Stupul si mierea

    Dupa  o mini vacanta pe care am avut-o de sarbatori cu totii sau majoritatea dintre noi....astazi ne-am intors la munca.Incepem o saptamana(desi este mijlocul ei) alaturi de Domnul si cautand sa traim in curatie si departe de pacat. Avand putin timp liber,citeam un  material despre albine.Stiam multe lucruri despre ele,stiam beneficiile lor,dar nu cunosteam multe din tehnica apiculturii.Cine este de meserie stie mult mai multe lucruri legate de acest subiect.
   Citeam azi ca, pentru a lua  stuparul mierea din stup, trebuie sa slabeasca rezistenta albinelor ametindu-le cu fum.Numai asa poate sa extraga mierea.
   Interesant .....! Le ameteste ca sa le ia rodul lor si ceea ce ele s-au ostenit sa adune.

   Citind asta...m-am dus cu gandul la diavol.Cam asemanator face si el cu noi.Ne-am straduit poate ani si ani  sa strangem in inima noastra cuvantul lui Dumnezeu,ne straduim zi de zi sa facem voia Lui si sa ramanem neintinati intr-o lume atat de mizerabila ...si ne trezim ca vine diavolul si ne ameteste cu fumul ispitelor si al  pacatului si ne fura linistea sufleteasca.Cu aceste amagiri  reuseste sa slabeasca rezistenta noastra spirituala si trist este ca nici nu sesizam acest lucru....ci ne trezim complet cazuti,si toate asta din cauza nevegherii.
 "Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Matei 26:41
                                                       O zi minunata !

Hrana ta zilnica!

18 Aprilie Exod 13.11-22

    „Să istoriseşti fiului tău", îndemna v. 8. Dar în v. 14 se poate vedea cum copiii vor fi cei care îi vor întreba pe părinţii lor. Este o atitudine fericită când copiii, văzând că părinţii lor se comportă altfel decât lumea, le pun întrebări. Fie ca ei să nu se sfiască niciodată să facă aşa!

   Versetul 19 arată îndeplinirea angajamentului lor faţă de Iosif (Geneza 50.25). Oasele patriarhului aveau să-i însoţească pe cei din poporul lui Dumnezeu în călătoria lor: imagine a lui Hristos în puterea morţii Sale, pe care-L purtăm cu noi prin pustiul acestei lumi (2 Corinteni4.10)

    Copiii lui Israel au pornit la drum. Dumnezeu avea să le reamintească mai târziu de ziua când i-a luat de mână ca să-i scoată din ţara Egiptului (Ieremia 31.32). Ei urmau să străbată un lung drum ocolit (v.17, 18), pentru a avea timp să înveţe lecţii importante de la Dumnezeu, aşa cum trebuie să învăţăm şi noi.

    Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit numai să traseze drumul poporului Său, ci El însuşi îi însoţeşte, sub forma acestui stâlp de nor ziua, de foc noaptea.

    Ce har!!!

    El este în acelaşi timp prezent pentru a-i călăuzi pas cu pas şi pentru a-i ocroti. Tot astfel şi Isus a făcut această promisiune alor Săi: „Eu sunt cu voi în toate zilele" (Matei 28.20).

Haine de sarbatoare !

    Am asteptat cu mare nerabdare sarbatoarea Invierii....si iata-ne la finalul acestei sarbatori.

Pot spune ca a fost o sarbatoare binecuvantata si aici nu ma refer la mesele bogate sau mai putin bogate pe care fiecare am incercat sa le oferim celor dragi, ci ma refer  la partea spirituala. Toti cei care am cautat in aceste zile sa simtim partasia si apropierea de CEL INVIAT, am avut posibilitatea sa o facem. Cu toti am pus hainele de duminica pe noi si fiecare ne-am indreptat spre un locas de cult, fie el de orice religie, si cred ca  multi am avut ocazia sa participam la programe deosebite ,cu cantareti deosebiti si predicatori de asemenea.

     Ajunsi acasa am dezbracat hainele de duminica sau de sarbatoare si pornim fiecare in aceasta saptamana la jobul pe care il avem, la scoala...sau in alta parte.Ceea ce imi doresc personal si nu numai pentru mine ...ci si pentru tine dragul meu care citesti aceste randuri....este ca mesajul pe care l-am auzit si pe care Dumnezeu  a vrut sa ni-l transmita in aceste zile ,sa nu fie asemeni hainelor de biserica.Ajunsi acasa sa ne dezbracam sau mai bine zis sa ne debarasam de tot ceea ce am auzit...si sa ne reluam vechile obiceiuri.

   Fie ca tot ceea ce am auzit si ne-a cercetat intr-un mod aparte sa ramana vesnic in inimile noastre.

O saptamana binecuvantata  si  HRISTOS ESTE VIU !

Hrana ta zilnica !

17 Aprilie Exod 12.40-51; 13.1-10

Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua I ,ziua răscumpărării (12.2; 1 Regi 6.1). El instituie pastele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele" (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul" proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta" (13.3). înlocuind Pastele cu Cina comemorativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?

În cap.13, Domnul îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap. 12). Unii credincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi" (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut ... este al Meu" (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor.
Invăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile (de citit şiTit 2.14).

PUTEREA INVIERII !

   An de an sarbatorim Invierea Domnului Isus in acelasi mod.Unii inconjurati  de mese bogate si cufundati in traditii, altii incercand sa retraim acele momente de la Calvar,iar altii poate nepasatori fata de acest eveniment  lasa sa treaca  aceste zile ca oricare altele. Ceea ce am vazut si este foarte interesant, ca in noaptea invierii cu mic cu mare, toata lumea a fost preocupata de acest eveniment. 

Nu-i rau deloc,dar ramane o intrebare ...?

    Cati incercam sa ramanem cu inima intreaga si dedicata  langa CEL INVIAT ?  Ne-am dedicat doar o noapte...sau o viata? A-i  fi dedicat nu doar la nivel declarativ, ci dedicat prin modul de viata pe care il aratam celor din jur.

   Este asa frumos sa putem proclama VICTORIA lui ISUS,dar si mai frumos este sa o putem proclama zi de zi prin viata pe care o traim. O  zi dedicata doar invierii, nu schimba cu nimic destinul nostru.Daca aceasta Inviere nu a transformat viata noastra si ramanem la aceleasi obiceiuri si la aceleasi fapte care nu ii aduc cinste CELUI INVIAT, nu facem altceva decat continuam rastignirea LUI in continuare.

  Viata transformata  arata puterea Invierii in  noi. Imi doresc sa nu ramana proclamata Invierea LUI doar de pe buze, ci  sa o aratam zi de zi celor din jur. Sa lasam aceasta putere sa ne transforme in totalitate, de la cel mai mare defect al nostru si pana la cel mai marunt lucru din viata noastra.

   Ii multumesc   pentru Harul acesta minunat si oportunitatea  pe care o am, de a ma  putea bucura de biruinta pe care a avut-o asupra mortii, biruinta care mi-a  dat  speranta unei vieti vesnice alaturi de EL.

 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Ioan 14:2

Hrana ta zilnica !

16 Aprilie Exod12.28-39
În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă pastele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.
Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici", vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.
Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră pastele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

Maria Buga-Traiasca Domnul

Hrana ta zilnica !

15 Aprilie Exod 12.17-27

Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-1 proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?" (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele" spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-1 vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptata de Dumnezeu (1Ioan13)