Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
Fiindca ne-a iubit, a acceptat si moartea !
Astazi traim vremuri in care ucenicii Domnului sunt prigoniti si sunt urati. Scriptura ne-a avertizat asupra acestor vremuri, cu toate acestea multi dintre noi nu suntem pregatiti a accepta prigoana sau a plati pretul pentru Hristos. Citisem zilele trecute, ca in multe locuri crestinii au inceput sa fie prigoniti si maltratati pentru faptul ca sunt ucenici ai lui Hristos.Zilele trecute  o imagine atat de cruda era postata pe mai multe site-uri crestine, si cred ca si  pentru dumneavoastra este la fel.
Acest crestin dintr-o tara din Arabia Saudita a fost maltrat, doar pentru faptul ca avea acasa o BIBLIE.Aceasta este una din metodele pe  care o aplica guvernul iranian, dar mai multe puteti gasi pe:
http://themuslimissue.wordpress.com
Cate Biblii avem noi in casa...?Nu ne controleaza nimeni (inca), si o tinem uitata prin biblioteca..!
Va veni vremea cand ne vom dori sa citim un verset si poate nu vom mai avea de unde....
Am stat si m-am gandit in mod special la noi, romanii...chiar suntem binecuvantati. Traim vremi de har in tara noastra, dar multi suntem inconstienti si nu profitam de aceste vremuri binecuvantate. Putem merge sa raspandim Evanghelia in fiecare catun uitat de lume, acolo unde nu au auzit despre Dumnezeu, dar nu o facem....
Nu o facem din comoditate, nu o facem ca nu vrem sa renuntam la confort, la urma urmei, nu o facem ca nu implinim ceea ce ne-a poruncit Isus:
Marcu 16:15
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Oare porunca aceasta a dat-o doar apostolilor Lui? Nicidecum ! Ca si ucenici ai lui Hristos suntem datori sa mergem si sa facem ucenici in toata lumea.
Matei 28:19
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.
Inca mai traim vremi de har, inca avem parte de indurarea Domnului, inca mai putem sa implinim porunca...
Doamne ajuta-ne !

Hrana ta zilnica !

10 Septembrie
1 Cronici 21.1-13
Ne putem întreba de ce Dumnezeu, care a trecut peste greşelile precedente ale lui David, o reaminteşte acum pe cea a numărării. Păcatul acesta ne arată înainte de toate distanţa care-1 separă pe acest împărat de acel Unul faţă de care el constituia doar o slabă reflectare. Era necesar ca Israel să nu-L confunde pe Mesia al lor nici măcar cu cel mai mare dintre împăraţii lor. 
Fiul lui David era în acelaşi timp şi Domnul său (Matei 22.41-45). Pe de altă parte, trebuia să explice necesitatea pedepsei divine şi harul care avea să-i pună sfârşit. Fără acestea, istoria nu poate fi înţeleasă. David apare aici ca fiind nici mai mult nici mai puţin decât un păcătos vinovat, la fel ca tine şi ca mine. Însă el cunoaşte inima lui Dumnezeu. Răspunsul lui este dovada pentru aceasta: „Să cad ... în mâna Domnului, pentru că îndurările Lui sunt foarte mari" (v. 13). Cunoaşte fiecare dintre noi, din experienţă personală, bogăţia şi varietatea acestei îndurări a Domnului?
 (citiţi PI. Ier. 3.22,23, 32).
Pentru ispăşirea păcatelor noastre nu poate fi o chestiune de alegere între trei ani de foamete, trei luni de război sau trei zile de boală. Dar Hristos, luând locul nostru, a cunoscut în timpul celor trei ceasuri de întuneric de la cruce măsura deplină a mâniei lui Dumnezeu; El a luat asupra Sa pedeapsa noastră eternă.

9 septembrie 2013

O zi minunata!


Nu dispera când greul vieţii te-apasă,
Nu plânge pentru-al tău destin
Căci după chin viaţa-i mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru-i mai senin.

Oraşul Veneţia interzice termenii “mamă” şi “tată” pe formularele oficiale

Daca as spune ca sunt socata de citirea acestei vesti...as minti, insa mirata sunt de repeziciunea cu care se petrec toate aceste lucruri despre care ne vorbeste Biblia.
Urmatoarea stire este preluata de pe: http://www.stiricrestine.ro

Administraţia locală a oraşului Veneţia, Italia, a adoptat o lege care interzice termenii „mamă” şi „tată” pe formularele pe care părinţii trebuie să le completeze pentru a-şi înscrie copiii la grădiniţe şi la centre de zi de îngrijire finanţate din fonduri publice, notează LifeSiteNews. Politica „drepturilor civile şi de antidiscriminare” a fost introducă de către consilierul oraşului, Camilla Seibezzi, care a declarat că asemenea schimbări ale limbii sunt un obiectiv fundamental pentru a combate stereotipurile. „Construcţia (lingvistică) formează o categorie a gândirii, o practică zilnică”, a precizat ea.
Ziarul Corriere del Veneto raportează că termenii vor fi înlocuiţi cu “părinte 1” şi “părinte 2”. “Merg mai departe”, a declarat Camilla. “Prima mea alegere nu este pentru a fi ‘renumită‘, dar sunt convinsă că am făcut ceea ce trebuia.” Ea a numit schimbarea “un pas foarte mic spre drepturile civile ale tuturor”. Consilierul pentru Tineret, Gianfranco Bettin, a declarat ziarului: “Aţi citit, incredibil, că asta va însemna ‘sfârşitul familiei’ sau ‘anularea rolurilor de mamă şi tată’. De fapt, doar utilizarea termenului ‘părinte’…nu ia niciun rol de la nimeni şi nu produce (sau poate va înregistra) sfârşitul a ceva."

