Captiv sau liber ?

 Viata de credinta e o lupta in permanenta.

 Un vechi proverb spune cam asa: "Diavolul este un maniac. El loveste intotdeauna in acelasi loc."

Cine il subestimeaza pe diavol....greseste. Este atat de viclean...te imbie cu placeri, iti da sa le gusti, promite fericire...iti acopera  pacatul la inceput, te  leaga de ele...sau mai bine zis, devii captivul lor si toate astea inconstient si independent de vointa ta. Apoi te lasa sa privesti  prin  ochii cu care el  priveste, dar  de fapt  nu mai vezi nimic, cu alte cuvinte "te-a orbit". 

Toate astea  se intampla in momentul in care relatia ta cu Dumnezeu  a slabit, a incetat rugaciunea, a incetat postul, ai intrerupt partasia cu fratii tai... atunci  incepi sa cochetezi cu pacatul ....atunci este terenul cel mai propice pentru  a-si face intrarea in viata ta.

Ajungi sa traiesti in intuneric si sa spui ca e lumina, pacatul nu ti se mai pare pacat,  si tot ceea ce odata ai condamnat, acuma  ti se pare normal.

Cand ai devenit scavul unei patimi si cand e convins ca  esti robit de ea,  incepe,  incet sa-si  retraga invelitoarea cu care te-a protejat si te descopera in fata lumii. 

Aici incepe viata de declin. 

Te aduce chiar in starea in care sa  crezi ca pacatul tau e prea mare si numai exista iertare...si de-aici pana la a-ti pune capat zilelor nu exista decat un pas.

Nu lasa sa iti fure ceea ce ai mai scump, nu pierde vesnicia !!!

Fii intelept si atunci cand simti ca te-a atras intr-o cursa , cere ajutorul LUI  si doreste-ti eliberarea.

"El da vointa si infaptuirea "

Nu cere sa faca schimbari in viata ta, atata timp cat tu nu iti doresti.  Prima data cere-i sa puna in tine dorinta de a fi eliberat , si-atunci cu siguranta iti va da si infaptuirea.

Hrana ta zilnica !

21 Aprilie Exod 15:1-16

Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul?.... în mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! 

In timp ce Pastele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi II arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi II arată pe Dumnezeu pentru păcătos.

 Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău", înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).

„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare" (v.l). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptene (Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor.

 Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel - iar pentru noi în toată eternitatea - va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi" (Isaia 51.10).

Sacul plin.....plin de Hristos !

 Incercati sa luati un sac gol si puneti-l sa stea in picioare....oare reusiti...? 

 Oricat ne-am stradui sa punem un sac gol sa stea drept nu vom reusi niciodata, va sta doar daca e plin. Nu va rezista sa stea drept  nici macar daca e umplut pe jumatate.

Cred ca si in viata noastra ca si crestin este la fel.De-atatea ori ne miram ca desi suntem Copii ai LUI  Dumnezeu, avem momente de slabiciune in viata si adeseori picioarele noastre se poticnesc si se opresc pe cale.

Nu avem cum sa ramanem drepti si neclintiti pe calea pe care am pornit, atata timp cat nu suntem plini de toata roada Duhului Sfant.

Plini de duh, plini de credinta, plini de dragoste , de bunatate, de pace si de rabdare.Cand noi vom fi  plini,atunci  vom putea sta in picioare in fata incercarilor, in fata  ispitelor si a oricarui atac din partea celui rau. Dar mai este un lucru pe care nu trebuie sa il omitem.
Niciodata nu vom putea  fi plini de Hristos  stand alaturi de oameni care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu, oameni care  slujesc la doi stapani.Biblia spune clar...si acesta a fost si mesajul unui frate ce a vorbit aseara in Biserica Penticostala Elim,"nimeni nu poate sluji la doi stapani,ori esti cu Dumnezeu , ori cu mamona "
Daca vrei sa fi plin de Hristos,cauta partasie cu oameni care au  dragoste fata de EL,cauta locul  unde este Isus,pentru ca numai asa iti poti incarca sufletul cu hrana spirituala,iar  la timpul potrivit va da rod in inima ta si   din acest rod vei putea da si altora.

O seara binecuvantata !!!

Buna dimineata !

Cred ca un verset mai potrivit  ca acesta, nici nu se putea  spune intr-o astfel de zi,  

"Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele! Psalmii 55:1.

Fie ca  Dumnezeu sa ia aminte la glasul meu si al celor care il cheama in ajutor .

Sa aveti o zi binecuvantata !

La multi ani iubita mea !!!!

   

     "Urmarindu-i atenta, pana nu demult copii, iar mai apoi tineri adolescenti....ne trezim ca ne-au ajuns odraslele din urma"

   Asta pot spune uitandu-ma la copii mei. Copiii sunt  lutul iar mama e olarul.

