Hrana ta zilnica!

6 Martie Geneza 41.1-13

Tot aşa cum Faraon a fost tulburat de un vis, oamenii de astăzi sunt dezorientaţi, neliniştiţi. Viitorul îi îngrijorează. Ei se simt la dispoziţia unor catastrofe imprevizibile. Totuşi Biblia conţine tot ce poate şti omul despre viitor. Dar aceste profeţii sunt de neînţeles pentru cei care nu au Duhul lui Dumnezeu. In zadar i-a consultat faraon pe cei mai înţelepţi oameni din împărăţia lui. Înaintea lui Dumnezeu, toată înţelepciunea omenească nu valorează nimic. Atunci apare losif. Uşile temniţei i se deschid şi el vine cu înţelepciunea de sus aducându-i lui faraon „un răspuns de pace". El nu omite să spună că acest răspuns vine de la Dumnezeu şi nu de la el însuşi (comparaţi cu Daniel 2.28).
Un creştin care se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu ştie mult mai mult despre viitorul lumii decât cei mai avizaţi politicieni. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu „ne-a dat pricepere" (citiţi Ioan 16.13; 1 loan 2.20; 5.20).
Nu putem nega faptul că, din punct de vedere spiritual, trăim într-o perioadă de abundenţă spirituală. Pentru lume, aceasta va fi urmată de o perioadă de foamete prezisă de profeţi, „nu foame de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor Domnului" (Amos 8.11 ...). Ziua de îndurare se va sfârşi. Cititorule, eşti tu gata?

O noapte binecuvantata !

 Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.

 Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.

Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!

 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta.

 Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.

 Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!

 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale!

 Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte!

 Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale.

Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.

 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine!

 Rătăcesc ca o oaie pierdută:

 caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.

             Psalmul 119:165-176

Nou !

  Daca nu ai o Biblie la indemana si  vrei sa citesti un verset,sau poate esti la servici,in masina,dar ai internet...poti sa citesti acum direct de pe blog. Dupa postarile care sunt pe pagina principala,urmeaza Biblia online,atat Vechiul  cat si Noul  Testament. Sper ca va este de folos.

 "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea"

Sinceritatea...!

SINCERITATEA.....un defect sau o calitate....?

Hrana ta zilnica!

5 Martie Geneza 40.9-23

Aceşti doi slujitori ai faraonului Egiptului, paharnicul şi brutarul, constituie un eşantion al întregii omeniri. „Nu este nici o deosebire, pentru că toţi au păcătuit ..." declară Scriptura (Romani 3.22, 23). Toţi au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, toţi au meritat mânia Lui, pedeapsa Lui. Dar abia după aceasta apare o diferenţă. Unii primesc, prin har, prin credinţă, vestea bună a mântuirii, în timp ce alţii au perspectiva înspăimântătoare a celei de-a doua morţi. In lume nu există decât aceste două stări: salvat sau pierdut. Din care categorie faceţi parte?

Spre deosebire de brutar, care nu a putut scăpa de judecata faraonului, astăzi este încă posibil ca, primind Evanghelia harului, să treci din poziţia de păcătos pierdut în aceea de răscumpărat al lui Hristos.

Cei doi tâlhari de la cruce ilustrează şi mai bine cele două categorii în care se împarte omenirea. Unul rămâne insensibil şi moare în păcatele lui; celălalt, ca răspuns la rugăciunea sa: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne ...", primeşte acest răspuns minunat: „Astăzi vei fi cu Mine în paradis" (Luca 23.43). Aşa cum aici losif este mesagerul harului suveran, Isus, pacea noastră, este primul care, „venind, a vestit Evanghelia: pace vouă" (Efeseni 2.17).

Pe oceanul infinit.

Esti cumva sotia lui DUMNEZEU ?

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:

- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?

- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:

- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:

- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

O nimica toata pentru tine,dar pentru altul o comoara.Un mica atentie,dar cu un foarte mare impact.

Un lucru neinsemnat...si totusi atat de apreciat.La urma ,urmei....un gest atat de mic,dar care va putea schimba o viata.

Te-ai gandit ca TU...poti fi raspunsul la rugaciunea  unei persoane...?

Te-ai gandit cumva ca Dumnezeu are nevoie de tine si vrea sa te foloseasca  intr-un mod miraculos..?

Lasa-te la dispozitia LUI,lasa-l sa lucreze prin tine si satisfactiile vor fi maxime.

O duminica binecuvantata !

Hrana ta zilnica!

4 Martie Geneza39.17-23; 40.1-8

Încă o dată losif a avut de suferit o grozavă nedreptate. Sub o mărturie falsă el este condamnat şi aruncat în temniţă în mijlocul prizonierilor. Psalmul 105.18 îi descrie suferinţele fizice şi morale: „l-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare". Încă o dată aceste suferinţe le prefigurează pe cele ale Mântuitorului. Au pus mâna pe Isus (Marcu 14.46), au adus mărturii false împotriva Lui (Matei 26.59, 60), „a fost socotit printre cei fără de lege" (Marcu 15.28), El, Cel care „n-a făcut nimic rău" (Luca 23.41).
Temniţa era plină de prizonieri vinovaţi. Cât de mişcător este să vedem că losif, aflat în mijlocul lor, nu se consideră superior pentru că este nevinovat, nici dezgustat sau descurajat, ci continuă să slujească! Aceasta ne duce cu gândul la Omul care a venit să împărtăşească starea noastră nenorocită şi deznădăjduită, pentru a ne sluji cu dragoste. „El umbla din loc în loc făcând bine", a spus Petru (Fapte 10.38), adăugând: „pentru că Dumnezeu era cu El". Tot aşa a fost şi cu losif, atât în temniţă cât şi în casa lui Potifar (39.3, 21, 23), şi aceasta a fost pentru el o mângâiere şi secretul prosperităţii lui. Fie ca şi noi să ne bucurăm de aceeaşil experienţă fericită pretutindeni şi întotdeauna!