Hrana ta zilnica !

9 Septembrie
I Cronici 18:1-17; cap.19, cap 20.1-8
Capitolele 18, 19 şi 20 se referă la războaiele lui David. Ele grupează laolaltă faptele care în 2 Samuel sunt separate de diferite evenimente din istoria împăratului. Le-am luat deja în considerare acolo şi nu există nici o diferenţă apreciabilă între cele două relatări, cu o singură excepţie: tăcerea totală care se păstrează începând cu cap.20 referitor la teribilul păcat al lui David şi la consecinţele lui tragice. Nici scandaloasa afacere cu Urie, nici păcatul lui Amnon urmat de uciderea sa, nici conspiraţia lui Absalom, nici rolul criminal jucat de Ioab, nici una din toate acestea nu-şi găseşte loc în această carte a Cronicilor. Iată felul în care lucrează harul! Dumnezeu întinde voalul îndurării peste această perioadă sumbră a sărmanului Său slujitor. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit, spune David în Psalmul 32.
Oare face fiecare dintre cititorii noştri parte dintre aceşti fericiţi?
David triumfă succesiv asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor; apoi din nou asupra fiilor lui Amon (cap. 19 şi 20). Toţi vrăjmaşii tradiţionali ai lui Israel sunt subjugaţi, ilustrare a momentului când Dumnezeu Îi va supune lui Hristos toate lucrurile şi-I va pune vrăjmaşii aşternut al picioarelor Sale (Evrei 1.13; 2.8).

8 septembrie 2013

Dumnezeu este adăpostul nostru!

Psalmi 62:1, 8
 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul....
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!
 Dumnezeu este adăpostul nostru.

Un verset atat de minunat care exprima un adevar absolut!
Dumnezeu este adăpostul nostru...indiferent de incercarea si problema prin care trecem astazi. Nu exista om care sa nu fie supus incercarilor in viata. Nu cred ca exista fiinta fara probleme, poate la unii sunt mai mici, la altii mai mari, dar problemele exista si ele vin fara sa le cautam.
Ceea ce este importanta de retinut, este faptul ca indiferent de dimensiunea lor, indiferent de locul in care ne gasim, AVEM UN ADAPOST in acele momente. Suntem tentati ca in mijlocul acestor probleme sa cautam singuri solutii si adeseori "luam singuri taurul de coarne", ca sa folosesc o expresie uzuala din popor, si incercam sa rezolvam problema.Numai ca uneori, si de cele mai multe ori,constatam ca solutiile noastre nu sunt si solutiile lui Dumnezeu.
Cred ca fiecare credincios trebuie sa se intoarca cu fata spre Domnul si sa ceara ajutorul.Necazul, stramtorarea, durerea, suferinta, nimic din toate acestea nu ar trebui sa ne faca sa ne clintim pe cale, numai ca de prea multe ori avem o credinta atat de mica, ba chiar ne lipseste cu desavarsire, si spun ca lipseste pentru ca daca am avea credinta cat un graunte de mustar am face multe lucruri.
Problemele nu le putem evita, insa putem gasi o solutie la ele. Ce facem in mijlocul lor? Doua lucruri spune psalmistul David ca trebuie sa facem:
"Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui",
dar oare asta va aduce rezolvare?
Cred ca da, pentru ca in continuare este scris:
Dumnezeu este adăpostul nostru.
Este asemanator cu acel moment in care, mergi pe strada, se aduna nori de ploaie, esti constient ca n-o poti opri sa vina, dar la fel de constient esti ca ai nevoie de un adapost pana va trece. Cam asa ceva sunt si cu aceste probleme din viata, nu le putem opri, insa avem nevoie de un adapost, si cine Altul ni-l poate oferi decat Domul Isus?
La umbra aripilor Sale gasesc fii oamenilor adapost !

Hrana ta zilnica !

8 Septembrie
1 Cronici 17.16-27
David realizează că n-a meritat nimic. De-a dreptul copleşit, cheamă asupra sa bunătatea lui Dumnezeu, îi aduce laudă, mulţumeşte.
Să spunem mulţumesc! Când cineva omite să facă lucrul acesta faţă de noi, îl acuzăm de impoliteţe sau de nerecunoştinţa. Să nu ne închipuim că Dumnezeu nu simte când copiii Lui uită să-I mulţumească.
 Şi totuşi să ne gândim ce multe binecuvântări primim de la El în fiecare zi fără să ne punem problema să-I mulţumim sau pe care nici măcar nu le remarcăm ...
 Asemeni psalmistului, să ne încurajăm sufletul să nu uite nici una din binefacerile Lui (Ps. 103.2). Ce multe dintre îndurările Sale le luăm ca de apucat, mai cu seamă cele pe care le avem ... Când ne aşezăm să luăm masa, cei din familiile creştine avem obiceiul (şi datoria) de a aduce mulţumiri. Este necesar însă ca inimile noastre să se adâncească cu adevărat în cuvintele rostite de capul familiei şi să-L binecuvântăm pe Domnul atât pentru beneficiile materiale pe care le primim de la El, dar mai ales pentru privilegiile creştine: Cuvântul, strângerile credincioşilor, educaţia noastră în frica de Domnul (Efeseni 5.20) şi, mai presus de toate, să nu obosim să-I aducem mulţumiri pentru marea Lui mântuire, pentru măreţul Mântuitor pe care ni L-a dat.
 Să repetăm împreună cu apostolul: „Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!" (2 Cor. 9.15).