Versetul zilei

Se afișează postările cu eticheta Remember. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Remember. Afișați toate postările

31 martie 2016

La revedere Adi pana in aceea zi mareata!

Ieri am condus pe ultimul drum spre odihna pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai familiei mele.
Cuvintele frumoase au fost multe si pot spune ca au fost nu doar cuvinte spuse incat sa vorbesti de bine un mort, ci au fost cuvinte reale, cuvinte adevarate despre un om care si-a trait viata asa cum Dumnezeu ne cere. A fost un om bun, poate prea bun pentru lumea in care traim, insa Biblia ne cere sa fim buni unii cu altii, sa-i iubim pe cei din jurul nostru, chiar daca nu vom avea parte de aceeasi dragoste din partea lor, insa ADI a facut acest lucru, neconditionat.
L-a iubit pe Domnul pana in ultima clipa, si-a dorit sa se intalneasca cu ISUS, Cel pe care l-a slujit.
E mare lucru sa poti spune in clipe de incercare, ca-i multumesti Domnului pentru cancerul care ti l-a dat si ca esti pregatit sa pleci ACASA.
Duminica dimineata inainte de a pleca ACASA, pe patul de spital, ii spunea sotiei ca aude corul de ingeri cantand. O ce har...!!!
 A fost dureroasa clipa despartirii, insa a fost o despartire frumoasa si temporara, stiind ca intr-o zi ne vom vedea. 

Zambetul lui nu-l vom putea uita. A zambit in fiecare zi. Nu stiu sa-l fi vazut in atatia ani de cand il cunosc vreodata suparat si o spun din toata inima. 
Adi zambea si cand avea dureri...
Cand esti copilul lui Dumnezeu, pana si moartea este frumoasa!

27 februarie 2016

E un mare har sa poti fi bucuros in necaz....

Biblia spune:
” plangeti cu cei ce plang”, iar in alt verset spune  ”mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat intr-una de petrecere”. Asta am facut, si ce bine este !!!!
Ieri, la ARAD a avut loc o seara de priveghi, al prietenei mele dragi Marcela.

M-am dus din dragoste pentru Marcela, m-am dus sa fiu alaturi de cei ramasi in urma ei, mama Marcelei, sotul Nelu, fiica Diana si ginerele Mihai si copiii, si am plecat cu gandul sa fiu o incurajare pentru ei. Din nou am constatat ca eu am fost cea incurajata si chiar daca Marcela era doar un pumn de tarana in fata noastra, prin marturia ei ea a fost cea care ne-a incurajat pe toti cei prezenti.
Atitudinea ei in suferinta ne-a dat curajul si puterea sa fim tari noi cei ramasi, in fata cuptorului care poate va veni peste noi.
De cuptor nu suntem scutiti si fiecare avem sau vom avea parte intr-un fel sau altul, insa trebuie sa stim cum trecem biruitori prin cuptor.
Pentru Marcela cuptorul a fost...CANCERUL.
Desi era un bolnav in faza terminala, si asta s-a produs cu repeziciune, in toata aceasta perioada n-am auzit-o cartind sau fiind suparata pe Dumnezeu  sau suparata pe viata. De fiecare data cand am vorbit cu ea imi spunea: ”daca Domnul vrea, El ma poate vindeca, poate va vrea sa ma duca acasa, El stie ce este mai bine si voia Lui sa se faca”
 Si s-a facut!
Anul trecut spre finalul anului a fost ziua multumirii in biserica unde mergea ea. A vrut si si-a dorit sa mearga si sa marturiseasca credinciosia lui Dumnezeu fata de ea, chiar si in cuptor. A facut-o! Cuvintele ei au ramas inregistrate si aseara au fost proiectate pe un monitor si fiecare dintre noi am putut vedea  si revedea marturia ei.
Inaltator moment....!
Sa stii ca mai ai de trait o zi, poate doua, poate o saptamana, dar cu toate acestea sa ai zambetul pe buze si sa poti spune:
”CHIAR SI DIN VALE...SE POT VEDEA PISCURILE INALTE!”
Astazi cuptorul s-a incheiat pentru Marcela, insa el sta deschis sa intre altcineva in el, poate eu, poate tu, nu vom stii. Dar ceea ce trebuie sa stim...este ca Dumnezeu este cu noi si acolo.
Tovarasii lui Daniel au fost aruncati in cuptorul cu foc, trei la numar. Nebucadnetar a vazut patru, cu toate acestea din cuptor au iesit tot trei.
Ce inseamna asta?
Dumnezeu era deja in cuptor, a fost cu ei, i-a pazit, i-a scos biruitori de-acolo, insa El a ramas in cuptor. De ce?
Pentru ca atunci cand va trebui sa trecem prin cuptor, eu sau tu, El sa ne fie alaturi!
El este in cuptor, El Om al durerii si obisnuit cu suferinta, sta si ne asteapta. Asa ca indiferent prin ce cuptor va ingadui sa trecem...EL VA FI CU NOI.
Cu aceste ganduri am plecat incurajata, maingaiata si cu speranta revederii in cer.
Domnul sa fie laudat in toate si-I multumesc ca am avut harul sa cunosc asa o femeie minunata.
Pana in ziua aceea Marcela draga iti spun:
”La revedere-n cer!”

