Marturisirea unui preot!

Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de douăzeci şi cinci de ani şi a mărturisit cu sinceritate că şi-a iubit biserica. Iată ce a declarat acest preot:

„Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa, ca să-i extind puterea pe întreg continentul american şi în întreaga lume. În Montreal (Canada) este o catedrală minunată, în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi, episcopul m-a rugat să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni: «Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile pline de nelegiuire la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată El n-a respins-o pe mama Sa. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui, şi ea se va ruga pentru noi.»“

„În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: « …Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă»

 (Testul din Matei 12.46-50 se poate compara cu Marcu 3.31-35 şi Luca 8.19-21).

Pe parcursul serii, o voce îmi zicea: «Chiniqui, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ce vrea ea.» M-am rugat. A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi permită să-i pun întrebări.“

– Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?

– Isus Hristos, a răspuns episcopul.

– Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumneavoastră şi a mea, Maria sau Isus?

– Isus Hristos.

– Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea ca să fie mântuit?

– Nu.

– Au venit păcătoşi la Isus ca să fie mântuiţi?

– Da, au venit mulţi.

 – A respins Isus pe păcătoşi?

– Niciodată.

– Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: Mergeţi la Maria şi ea vă va mântui?

– Nu.

– Vă aduceţi aminte că Isus le-a spus păcătoşilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“?

– Da, El a spus aceste cuvinte.

– Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?

– Nu.

– Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi şi a dat-o Mariei?

– Nu.

– Atunci de ce invităm pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de păcătoşi aşa cum le are Isus?

Sărmanul episcop nu a mai putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de religie.

„Ce s-a întâmplat mai departe? Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape.

Într-o zi mi-a venit gândul: «Tu ai evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină.» Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe versetul: «Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.» Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: «Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. 

Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.»

Când duminică dimineaţa oamenii au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor prezenţi în marea biserică le-am prezentat DARUL lui Dumnezeu: Isus Hristos şi iertarea păcatelor, viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Mântuitorul.“

                                 preluat din "Samanta buna"

Marturie-Persida Haiduc

M-am regasit pas cu pas in aceasta  marturie, in special in prima parte, cu mici excceptii.

Intr-adevar, este doar  Harul lui Dumnezeu care ne da putere in astfel de momente.

Ascultati aceasta marturie si veti vedea ce mare Dumnezeu avem, Slava Lui!

Marturie fost preot ortodox

                      

Marturii cutremuratoare!

Asa cum spune si fratele, oare Dumnezeu s-a schimbat, nu mai credem in puterea Lui...?

EL ESTE ACELASI  IERI, AZI SI IN VECI!!!!

Minunea din viata mea- SEARA MARTURIILOR!

Asa este obiceiul ca la trecerea dintre ani sa avem alaturi oameni dragi.Poate ca fiecare ne-am facut deja planurile pentru noaptea care sta la cumpana dintre ani, insa pentru cei care nu aveti ceva stabilit, va fac o propunere din care aveti doar de castigat.

Ce anume veti castiga? Credinta voastra va fi intarita !

In seara de marti incepand cu ora 18, Biserica Penticostala Elim Timisoara, transmite ca in fiecare an, marturiile acelor credinciosi in care Dumnezeu a lucrat cu putere. Sunt multi oameni dornici de  a veni si de marturisi ceea ce Domnul a facut pentru ei, unii au fost vindecati de boli carora medicii nu le-au mai dat nici o sansa, unii au fost salvati din diferite situatii in fata carora nu vedeau nici o sansa, unii au fost eliberati de diferite patimi, altii au fost eliberati de anumite duhuri care au pus stapanire pe ei si multe alte marturii.

Toate acestea sunt facute in fata oamenilor pentru intarirea credintei noastre si aduse cu multumire in fata lui Dumnezeu.

Cum poti sa nu marturisesti ceea ce Domnul a facut?

Si daca tot veni vorba despre aceste marturii, as vrea ca si eu sa vin si sa va spun una dintre ele.

In urma cu ceva timp simteam ca auzul la urechea dreapta este din ce in ce mai slab.Am fost la un control de rutina la servicii si pentru ca atunci conduceam masina de servici, trebuia sa fac mult mai multe analize, printre care si auzul era verificat. Inca de atunci asistenta care mi-a facut acest test mi-a spus ca urechea dreapta are auzul mai slab, insa am neglijat. A trecut ceva vreme si pentru ca asa suntem noi oamenii(neglijam ce este mai important), iata ca la un moment dat auzeam din ce in ce mai slab si pana la urma deloc. Nu pot sa va spun cat este de rau si ce senzatie ai ca cineva sa-ti sopteasca ceva la ureche si tu sa nu intelegi prea multe....e groaznic, credeti-ma.

Numai ca eram atat de prinsa cu jobul, pentru ca si programul de lucru este destul de incomod, nu am reusit sa merg la medic. Sincer am zis ca acum in vacanta de iarna o sa merg ca sa vad ce este de facut. Numai ca inainte de medici, am apelat la Medicul Divin.

