Versetul zilei

3 iulie 2013

Se intampla ceva.....!

Astazi de dimineata am deschis tv inainte de a pleca la birou, dupa ....luni si luni...in care nu l-am pornit deloc.De fapt am facut astazi acest lucru...asteptand  sa-si incheie masina de spalat programul, sa pot pune rufele la uscat inainte de a pleca la servici. Cred ca va amintiti, cu ceva timp in urma va spuneam ca nu imi ajunge timpul, dar incerc sa le fac pe toate, numai ca le fac asa in modul meu, la ore poate "umpic" ciudate pentru altii, si asta pentru ca nu  vreau ca timpul hotarat pentru Dumnezeu sa fie afectat de treburile "pamantesti".  
Trecand peste astea...ma reintorc la ceea ce de fapt vroiam sa va spun. Am deschis tv, si era un mic reportaj in legatura cu situatia tinerilor si nu numai a lor, ci situatia actuala in Franta, a locurilor de munca si a situatiei economice din aceasta tara, printre care se spunea ca multi tineri cu capacitati extraordinare sunt nevoiti sa paraseasca tara, pentru ca inventiile lor sunt foarte bune, insa in Franta, nimeni nu  investeste nimic in proiectul lor. Franta, spunea directorul de la un centru de afaceri francez, si de altfel nu numai Franta, este in picaj total.
Nu stiu ce se intampla in Franta, nu sunt acolo, insa vad ce se intampla in  intreaga lume.
Dupa acest reportaj, a venit binecunoscutul "Busu", Florin Busuioc, cu stiri despre vreme. Insa imediat dupa  acest reportaj, inainte de a prezenta vremea, mi-a atras atentia ceea ce spunea el.

"Nu sunt un tip pesimist, insa nu pot sa fiu altfel cand vad ceea ce se intampla la nivel mondial. Este clar ca omenirea se indreapta spre "CEVA", nu stiu insa ce este "ACEL CEVA", dar se va intampla curand, ceva!
Nicaieri nu este bine, omenirea nu poate continua in acest ritm. Nu stiu daca lumea observa acest lucru...insa  ne indreptam cu pasi repezi spre"final".
Cred ca "mai marii lumi" ar trebui sa intervina si sa faca ceva imediat"

.....dupa care a inceput rubrica meteo, si programul masinii mele de spalat....s-a oprit.
Am plecat sa pun rufele la uscat, am ajuns la birou...insa mi-a ramas in minte aceea concluzie.
Intreaga omenire asteapta ceva....multi habar nu au ce..."crestinii adevarati" insa stiu.
Partea dureroasa este ca multi din cei care se numesc crestini, nu vor sa vada acest adevar.Sunt atat de preocupati de cele pamantesti si de cele trecatoare....ca nu mai au timp sa se gandeasca la cele spirituale.Stramtorare tot mai mare, cutremure de pamant, razboaie, lipsuri mari, crestinii se leapada de credinta in numar tot mai mare lasandu-se amagiti de Satan, biserici reci in care a ramas doar spectacolul, dar Duhul Sfant este absent....si lista ar putea continua.
Nu mai este timp pentru citirea Scripturii, sa se vada ca in intreaga lume, nu se face altceva decat se implineste cuvant cu cuvant  BIBLIA.
Se intampla ceva......!
Eu astept  acel ceva, "IL ASTEPT PE DOMNUL", tu ce astepti?

Hrana ta zilnica !

3 Iulie
2 Impăraţi 1.1-10
De la începutul acestei cărţi îl vedem pe mizerabilul Ahazia făcând încă un pas mai departe în idolatrie, îmbolnăvindu-se, trimite soli la Baal-Zebub (domnul muştelor sau al murdăriei), ca să-1 întrebe. Fapt cu atât mai sinistru cu cât, în spatele acestui idol, se află Satan care se face adorat - el, pe care iudeii îl vor numi Beelzebul, căpetenia demonilor (Matei 12.24)!
Atunci, din partea Domnului, sfârşitul lui Ahazia este hotărât şi Ilie are misiunea să i-1 anunţe, precum altădată tatălui acestuia. Dar, în timp ce Ahab manifestase o oarecare smerenie, Ahazia, din contră, nu se preocupă decât să-1 prindă pe profet, chiar prin violenţă, dacă este nevoie. Ne ducem astfel cu gândul la faptele criminale ale unui alt împărat, răutăciosul Irod, împotriva lui Ioan Botezătorul (pe care Cuvântul îl aseamănă frecvent cu Ilie - comparaţi hainele lor în v. 8 şi Marcu 1.6). Această revoltă deschisă împotriva Domnului aduce imediat o pedeapsă solemnă.
Astfel Ahazia îl întrece pe tatăl său în răutate. El avusese înainte doar exemplul trist al părinţilor săi, Ahab şi Izabela. Dar ce să spunem atunci despre tinerii şi tinerele crescuţi de părinţi evlavioşi şi care, în pofida unui asemenea privilegiu, s-au dus după idolii lumii?