Pentru cei care doriti sa vedeti intreg programul, si credeti-ma merita doar pentru a fi incurajati prin necazul prin care treceti, puteti urmari in arhiva bisericii intreg programul de priveghi, vineri 26.02.2016
http://www.bisericadragostea.ro/ro/site/display/page/31/arhiva-video.html
Momente frumoase din viata Marcelei
Marcela si nepotica Gregory
Marcela si nepotei ei
Marcela si fiica ei Diana.
Marcela, ginerele sau mai bine copilul ei Mihai, Diana si Greg
Marcela si nepotica la spital in Austria.
Cancerul i-a distrus trupul, dar nu i-a omorat sufletul.
1. Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglindă
Şi multe lucruri ni se par de ne'nţeles;
Adesea nedreptatea-ncerca să învingă
Fiindcă rodul muncii încă n-am cules.

R: /: Va fi o zi când vom vedea faţă-n faţă
Când vom primi răspuns la mii de întrebări
Dar pân-atunci trăim crezând privind prin ceaţă,
La lucruri ce se par în depărtări. :/

2. De ce-i atâta suferinţă printre oameni
De ce săracii mor de foame între noi?
Când unii se desfată-n lux şi înbuibare
Pe alţii lasă chiar să piară în nevoi?

3. Oricum am vrea să nu mai fie-n lume ură
Să fie sfântă armonie între fraţi
Să nu mai fie aurul închis în zgură
Şi robii toţi să fie-odată dezlegaţi.

4. Îndepărtat de Dumnezeu ca şi Sodoma
Pământul s-a umplut acum de urâciuni;
Dar iată ce-a adus păcatul printre oameni
Dureri, necaz şi nesfârşite-amărăciuni.

26 februarie 2016

Interviu cu Eugenia Lup

Văzând că nu reuşesc să găsesc răspunsuri la întrebările mele, am hotărât să-mi iau viaţa. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc.”
“Atunci am simţit o uşurare uriaşă. Parcă o pătură neagră mi s-a luat de pe minte. Am simţit pacea şi dragostea lui Dumnezeu cum îmi cuprinde inima.”
„Copilul e deja aruncat şi s-ar putea să-ţi pierzi şi soţia.”
“Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.”
„Cine sunt eu? De ce mi se întâmplă mie toate lucrurile acestea? Şi care este scopul meu în lumea aceasta?”
Doamne de ce s-a întâmplat asta? De ce ai îngăduit accidentul ăsta?”
“Eugenia era pe patul spitalului din Turnu Severin, când medicul mi-a spus că s-ar putea să o pierd. I-am cerut medicului să facă orice să salveze şi copilul şi pe Eugenia.”
Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. Iar de aici până la sentimentul prăbuşirii unei lumi de visuri nu a fost decât un pas. Următorul pas a fost gândul sinuciderii datorită senzaţiei de inutilitate pentru lumea aceasta şi pentru cei din jur.
Cristos i-a ieşit în cale, a apucat-o de mână şi a ajutat-o să înţeleagă valoarea imensă pe care o are în ochii lui Dumnezeu. Prin faptul că El însuşi, Cristos a murit în locul ei pentru păcatele ei.