Daca va amintiti, nu mult timp in urma a fost o perioada de evanghelizare cu ocazia implinirii celor 25 de ani de la inaugurarea acestei cladiri in care se inchina azi credinciosii penticostali.

In prima seara de evanghelizare, fiind o zi de joi in 21 noiembrie, la sfarsitul serviciului divin s-a facut o rugaciune de catre slujitorii bisericii, invitat fiind si fr. Douglas Clay din Ohio, dansul facand parte si din bordul de conducere al organizatiei mondiale penticostale si impreuna, au facut rugaciune si ungere cu undelemn pentru toti cei care au avut o problema de sanatate in mod special.Vreau sa spun ca nu pastorii sunt cei care au facut ceva, ci DOMNUL este Acela care s-a atins de mine si de multi altii, pentru ca noi am crezut in El.

Va marturisesc sincer ca dupa rugaciunea facuta pret de cateva minute in urechea mea simteam cum toate canalele auditive se deschid si la un moment dat un aer rece mi-a patruns in ureche. Din acel moment urechea mea aude clar absolut tot, ba chiar aud mai bine acum cu dreapta decat cu stanga.

Poate ca multi sunteti sceptici la ceea ce eu marturisesc, insa ceea ce Domnul a facut pentru mine si ceea ce am simtit, este imposibil ca cineva sa imi spuna ca Dumnezeu nu mai face minuni. Eu cred in minuni pentru ca Dumnezeu este ACELASI, ieri, azi si in veci, Slava Lui.

De-aceea va incurajez sa nu ratati aceste marturii, prin care puteti vedea modul cum Dumnezeu lucreaza si azi.

Maine seara, 31.12.2013, ora 18 live pe http://www.elim.ro/new/ - SEARA MARTURIILOR!

Stii cine a fost Silvia?

Sunt convinsa ca multi stim cine a fost Silvia Tarniceriu, dar tot la fel de convinsa sunt, ca inca mai sunt persoane care nu cunosc marturia acestei surori extraordinare care astazi nu mai este printre noi. De ce...? Fiindca Domnul a gasit cu cale sa o cheme acasa. Un exemplu de credinta neclintit in ciuda suferintelor prin care a trecut.Astazi Silvia are parte de intalnirea pe care a asteptat-o de atat timp...INTALNIREA CU MIRELE EI DRAG! Pana in clipa plecarii, Silvia a ramas neclintita in credinta si moartea nu a speriat-o deloc, ci din contra a fost rampa de lansare  catre vesnicie. Viata traita alaturi de Domnul a fost o marturie vie pentru cei din jurul ei. Am urmarit serviciile de priveghi si cel de inmormantare, si cei care a-ti urmarit, a-ti putut vedea dragostea  cu care a fost inconjurata, chiar daca trupul ei nu mai putea  misca. Ascultam cantarile cu care l-a laudat pe Domnul pana in ultima clipa.Si imi amintesc ca inainte de a pleca, nu cu mult timp a fost intr-o biserica in SUA, impreuna cu niste prieteni de ai ei, si in ciuda starii ei de sanatate, pentru ca iesise din spital si era constienta ca nu mai are mult de trait, Silvia avea zambetul pe buze si canta alaturi de prietenii ei. Una din cantarile pe care le-a cantat avea urmatoarele cuvinte:

Taria mea, taria mea...Esti Tu, esti Tu Isuse...In incercarea cea mai grea...Tu-mi dai puteri nespuse...

Incercarile si  suferinta au disparut din viata Silviei, insa noi inca avem parte de ele.As dori ca aceste cuvinte ale marturiei sale, sa ne dea putere si  sa ne mareasca credinta. Avem nevoie de incurajari in aceasta vreme.Citeam azi de dimineata un pasaj din Luca 12 si atat de mult m-a incurajat:

Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Cancerul poate ucide trupul...insa doar atat, mai mult de atat nu poate face.

Silvia a crezut a crezut Cuvantul! 

Va indemn dar sa ascultati aceasta marturie si sunt convinsa ca veti fi incurajati, indiferent de situatia prin care treceti.

Miel si oua rosii?

Cat traim pe acest pamant orice am face si oricat am face...nu vom ajunge la desavarsire.

Indiferent cat de mult ne straduim, sunt momente in care firea ne biruie, si o spun in dreptul meu, dar fiecare se poate cerceta sa vada daca e valabil si la el acest lucru.

As vrea sa va povestesc una din experientele mele petrecute cu cateva zile in urma.Pare o poveste poate neinsemnata pentru unii, dar pentru mine care traiesc zi experiente cu Domnul si la fiecare pas astept raspunsul si traiesc prin calauzirea Duhului....nu este doar o poveste. Cu toate acestea, iata ca sunt momente in care ...firea pamanteasca ma biruie.

Dar...dau slava Domnului ca indiferent prin ce ma trece, nu ma lasa sa persist, ci imediat ma avertizeaza si-I multumesc ca imi da si intelepciunea sa inteleg lucrurile.