2 iulie 2013

Concediu virtual- Baile Felix!

Toate sunt o desertaciune scriam cateva randuri mai jos, dar nu cred ca este rau sa ma gandesc la mult asteptatul concediu pe care inca il visez.

Statiunea Baile Felix este situata in partea de nord-vest a Romaniei, in judetul Bihor, la o distanta de circa 9 KM de Oradea si la 22 KM de punctul de trecere a frontierei Bors. Asezat in campia Crisurilor la o altitudine de 150 m, statiunea are un climat continental moderat de ses, cu ierni blande si veri temperate cu influenta mediteraniana, ideala pentru turismul balnear. 

La dispozitia turistilor intreg anul, statiunea balneoclimaterica Baile Felix ofera conditii de relaxare, vacanta, odihna si recuperare. 
 Lacul cu nuferi este splendoarea ce incanta  Baile Felix.

Sunt numeroase Pensiuni in Baile Felix, care dispune de o bogata baza de tratament, bai termale, stranduri (Apollo).
 Nu ne ramane decat sa asteptam concediu.....

Gusta fericirea !

Astazi din nou am continuat sa citesc cap.2 din Eclesiastul, dupa ce ieri am citit cap.1.
Desi nu are 31 de cap. ca si cartea Proverbelor, am hotarat sa recitesc  cate un capitol pe zi si sa incerc sa o inteleg mai bine.
Sincer va recomand sa faceti acelasi lucru.Eu am gasit astazi cateva versete care mi-au atras atentia.
Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea !
Solomon, descrie in versetele urmatoarele toata experienta lui pe care a acumulat-o, gustand tot ceea ce ofera fericirea. A muncit mult, si-a facut case mari cu robi si roabe, pamant  cat iti cuprindea privirea, numai ca....nimic din toate astea nu i-au adus fericirea, ba din contra a ajuns la concluzia ca:
"TOTUL ESTE O DESERTACIUNE SI GOANA DUPA VANT"
La fel moare si saracul si bogatul. Si-acum uitati-va astazi  in jurul nostru...atatia oameni muncesc, strang, construiesc si aduna cu ambele maini, altii.... traiesc de azi pe maine si asta nu din cauza ca nu ar avea de munca, aici ma refer doar la cazurile unde nu se vrea a munci. Cu alte cuvinte, ma refer la oamenii lenesi, fara un servici in care sa se trezeasca dimineata, nu responsabilitati, nu program, etc. 
Inteleptul Solomon  ne arata ca totul este fara valoare si fara sens, fara satisfactii si bucurii, atata timp cat  prin munca noastra nu Ii suntem dedicati lui Dumnezeu.Din contra, mi-a tras atentia un verset din cap. 2:
"Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. 
Şi aceasta este o deşertăciune"
 Cu alte cuvinte muncesti ca un rob toata viata, si vine un lenes dupa tine( sau dupa mine,trag nadejde sa nu fie asa), si se bucura de tot ce am realizat. Si ce folos...?
"Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui cu care se trudeşte sub soare?"
Si totusi...toate aceste lucruri in care suntem implicati, viata in sine de zi cu zi, iti poate aduce satisfactii, insa este o singura conditie:
 DOAR ALATURI DE DUMNEZEU.
Solomon incheie cap.2 cu o intrebare la care ar trebuie sa ne raspundem fiecare:
Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?
si iata ca in urmatorul verset face o precizare:
"Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu!"
Dumnezeu intotdeauna are grija de oamenii care Ii sunt placuti LUI !

Hrana ta zilnica !

2 Iulie
1 Impăraţi 22.41-53

Domnia lui Iosafat este reluată în detaliu în Cartea 2 Cronici. Ne vom opri totuşi aici asupra unui fapt foarte instructiv. Iosafat pregătise o flotă care să meargă la Ofir după aur. Dar mâna lui Dumnezeu îl opreşte; vasele îi sunt sfărâmate. Se va încăpăţâna el?
 Dimpotrivă, se va supune! Împăratul lui Israel este gata să-i ofere ajutorul navigatorilor săi, dar de data aceasta ştie să-i răspundă „nu"!
Oare n-am avut toţi experienţa unor planuri mari pe care le-am făcut şi care au fost reduse la nimic în urma unei singure lovituri, prin împrejurări neaşteptate? La fel a fost şi cu Iov, care a strigat: „Planurile mele s-au năruit, - gândurile dragi ale inimii mele" (Iov 17.11). Ca să facă să ne eşueze asemenea planuri, Dumnezeu Se foloseşte de diferite mijloace: vreme rea, boală, lipsă de bani, insucces la examen ...! Şi acestea sunt întotdeauna dureroase. Dar, în loc să ne tulburăm sau să insistăm, ar fi bine să aflăm mai întâi dacă planurile noastre au avut într-adevăr aprobarea Domnului.
Un duh zdrobit are mai multă valoare în ochii Lui decât corăbii sfărâmate.
Ultimul paragraf ne duce înapoi la curtea împărătească a lui Israel. Acolo îl vedem pe noul împărat, Ahazia, slujind lui Baal şi prosternându-se în faţa lui. Aceasta este trista notă finală a cărţii 1 Impăraţi.