Eugenia Lup:
– Eu am doar mamă, pe tata nu-l cunosc. Mai am o soră.
Tata a părăsit-o pe mama, înainte de a mă naşte eu, când mama era gravidă cu mine.
Mie îmi plăcea foarte mult sportul. Am jucat handbal în echipa de juniori în Drobeta Turnu-Severin. Încercam să fiu cea mai bună, iar când nu voi mai putea juca hanbal, doream să devin o antrenoare de handbal bună.
Reporter:
– Ai ajuns sportivă bună. Doar că acum alergi pentru o altă cunună. O cunună care nu veştejeşte. Şi într-o alt fel de alergare. În alergarea de a câştiga premiul pe care Cristos îl va da în “Ziua aceea” tuturor celor ce îl vor fi iubit pe El.
Cum s-a desfăşurat cariera ta din handbal?
Eugenia Lup:
– M-am îmbolnăvit şi a trebuit să întrerup antrenamentele. Doctorul mi-a interzis orice fel de efort fizic. Am sperat că totul se va rezolva şi voi putea să merg mai departe. Însă după doi ani de tratament nu a fost nici un rezultat pozitiv şi a trebuit să mă operez...[.....]
Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Interviu cu Eugenia Lup 

Un alt inger a plecat ACASA!

Sa-I spun lui Dumnezeu ca e prea mult....?
Nu mi-as permite! 
El este suveran in cer si pe pamant ! Niciodata nu vom putea intelege lucrarea Lui. Uneori e dureroasa, lasa in urma lacrimi, durere si multe intrebari, insa trebuie s-o acceptam.
La revedere-n cer Eugenia draga! 
Dumnezeu te-a iubit mai mult si te-a chemat acasa!

25 februarie 2016

La revedere-n cer, Marcela!

Multe stari sufletesti reusim sa le mascam fata de cei din jur, insa atunci cand pierzi pe cineva drag, oricat te straduiesti...nu reusesti.
Astazi am mai pierdut pe cineva drag...
Cat inca era in viata, i-am spus ca n-o sa plang...dar se pare ca n-am resusit sa ma tin de cuvant.
Despartirile sunt dureroase, desi n-ar trebui sa fie atunci cand stim ca sunt doar despartiri de scurta durata.
Prietena mea draga a fost chemata de Domnul!
Domnul i-a scurtat suferinta si n-a ingaduit sa sufere mult timp.
II multumesc Domnului ca mi-a daruit in jurul meu  astfel de prieteni.
Curajul ei m-a marcat profund. Desi stia ca omeneste sansele sunt slabe de a se vindeca  de cancer, totusi  stia ca Dumnezeu daca vrea, o poate vindeca. Dar n-a cerut acest lucru, ci intotdeauna a zis: ”Voia Domnului sa se faca”
N-am auzit-o cartind niciodata, n-am vazut-o suparata niciodata, zambetul a fost mereu pe buzele ei si cuvinte de incurajare a avut intotdeauna pentru mine, dar si pentru altii.
Aceasta era Marcela!!!



Eu am plecat... dar nu vă întristaţi căci mă aşteaptă-n ceruri Tatăl meu...
Mi-a pregătit o casă minunată si îmi va da cununa... Dumnezeu!
Voi vă păstraţi credinţa ne-ntinată si-atunci când timpul sigur va să vie

Şi drumul vostru-aici se va sfârşi, ne-om întâlni cu toţi în veşnicie!