 Timpul meu este foarte programat si fiecare clipa trebuie sa o chivernisesc foarte bine, asta ca sa indeplinesc si rolul Martei, dar  si cel al  Mariei.

Facand parte dintr-o biserica in care exista zi de zi activitate, de cele mai multe ori rolul Martei il indeplinesc dupa ora 21, pentru ca nu vreau sa las deoparte pe cel al Mariei.

Uneori, multi ma intreaba....pai, chiar trebuie sa mergi la fiecare slujba, chiar trebuie sa mergi la fiecare repetitie....? Nu iti este greu?

Ba da...uneori imi este foarte greu, dar Dumnezeu face ca totul sa imi fie usor si-I dau slava ca mi-a daruit un sot care ma ajuta cu tot ce poate si ma sustine din toate punctele de vedere si imi este alaturi.

Asa a fost si saptamana care a trecut.Fiind o saptamana aglomerata din toate punctele de vedere, seri de rugaciune si partasie de la adunare.... treburile gospodaresti....ca deh....vine pastele....

Iata ca desi am incercat sa nu uit de toate acestea, si am incercat sa le fac pe toate cat mai bine, totusi a fost un moment in care poate oboseala, poate firea, poate soapta diavolului....nu stiu ce a fost dar  M-A  BIRUIT.

Toata saptamana a fost un program incarcat si aproape in fiecare seara au fost intalniri la adunare, fie ca era ora de rugaciune, serviciu divin sau repetitie.Asa a fost si in ziua de vinieri. Dupa cum stiti vineri a fost ziua in care Domnul Isus si-a dat viata pe cruce, A FOST VINEREA NEAGRA, cum se mai spune in popor.Fiind o zi atat de importanta pentru toti crestinii, ne-am adunat impreuna  sa traim aceste momente. Cum ziua de joi, a fost joia mare si am vrut ca si noi sa traim acel moment in care  Domnul Isus a stat cu ucenicii pentru ultima oara la cina, s-a tinut adunare si am fost si eu.Numai ca si treburile Martei trebuiesc indeplinite, asa ca...mi-am facut o lista cu meniul de pasti....si pe langa meniul ales, in care am hotarat FARA OUA ROSII , 

am ales si specific pastelui..MIELUL.

Zis si facut, am vorbit cu un coleg care locuieste la tara sa imi aduca un miel.

Cum programul meu depindea acum de el....iata ca ziua de vineri dimineata, (noi fiind liberi la firma) a trebuit sa renunt la momentele de partasie de la adunare si sa stau sa astept bietul MIELUT.

Numai ca sarmanul animal....s-a lasat asteptat atat de mult incat am pierdut intalnirea de la adunare.Acum fie vorba intre noi....nu ca nu as fi putut face cumva sa ajung...mai ales ca inainte de a ajunge mielutul la destinatar(adica la mine), a mai facut o halta la un alt coleg de al meu, deoarece si el a cumparat un miel, si atunci s-a intalnit el, cu colegul nostru "macelar" ca sa ia "animalutele sacrificate".

Initial am zis ca merg la adunare....numai ca ...m-am gandit eu in mintea mea"desteapta"....las ca am fost joi...o sa merg si vineri seara...sunt nelipsita de fiecare data ....ce ar fi sa lipsesc si eu o zi?

Numai ca Domnul nu a fost de aceeasi parere ca si mine, si s-a gandit sa imi dea o lectie.

M-a lasat sa il gatesc, m-a lasat sa simt mirosul  ciorbitei de miel  cu tarhon si al fripturii fragede, numai ca nu m-a lasat sa ma si bucur.

Duminica, dupa o asteptare in care mi s-au" lungit urechile", ca sa folosesc o vorba populara, cand sa incalzesc ciorbita.....surpriza...ciorba mea facuta din "faimosul miel", pentru care am lasat bucuria din casa Domnului...s-a acrit.

Cred ca a-ti inteles acra, nu ca as fi scapat otet sau sare de lamaie prea multa....oh, nuuuu...ci s-a acrit de nu am mai putut sa o mananc.

Cum....sa patesc asa ceva....doar nu este prima oara cand gatesc? 

Si totusi...ce s-a intamplat?

M-am necajit bineinteles...pentru ca m-am trezit sambata de dimineata sa fac ca totul sa fie gata...

si....munca mea in zadar?

DA... in zadar pentru ca am ales lucrurile trecatoare, lucrurile de nimic...mai presus decat Dumnezeu.

Nu ca ar fi vinovat bietul mielusel, ci modul cum mi-am ales eu prioritatile.

Iata ca am primit o lectie, o lectie dureroasa poate, daca stau sa privesc din punct de vedere pamantesc, dara atat de benefica din punct de vedere spiritual.

Nu am mancat ciorbita, dar am invatat o lectie buna, pe care o voi retine toata viata:

VOI FACE DIN DOMNUL PRIORITATEA VIETII MELE !