1 iulie 2013

Viata fara Dumnezeu...totul o desertaciune !

Citeam azi de dimineata un cuvant, si am stat si m-am gandit...cat de intelept a fost Solomon, pentru ca din vers. 1 si vers.16 al cap. 1, reiese ca el este autorul acestei carti:
 "Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului., iar in vers.16 spune,
„Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă,
Dar indiferent de autor , cartea aceasta ne arata ca viata fara  Dumnezeu este o desertaciune.

Totul este deşertăciune!
 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotiri.Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

....si totusi, Dumnezeu a ingaduit sa  trecem prin toata truda aceasta de zi cu zi. Ma gandesc ca ne sta in  fata o noua saptamana, pentru unii poate fi o saptamana mai usoara in care sa isi castige painea, insa  pentru altii poate fi o paine castigata cu truda si sudoare.Si toate astea...pentru ce?
Pare o activitate mecanica...care se repeta zi de zi, lipsita de sens si adeseori neinteleasa de noi.
Totul este deşertăciune!
Soarele,vantul, raurile, toate lucrurile par sa fie angrenate in aceasi miscare zi de zi, o miscare care pare fara de sfarsit. Noi suntem implicati in acelasi  joc. Totul este asemeni acelor de ceasornic, se invart....se invart...si parca nicaieri nu este nici inceputul si nici capatul.
Numai ca, pana si ceasornicul intr-o zi se opreste din lipsa de baterie. La fel si noi, intr-o zi ne vom opri din goana noastra, si realizam....ca totul a fost goana dupa vant.
Fericire, pace si liniste  in toate aceste lucruri nu vom gasi, DECAT IN DUMNEZEU !
Fara Dumnezeu pana si cea mai mica activitate a noastra, este o desertaciune, pentru ca nimic din toate astea nu imi ofera siguranta vietii. Oricat de multi bani as avea, oricat de puternica as fi, fara El sunt un nimic, un  fir de praf luat de vant.
Doar EL si in EL vom gasi bucuria deplina.

Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
 Ce este strâmb nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
 Căci unde este multă înţelepciune este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.

Petrece-ti saptamana  alaturi de DOMNUL, si vei vedea ca alergarea ta capata un sens!

Hrana ta zilnica !

1 Iulie
1 Impăraţi 22.19-40

Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? 
Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun reproş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să sufere pentru el. 
Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-1 practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab, „îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor" (2 Timotei 4.3). 
Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi mincinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).
Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-1 costă viaţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-1 supere.
 Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adversarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împăraţi pentru a-1 scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).

30 iunie 2013

Hrana ta zilnica !

30 Iunie
1 Impăraţi 22.1-18

Ben-Hadad nu şi-a ţinut cuvântul (20.34). A păstrat Ramotul din Galaad. Ahab îşi propune să-1 ia înapoi şi îşi împărtăşeşte gândul său unui ilustru vizitator: Iosafat, împăratul lui Iuda. Şi care ar putea fi primul gând referitor la această vizită? Nu este oare îmbucurător să vedem stabilindu-se o prietenie între suveranii acestor două împărăţii aflate în conflict de atâta timp? Este un pas spre unificare, astăzi la modă în lumea creştină. În realitate, în ochii lui Dumnezeu ea semnifică necredincioşie din partea lui Iosafat. El era împărat la Ierusalim, unde se găsea templul Domnului. Ahab, dimpotrivă, era un idolatru. Şi „ce înţelegere", întreabă apostolul, „are templul lui Dumnezeu cu idolii?" (2 Cor. 6.16). 
Cum putea împăratul lui Iuda să se uite atâta pe sine, încât să spună: „Eu sunt ca tine ..."?
Priviţi în ce angrenaj se lasă prins sărmanul Iosafat! Stingherit, îi face câteva remarci timide lui Ahab, dar nu are energia necesară să se opună planurilor acestuia. I-ar fi fost necesar pentru aceasta mai mult curaj decât pentru a merge la război împotriva sirienilor. 
Cu siguranţă, şi fiecare dintre noi cunoaşte din experienţă că cea mai dificilă acţiune, implicând cel mai mult curaj, este adesea un simplu refuz, un refuz de asociere cu răul (Ps. 1.1).