7 decembrie 2013

1 AN !

Daca e sa ma iau dupa semnificatia zilei....ziua ar fi sambata(adica azi), daca e sa ma iau dupa data, atunci ar fi maine, 08.12.
In urma cu ceva vreme baietelul cel mic, ma tot intreba de ce alti copii au "tata" si el nu mai are. De ce tatal colegilor sai traieste, iar tatal lui a murit....?
Mi-a fost foarte greu sa ii dau un raspuns pe care el sa-l inteleaga mai bine si in acelasi timp sa-l accepte.Asadar dupa o  perioada in care era tot mai preocupat de aceasta intrebare, am inceput sa pun inaintea lui Dumnezeu aceasta problema. NU am cerut anume ceva sau pe cineva, ci am cerut sa se faca voia LUI, iar daca este voia Lui de a avea un tata Robert, atunci cer doar doua lucruri, sa fie credincios si sa imi iubeasca copilul. Si iata ca Dumnezeu a auzit rugaciunea si dupa numai cateva luni, Dumnezeu ne raspunde la amandoi si mie, si la cel mic, eu primesc un sot, iar Robert primeste un tata.
 Uitandu-ne in urma...amandoi stim ca doar Dumnezeu a facut posibila aceasta casatorie, mai ales fiind la sute de km distanta unul de celalalt, si mai mult de atat izbindu-ne de anumite probleme cauzate prin schimbarea de domiciliu al sotului, numai ca atunci cand Dumnezeu alege, pentru EL nu conteaza km si cand El spune da, toata lumea poate sa spuna nu....
Astazi privim fericiti amandoi in urma si nu putem decat sa multumim Domnului ca ne-a asezat impreuna, este mai mult decat am fi putut merita si eu, si el, si este mai mult decat am cerut noi.
Ii suntem recunoscatori pentru tot ce a facut pentru noi, si mai mult de atat Ii suntem recunoscatori ca ne poarta pe bratele LUI puternice.
Fiecare zi pentru noi este un nou inceput si in acelasi timp traim fiecare zi parca ar fi ultima.
Imi amintesc o rugaciune facuta in urma cu o saptamana, o rugaciune care m-a miscat mult.
Era luni dimineata si fiecare plecam la servici, insa nu inainte de a ne uni glasurile in rugaciune catre Domnul. Sotul pleca pentru trei zile in deplasare, iar in rugaciune ne incredintase pe mine si copii in Mana Domnului, si printre altele spunea:
"Doamne Ii incredintez in mana Ta de Tata, Te rog sa-I pazesti si Sa le porti de grija, iar daca in aceste zile Tu vei veni sa ne iei la Tine, ajuta-ma sa-i pot intalni in cer"

Este atat de minunat sa stii ca ai Cui, sa iti incredintezi familia.
Este minunat sa ai familie!
Astazi ne-am amintit cu drag evenimentul care a fost in urma cu un an, mai ales ca atunci a  fost si una din primele zile de zapada in Timisoara. Eu care iubesc iarna, mi-am dorit atat de mult sa am zapada la cununie, si credeti-ma ca am avut din plin, desi dimineata de 08.12.2012 nu prevestea nici macar un fulg de ninsoare, iata ca pana si in cel mai mic amanunt Dumnezeu m-a ascultat, si cu doua ore inainte de a pleca la primarie....s-a rupt cerul. 
 In numai cateva ore am avut zapada cat nu am avut toata iarna....bucuria lui Robert, dar si a mea...
Seara  de 08.12.2012....Robert era cel mai fericit!
Fericit ca odata cu zapada mult asteptata, in care abia asteptase sa poata face un om de zapada, era bucuros ca il putea face impreuna cu noul tata pe care i l-a daruit Dumnezeu.
Ne rugam, ca si pe mai departe Dumnezeu sa ne poarte pe bratul Sau!


25 noiembrie 2013

Un trecut iertat, un prezent binecuvantat si un viitor asigurat!