...si apropo...totusi nu ne-a lasat Domnul flamanzi....ne-a lasat friptura...

si m-am intrebat de ce....cred ca, pentru faptul ca am ales pentru prima data sa nu fac ce face lumea...

AM ALES SA SARBATORESC PASTELE...FARA OUA ROSII.

FITI BINECUVANTATI !

O marturie extraordinara!

Astazi mi-a povestit o prietena si sora draga draga mie, cateva franturi din aceasta marturie.Am cerut sa imi trimita link-ul sa o pot vedea. Am postat-o, si initial am lasat aici sus loc sa spun cateva cuvinte.....dar dupa ce o voi asculta.

Acum ca am ascultat-o...nu pot decat sa imi sterg lacrimile....si sa spun:

CE MARE ESTI DOAMNE!!!

FITI BINECUVANTATE, SURORI DRAGI !

Marturie: "Biruinta prin iertare"

    Atunci cand am inteles ca Domnul vrea mai mult de la mine, cand am inteles ca vrea sa-L cunosc in toata splendoarea Sa, atunci cand aveam nevoie sa vad puterea Sa la lucru,  prin semne si minuni, atat in viata mea cat si in viata celor de langa mine....am  ascultat chemarea Sa si am decis sa Il urmez. Am pus inaintea Domnului acest lucru cu post si rugaciune, si dupa cateva luni in care am asteptat, a venit o zi de duminica in care m-am rugat insistent sa imi dea in aceea zi raspunsul. Si cum Dumnezeu asculta rugaciunile facute cu sinceritate, raspunsul a venit printr-un frate care nici macar nu ma cunoastea, a venit la doar o ora si atat de direct incat in acel moment am ridicat mainile spre cer instantaneu si am multumit Domnului.Asa am decis sa merg acolo unde El avea un plan cu mine.

    Desi familia mea si eu am crescut in biserica  baptista, cu toate astea frecventam biserica penticostala, dar nu in mod regulat. Atunci cand mergeam in aceasta biserica, care mai tarziu avea sa devina pentru mine locul cel mai drag si binecuvantat pe care Dumnezeu mi l-a pregatit, aici, inca de la inceput am cunoscut o sora extraordinara, o sora pe care o apreciez foarte mult. Mi-a devenit  prietena si sora draga in Domnul, asa am cunoscut o parte din luptele cu care se confrunta si mai apoi am cunoscut biruintele pe care le-a avut cu Domnul. De asemenea oameni aveam nevoie langa mine si Domnul...MI I-A DAT !

    Asa cum fiecare avem  experienta reala a intoarcerii noastre la Domnul, astazi cu permisiunea ei, am hotarat sa scriu franturi din marturia ei. Sunt convinsa ca va incuraja pe cei care o citesc si ma rog ca Domnul sa lucreze si in viata altora cu putere.

   Sunt convinsa ca Dumnezeu va lucra, insa trebuie sa vada in noi dorinta sincera de a dori si noi acest lucru.

Cateva randuri -marturisire- al unui inceput pe calea biruintei care in dreptul meu a functionat in aspectul IERTARII  si nu numai,

 o aplicatie practica a ceea ce citim si invatam din Scriptura.

   Atunci cand pare ca totul s-a sfarsit, cand ai pierdut familia, casa, masina si locuiesti in casa socrilor tai in care ai investit bani, sotul te paraseste pentru alta femeie-divorteaza,socrii devin prieteni ai acelei femei si pot oricand sa te dea afara din casa lor, cand copilul se lasa in ultimul an de liceu de scoala, pe fondul problemelor familiale, ce ar mai ramane ? Sa-ti pierzi mintile ?  

   Se poate intelege ca locuind acolo si cu persoane de acum straine dintr-o data, dupa 17 ani de casnicie, au urmat lovituri, confruntari, au urmat cateva batalii pierdute, 2 ani si jumatate de plans aproape zilnic, in afara de durere nu mai simteam nimic, pana intr-o zi cand am zis:Doamne,Cuvantul Tau spune altceva!!!

    Am strans credinta,vointa in inima mea si am hotarat sa aplic ceea ce citeam, sa practic, sa traiesc potrivit  Cuvantului Sau!!!

    De atunci lucrurile au luat o alta intorsatura in viata mea - un inceput pe calea biruintei- si parca mi-am castigat acel bilet de calatorie (iesire) din acea vale in care ma aflu de aproape 5 ani.

 Ultimele 2 luni de viata, soacra mea le-a petrecut in spital pe fondul unei suferinte, iar eu am fost alaturi de ea si am ajutat-o cum am putut mai bine, asa cum ma invata Cuvantul Domnului, in Romani12:21...."biruie raul prin bine"....Cu ea la spital si cu socrul meu acasa pentru ca si el avea nevoie de ajutor.

    Am experimentat acea bucurie pe care o aduce Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand  afli si cauti voia Lui, acordand iertare, ce pentru mine a insemnat eliberare, instalarea bucuriei si a pacii in mijlocul furtunii.

   Laudat sa fie Domnul!