  Fiecare copil are locul lui in viata parintilor si  dragostea parintilor este egala pentru toti. 

Un loc important in viata mea il are  si cel de-al doilea copil daruit de Dumnezeu, cu-atat mai mult ca este singura fata, ceilalti doi  fiind  baieti. 

   Ce mi-as fi putut dori mai mult .....si fete si baieti !!!

Imi place tare mult sa ii spun fetita mea...desi cand privesc la ea, vad  deja o femeie matura, desi este inca un copil, vad o mama  devotata si iubitoare si vad in ea o sotie credincioasa.

    Ca si mama as fi vrut sa o ocrotesc mult, mai multi ani,sa o vad  crescand sub ochii mei mult timp....doar ca planul nostru nu este si planul Celui de sus.

       Astazi  implineste o varsta atat de frumoasa ....23 de ani !!!!

Stau si ma uit in urma, privesc  la  ea si ii vad devotamentul fata de familia ei, fata de copii,

 fata  de sotul ei, si realizez ca  rolul acesta ii vine ca o manusa. 

    Mi-e dor sa o am in preajma mea mult mai mult, sa stau si sa povestesc cu ea ca doua prietene, cum faceam nu cu mult timp in urma,dar ma gandesc ca acelasi lucru isi doreste si mama  in privinta mea.

   Vreau  sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a daruit o fetita atat de gingasa, de iubitoare, de inteligenta, si  as putea spune atatea  lucruri frumoase despre ea,dar nu as vrea sa  par  lipsita de modestie.

   Vreau sa ii multumesc eu ca mama, pentru ca intotdeauna a fost alaturi  de mine in fiecare moment din viata mea, incepand  cu cele mai nesemnificative motive de bucurie si pana la cele mai triste si dureroase momente, atunci cand am ramas singura.

In permanenta  a avut cuvintele cele mai potrivite.

  Il rog pe Dumnezeu sa-i poarte de grija in continuare, atat ei, sotului ei cat si copiilor  pe care Dumnezeu i-a daruit, sa ii dea sanatate si EL sa le  implineasca  nevoile lor....

  ...dar rugamintea cea mai fierbinte este de a-L cunoaste intr-o zi pe ISUS. Sufletul ei  valoreaza enorm si am convingerea ca intr-o zi, la vremea hotarata de EL, vor putea sa spuna atat ei cat si eu,

                            "EU SI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI !"

"LA MULTI ANI, FETITA MEA"!

Hrana ta zilnica!

20 Aprilie Exod14.15-31

Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată ... Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.

Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. In timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.

Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136:

* „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); 

*a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v. 14);

*a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!" (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor. Prin moartea Sa, Hristos 1-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul" şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor" (Evrei 2.14-15).

O zi frumoasa !

  Mergand la scoala, fiecare am invatat despre pronumele personal.Stim ca ordinea  in gramatica este :

eu, tu, el....etc.

Gramatica pe care Dumnezeu ne invata in Scriptura, e invers.

Pe primul loc este EL...apoi urmezi tu (semenul nostru), iar eu (noi) suntem pe ultimul loc.Atunci cand  facem o prioritate si punem aceasta ordine pe primul plan, Dumnezeu  binecuvinteaza.

"Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”

Apocalipsa 15:4

O zi  minunata !

Hrana ta zilnica!

                    19 Aprilie Exod 14.1-14

      Israel era încredinţat că terminase cu vrăjmaşii lui, egiptenii. Totuşi aceştia, mânaţi de un zel ce şi-a greşit ţinta, s-au strâns şi au pornit în urmărirea poporului. Israeliţii păreau să fie prinşi în cursă. In faţă: Marea Roşie; înapoi: Faraon, carele, căpeteniile lui. O, ce groază, ce strigăte disperate! Poporul a trebuit să înveţe că nu există greutate prea mare pentru Domnul.        Dimpotrivă, cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mult Dumnezeu are posibilitatea să-Şi arate puterea minunată.

    Ce lecţie şi pentru noi! Când apare o dificultate, o încercare aparent fără ieşire, cum reacţionăm? Prea ades ne îngrijorăm şi suntem agitaţi. Dar ce-i spune Moise lui Israel? El începe prin a-i încuraja: „nu vă temeţi...", apoi le spune că vor fi eliberaţi: „Domnul va lupta pentru voi...". în final le dă instrucţiuni uşor de urmat, dar care deseori ne par foarte dificile: „staţi liniştiţi" (v.13, 14). 

    A sta liniştit înseamnă deopotrivă «a nu face nimic» şi «a-ţi păstra duhul departe de orice frământare». Această bătălie nu angaja poporul: ea se purta între Domnul şi egipteni. Cel care i-a păzit pe ai Săi de îngerul nimicitor nu va putea, cu atât mai mult, să-i scape din mâinile oamenilor?