Atitudinea si comportamentul meu a fost socant pentru familia lor, prieteni de ai lor, vecini care cunosteau situatia, dar si dintre cei care ma cunosteau pe mine.

    Pentru ca bucuria  iertarii sa fie deplina si beneficiile ei, Domnul mi-a acordat un bonus si anume: sa aud din gura sotului meu(inaintea Domnului este inca sotul meu- pe acte suntem divortati) urmatoarea afirmatie ..."daca nu erai credincioasa nu faceai ce ai facut pentru mama mea".... ba mai mult de atat, nasa sotului meu si prietena soacrei mele a facut urmatoarea afirmatie...

"mi-a dat o lectie sa nu mai judec pe nimeni in viata mea"...

   Ii multumesc Domnului ca mi-a dat taria sa pot  fi .... "sarea si lumina pamantului "....asa cum El ne invata in Matei 5:13-14 sa aud aceste afirmatii de la persoane la care te astepti cel mai putin si in mod special a sotului meu, in privinta caruia nu odata m-am intrebat : oare, cum ii va capta Domnul atentia?  Ulterior am aflat ca relatia sotului meu cu acea femeie este deja consumata insa mai este un drum de parcurs….. atat pentru mine cat si pentru el…… inca pasim pe cai diferite pentru a avea acea casa zidita pe stanca la care cred din toata inima ca Domnul lucreaza!

    Desigur ca astept biruinta deplina si implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu in viata mea si a familiei mele in privinta careia nu mai am nici o indoiala ca o va face, mai am de castigat batalii, insa El are ultimul cuvant in toate si ma incred in modul Lui minunat de a lucra.

    In speranta ca va aduce bucurie si motivatie altor suflete .....va doresc : 
 Multa binecuvantare !

Nu imi ramane decat sa spun: Domnul sa te binecuvinteze, prietena mea draga, Corina!

Kally Kalambay-Marturie

Avem un Dumnezeu maret !!!

Incepand din ianuarie, februarie si chiar luna martie, fiecare sfarsit de weekend din luna, a fost si va fi incepand de joi pana duminica, servicii de evanghelizare.

Sambata 23.02.2012 a fost fr. Kally Kalambay. Prin marturia lui  putem vedea cat este de mare Dumnezeul in care ne-am pus increderea.

Merita sa-l slujim pe acest Dumnezeu.

Prețul scump al neascultării !

Astazi am primit  de la o prietena draga, Lidiuta...si nu pot decat sa ii multumesc din suflet  pentru  aceasta marturie, pe care mi-a trimis-o sa o ascult.

 Sunt lucruri greu de inteles chiar si pentru cei mai " buni religiosi". Puterea Duhului Sfant este inteleasa doar de acei, care au o relatie si o experienta zi de zi cu Dumnezeu..."O RELATIE  si nu o religie". Sunt convinsa ca multi din cei care vor asculta aceasta marturie, chiar "crestini" fiind, vor pune la indoiala ceea ce spune aceasta sora. Personal am avut experiente  cu Dumnnezeu si m-a trecut prin atatea cuptoare, dar totodata si prin multe minuni pe care le-a facut  in viata mea. Urmarind atenta  poate intr-un fel  sau altul, se aseamana  o parte, cu  marturia vietii mele.
Lucrarea lui Dumnezeu si lucrarea Duhului Sfant nu este inteleasa de toata lumea, desi mi-as dori ca fiecare sa ajunga sa cunoasca puterea Duhului Sfant . In primul rand sa iti doresti acest lucru !!!
 Trebuie fiecare personal sa ceara de la Dumnezeu aceasta calauzire a Duhului, sa ceara sa i se descopere Dumnezeu mai mult, sa-L cunoasca mai indeaproape, iar mai apoi sa se adanceasca in invataturile Lui, si asta nu va  face nici o religie pentru tine, ci  doar tu insuti trebuie sa o faci.
Pentru aceasta trebuie sa crezi cu toata fiinta ta, cu tot cugetul tau si sa te lasi la dispozitia lui Dumnezeu ca sa poata lucra in viata ta. Dar inainte de asta trebuie sa ii dai voie sa intre in viata ta si sa faca o "curatenie generala", asa cum imi place mie sa o numesc.Si afirm cu tarie, ca atata timp cat mai ai coltisoare in inima ta, in casa ta, in viata ta, cat mai exista mici secrete pe care doar tu vrei sa le stii (desi Domnul le cunoaste) camarute in care nu vrei sa ii dai voie lui Dumnezeu sa patrunda, NU POTI SA TE BUCURI DE EXPERIENTE DE ACEST FEL, si Duhul Sfant nu poate lucra in viata ta, de-altfel nici nu le vei putea intelege niciodata.
Ca sa lucreze Duhul Sfant cu putere in viata ta, trebuie in primul rand sa locuiasca Duhul  in tine. Ori daca in viata ta este pacat, Duhul Sfant nu poate locui impreuna cu pacatul si  trebuie sa fim constienti de asta. Repet inca o data, "DUHUL SFANT" nu este  al unui cult, nu este doar al penticostalilor, ci Duhul Sfant TREBUIE sa fie prezent in viata oricarui crestin autentic. Nu poti crede BIBLIA cu jumatati de masura, chiar daca anii de zile ai  tinut de unele "invataturi religioase". Orice crestin care traieste o viata sfanta prin Isus Hristos si este cu frica de Dumnezeu (realmente frica), si asta consta in pazirea  si implinirea poruncilor, TREBUIE SA AIBE DUHUL SFANT !
"Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el "- Luca 2:25
Ma rog ca fiecare sa intelegem cat mai bine, ce vrea Dumnezeu de la viata noastra, de la noi, si care este voia SA cu privire la viata noastra.
Asa cum spune si acesta sora in marturie, PACATUL TREBUIE PLATIT, dar atentie, pretul pacatului uneori, este prea mare si prea dureros.

Franturi din marturia intoarcerii mele la Domnul !

    Multumesc Domnului ca in toate momentele vietii mele Dumnezeu si-a aratat puterea si Slava Sa. Desi mi-am spus marturia mea in multe locuri, in multe biserici, la multe persoane, nu am spus-o  pentru faptul a-mi cunoaste altii viata mea, ci pentru a-L cunoaste altii pe Domnul si a-I cunoaste si altii puterea Lui mareata.

Astazi, inainte de momentele in care am putut sta la masa cu Domnul, au fost prezentate cateva marturii in care Dumnezeu a lucrat cu putere.

Una din marturiile prezentate este si marturia mea. Sunt cateva franturi care au fost spuse de fr. pastor Mot Dumitru...dar cred ca sunt suficiente, pentru a intelege ca ISUS este DOMNUL, EL este REGELE tuturor, fie ca IL acceptam fie ca nu, EL RAMANE DOMN, iar eu LUI ii slujesc.

Marturia unui lucrator crestin !

Vis şi realitate 
În ziua aceea eram foarte obosit, lucrasem mult pentru Domnul ! De accea, aşezându-mă pe canapea, şi gândindu-mă la lucrarea făcută, am aţipit.

 Eram mulţumit de lucrarea pe care o făcusem, căci fiind plin de râvnă, pe unde mergeam, sufletele doreau tot mai mult să le spun despre Domnul Iisus Christos. Multe dintre ele se întorceau la EL primind mântuirea. Adunarea sporea văzând cu ochii iar eu eram iubit şi ascultat. Tot ce spuneam era primit cu bucurie ca ceva desăvârşit şi eram tare bucuros.

 Dar în timp ce mă legănam în aceste gânduri, intră în camera mea un străin.

 Avea în mână o balanţă cu greutaţi şi în cealaltă un săculeţ cu instrumente şi un mic aparat.

 Avea înfăţişare aspră, ochii ca de foc şi plini de energie, dar şi de bunătate. Asta mă puse pe gânduri, mai ales ca nu-l chemasem şi nici nu aveam nevoie de aceste lucruri.

 Dar el cu o linişte gravă, se apropie de mine  şi îmi întinse mâna cu putere şi mă întrebă serios: "Cum îi merge râvnei dumitale?" Pentru moment, crezusem că mă întreabă de sănătate, eu care nu mă lăudam prea bine, dar când am gândit mai bine am înţeles că e vorba de râvnă mea neobosită, şi, ca să-i dovedesc, am început să-i arăt în cuvinte râvna mea. Dar nu ştiu prin ce minune, la picioarele mele se făcu un bulgăre ca de pământ, care creştea mereu pe măsură ce vorbeam, despre lucrarea pe care o făcusem.

   În sfârşit, el spuse "BUN, ACEASTA ESTE LUCRAREA RAVNEI DUMITALE" - şi-mi arătă bulgarul.

 Rugându-l să-şi spună părerea, străinul luă bulgarul  şi-l puse în balanţă, zicând apoi scurt:
"ARE 100 DE KG”. 

Câtă  bucurie am simţit!

 Îmi venea să strig de fericire, dar m-am stăpânit şi l-am privit pe străin. Înfăţişarea sa serioasă privind bulgărul meu în lucrare mă puse pe gânduri, şi am înţeles ca era numai începutul examinării roadei lucrării mele, şi că nu aveam un rezultat definitiv. El sfărâmă bulgărul şi îl aşează în topitoria ce o scoase din săculeţ.

   Unele din produsele chimice le aşeză în cazanul topitoriei, iar celelalte le puse deasupra, aprinzând focul. După ce se topi, turnă totul într-o formă de unde-l scoase pe masă. Dar nu mai era ca înainte, amestecat şi fără formă, ci acum era în diferite plăci, după diferitele materiale pe care le conţinuse, deosebindu-se şi înşirându-se una după alta ca verigile unui lanţ. Străinul luă forma în mână şi cu un ciocan, o desfăcu în bucăţi. Tăcând, le cercetă una câte una cu multă seriozitate, le cântări şi scrise rezultatul. La urmă îmi dădu nota să o văd, iar eu, după privirea sa tristă, văzu-i că nu e lucru bun, apoi mă părăsi zicându-mi cu milă:

 "Domnul să te izbăvească! " înmărmurit, privind nota, citii:

  ” Analiza râvnei lucrătorului ....."X" ...., concurent al Cununei Slavei Împărăţiei Veşnice".

  

    Greutate totală - 100 kg, din care:

 1.  7  părţi interese materiale

 2. 16  părţi ambiţii personale ( lucrarea eului )

 3. 15  părţi mândrie religioasă

 4. 11  părţi iubirea de a conduce

 5. 10  părţi lupta de sectarism

 6. 18  părţi dorinţa de a fi lăudat

 7. 13  părţi iubirea darurilor sale

 TOTAL: 90 Kg. Lemn, fân, trestie

 1. 3 părţi dragoste de Dumnezeu

 2. 4 părţi iubire de fraţi

 3. 3 părţi râvnă curată de evanghelizare

 TOTAL: 10 Kg aur, argint şi pietre scumpe.

  Din toată râvna aceasta 90 de părţi erau lemnul, fânul şi trestia care vor arde în foc o lucrare şi care nu are altă soartă decât nimicirea,şi numai 10 părţi sunt curate ca aurul,argintul şi pietrele scumpe,acestea rămân adevărata lucrare ce are ca soartă câştigarea Slavei Dumnezeieşti.

   Am rămas uimit când am citit aceste lucruri şi m-am întristat. Inima mi se făcu ca a unui bolnav şi auzii în urma mea un suspin atât de dureros, încât mă ţintui pe loc cu un cui, am vrut să fug după străin, însă ne putând, am renunţat. Gândindu-mă puţin, mintea mi se lumină şi în mine se ridică un lucrător nou care începu să-l judece pe cel vechi. O adevărată înţelegere mă pătrunse şi m-am trezit rugându-mă: Doamne fie-ţi milă de mine.  Copleşit, căzut în genunchi cu lista analizei râvnei mele de lucrător. Priveam la ea şi parcă se prefăcuse într-o oglindă în care vedeam atât de limpede starea în care se afla inima mea în acele momente. Abia atunci am înteles bine analiza străinului. Am văzut că era desăvârşită şi bine cântărită, iar eu, nenorocitul de mine nu mai aveam nimic de zis. Eram atât de lămurit cum n-am mai fost niciodată, dar eram zdrobit de durere. Un foc ardea în mine. Am strigat deznădăjduit către Dumnezeu să mă scape de mine însumi, dar durerea creştea mereu...
Mă strângea de gât, gemeam, iar suferinţa creştea mereu încât inima mea era gata să plesnească. Nu mai puteam.

   Înăbuşit de groază, începui să strig atât de tare şi de disperat, încât m-am trezit. Pâna în ziua aceea, ori de câte ori mă rugam, îi ceream Tatălui Ceresc să mă scape de tot ceea ce este rău şi de pedeapsa viitoare. De atunci încoace însă, n-am mai ştiut să mă rog decât să mă izbăvească de mine însumi. E un lucru de mare preţ ceea ce am învăţat acum la bătrâneţe ( lucrul care îl uitasem în rugăciunile mele ). Fără să uit, de atunci aşa m-am rugat mereu, nici o clipă n-am mai avut pace până nu m-am văzut scăpat de mine, prin focul curăţitor al Harului Domnului Iisus. Şi n-am ştiut ce-i odihna până ce n-am ştiut că în locul interesului religios şi mândriei a venit lumina şi smerenia Dragostei Domnului Iisus, astfel încât astăzi pot spune: 
"DACĂ DOMNUL MĂ VA CHEMA, VOl PUTEA STA LINIŞTIT LA PICIOARELE Sfântului Mântuitor, Iisus Christos, purtând Cununa Împărăţiei Veşnice" . Astfel eu care mă bucuram în lucrarea făcută de mine însumi de credincioşia mea în care stăteam, m-am vindecat şi acum spun tuturor.

   De vă rugaţi Lui Dumnezeu, rugaţi-vă să vă scape de voi înşivă, de starea de mândrie ce vă stăpâneşte, de nepăsarea faţă de Slava Lui Dumnezeu care se găseşte în viaţa tuturor creştinilor din zilele noastre.          

  Cel ce se întoarce la Dumnezeu se opreşte mai întâi de pe calea pierzării, şi nu mai păşeşte spre păcat. 

 În al doilea rând, recunoscându-L pe Domnul Iisus, este atras spre EL, se desparte de tot ce nu-i place Domnului şi astfel, îndreptându-se cu faţa spre Domnul lisus, întoarce spatele lumii şi păcatului. 

 În al treilea rând, porneşte pe Calea curată a Ascultării de Dumnezeu.

                 PENTRU FRAŢII DE PRETUTINDENI !

O marturie extraordinara a Silviei Tarniceriu.

    Pentru cei care doresc s-o vadă, nu numai s-o audă pe sora Tărniceriu, înregistrarea începe de la minutul 01:18:00. pe linkul de mai jos, pus la dispoziţie, cu dragoste. Audiţie şi vizionare plăcuta.


                  http://www.ustream.tv/recorded/14901053

Dumnezeu sa o binecuvinteze !

Clipe minunate în "ȚARA SFÂNTĂ"

     In urma cu  mai mult de un an,mi-a dat Dumnezeu harul sa cunosc o fiinta minunata,o femeie cu frica de Domnul, o persoana speciala,care si astazi este una dintre prietenele mele pe al carui umar mi-am putut pleca capul  de fiecare data atunci cand  mi-a fost greu,atunci cand am avut nevoie de un sfat,atunci cand am avut nevoie de o sustinere in rugaciune.

    Un umar care m-a primit intotdeauna  cu caldura si sinceritate!

Numele ei este LIDIA BALOG  si locuieste intr-o zona frumoasa de langa Sibiu.

   Acum cateva saptamani,a avut minunatul har de a vizita LOCUL SFANT. A trait experiente si momente de neuitat,de-aceea am rugat-o  sa ne impartasesca si noua cateva ganduri din aceasta vizita pe care a facut-o.

M.N 

 LIDIA,stiu ca nu de mult ....te-ai intors dintr-o tara pe care ai vizitat-o  si pe care multi ar dori sa o viziteze.Eu personal imi doresc sa fac acest lucru.Spune-mi te rog,ce te-a determinat...in primul rand, si aici ma refer la asa zisul" sacrificiu financiar",daca pot sa ii zic asa .Pe o vreme ,cand toata lumea vorbeste de criza....tu, totusi ai investit niste bani sa ajungi sa vizitezi  LOCUL SFANT ?

L.B

Este o poveste intreaga la felul cum DOMNUL  a lucrat sa pot avea banii necesari , cert este faptul ca i-am primit ca raspuns la rugaciunea mea in acest scop .

M.N
Spune-mi te rog ,prima impresia  a ta cand ai ajuns acolo.Ce ai simtit?

L.B
De cum am aterizat in orasul TEL AVIV , stiam ca ma aflu pe un pamant umblat de DOMNUL , si simteam  efectiv o foame sa asimilez  tot ce voi putea si savuram  efectiv totul in sufletul meu .Simteam efectiv cum ma incarcam  , dar mi-e greu sa descriu in cuvinte ceea ce  am simtit  si  ceeea ce am  trait  acolo.

M.N
Stiu ca este greu in cuvinte sa descrii ceea ce ai simtit acolo ,dar as vrea sa ne impartasesti si noua ,cateva din experientele tale in  LOCUL SFANT

L.B

Cea mai intensa cercetare in prezenta DOMNULUI  a fost in gradina mormantului unde am stat la masa Domnului  impreuna cu cativa frati unde am cantat si ne-am rugat tinandu-ne de maini , lacrimile imi siroiau pe fata si ne-am impartasit intr-o zi de sambata cum nu o mai facusem niciodata in viata mea .Acolo am trait momente de cer !

M.N
Care loc a fost cel mai "sensibil" pentru tine?

L.B.
Au fost vreo 3 locuri unde efectiv ma asezam pe stancile de piatra coplesita de prezenta DOMNULUI si nu-mi puteam stapanii lacrimile de bucurie , de cercetare , un amestec de simtaminte care numai inima mea stie sa spuna cum a fost , cuvintele sunt prea sarace sa exprime acele sentimente .

M.N
Aceasta vizita  a  schimbat in vreun fel, relatia ta cu Domnul?

L.B Aceasta vizita mi-a dat multumirea unei rugaciuni ascultate , unui vis implinit , o imbogatire sufleteasca deosebita si dorinta mai aprinsa de a slujii DUMNEZEULUI care intr-o zi ni-l va trimite inapoi pe Fiul Sau in acelas fel cum la inaltat la cer  de pe muntele pe care am calcat si eu .

M.N.Ce ganduri vrei sa impartasesti  acum la final,celor care ti-au citit o parte din experienta ta avuta in ISRAEL?

L.B  Am fost chiar indemnati de pastorul bisericii din IERUSALIM  sa indemnam pe frati  sa-si doreasca sa viziteze si ei acele locuri  care au posibilitate , iar pe ceilalti , sa-i indemnam si sa aprindem in ei dorinta de a sluji DOMNULUI  cu mai multa ardoare acum in vremurile din urma atat de grele.....
DUMNEZEU  sa va binecuvinteze pe toti in slujire cu atat de mult necesarul sentiment care nu va pierii niciodata si care este insusi numele LUI......DRAGOSTE !!!!!!!!!
SHALOM .

Iti multumesc mult,Lidia si Domnul sa te binecuvinteze pe tine cat si familia ta intreaga,si in mod special iti multumesc pentru toate rugaciunile pe care le-ai inaltat la TATAL si pentru mine,caci stiu ca ai facut-o zi de zi.Domnul sa iti rasplateasca!