In urma cu ceva timp anuntam despre mult asteptata sarbatoare care va avea loc in biserica Elim, si......a fost!
Mi-as dori sa va pot impartasi fiecare bucurie a fiecarei seri in parte, insa nu pot.
Oricat m-as stradui sa va descriu ceea ce am trait cu totii, incepand de joi si pana  duminica  seara...cuvintele sunt de prisos.
Un singur lucru insa pot spune:
DUMNEZEU ESTE VIU, iar noi in mod special suntem binecuvantati ca avem harul si libertatea de a trai asemenea momente de bucurie si de libertate religioasa.
Nu pot decat sa multumesc Domnului si pentru Duhul Sau cel Sfant care a condus intreaga lucrare.
 Am avut parte de mesaje binecuvantate din  partea lui Dumnezeu aduse de slujitori cu o ungere divina din partea lui Dumnezeu, pastorul Ray H. Hughes, pastorul evanghelist Douglas E. Clay  si pastorul Pavel Rivis Tipei.
   Nu pot sa nu amintesc una din rugaciunile facute  de pastorul Ray H. Hughes, in prima zi a acestei sarbatori, rugaciune in  care  a folosit expresia: 
 ,,binecuvântat de Domnul să fie cel care de la acest amvon va proclama Adevărul biblic şi blestemat să fie cel care va transmite un mesaj nebiblic”
De altfel  un mesaj extraordinar adus din cartea Apocalipsa capitolul 2, cel de duminica dimineata, mesaj care a fost adus chiar de presedintele cultului penticostal, fr.  Pavel Rivis Tipei.
Intreaga biserica a fost cercetata si cu aceasta ocazie a fost reinnoit  legamantul fata de Domnul  Dumnezeul Caruia Ii slujim si Caruia ne inchinam.
"Nu lasa niciodata ca dimensiunea unei ocazii sa te intimideze", a fost mesajul in incheierea acestei sarbatori adus de pastorul evanghelist Douglas E. Clay. De altfel ne-am putut bucura de mesajele pe care ni le-a adus din partea Domnului incepand cu ziua de joi.
Au fost facute rugaciuni si ungere tuturor celor care au avut credinta ca Dumnezeu le poate rezolva orice problema, fie ea de orice natura. Si intr-adevar celor care au crezut, Domul le-a raspuns. Au fost facute vindecari, eliberari si Duhul Sfant a lucrat cu  putere in acest loc. Personal multumesc lui Dumnezeu pentru atingerea pe care mi-a adus-o.
Chiar daca multi se indoiesc de ceea ce citesc acum, cum pot oare eu sa ma indoiesc  de ceea ce Domnul a facut pentru mine?
NICIODATA, nu voi putea sa pun la indoiala ceea ce El a promis, pentru ca EL promite si ceea ce promite si implineste!
Cu siguranta as putea sa continui sa scriu tot ceea ce a facut Domnul dar ideal este sa experimentam fiecare personal, pentru ca EL este oriunde si pretutindeni. El este alaturi de toti acei care IL cauta.
Nu pot decat sa Ii multumesc pentru toate!
 Ii multumesc ca alaturi de El am un trecut iertat, un prezent binecuvantat si un viitor asigurat!

23 septembrie 2013

Stii cine a fost Silvia?

Sunt convinsa ca multi stim cine a fost Silvia Tarniceriu, dar tot la fel de convinsa sunt, ca inca mai sunt persoane care nu cunosc marturia acestei surori extraordinare care astazi nu mai este printre noi. De ce...? Fiindca Domnul a gasit cu cale sa o cheme acasa. Un exemplu de credinta neclintit in ciuda suferintelor prin care a trecut.Astazi Silvia are parte de intalnirea pe care a asteptat-o de atat timp...INTALNIREA CU MIRELE EI DRAG! Pana in clipa plecarii, Silvia a ramas neclintita in credinta si moartea nu a speriat-o deloc, ci din contra a fost rampa de lansare  catre vesnicie. Viata traita alaturi de Domnul a fost o marturie vie pentru cei din jurul ei. Am urmarit serviciile de priveghi si cel de inmormantare, si cei care a-ti urmarit, a-ti putut vedea dragostea  cu care a fost inconjurata, chiar daca trupul ei nu mai putea  misca. Ascultam cantarile cu care l-a laudat pe Domnul pana in ultima clipa.Si imi amintesc ca inainte de a pleca, nu cu mult timp a fost intr-o biserica in SUA, impreuna cu niste prieteni de ai ei, si in ciuda starii ei de sanatate, pentru ca iesise din spital si era constienta ca nu mai are mult de trait, Silvia avea zambetul pe buze si canta alaturi de prietenii ei. Una din cantarile pe care le-a cantat avea urmatoarele cuvinte:
Taria mea, taria mea...Esti Tu, esti Tu Isuse...In incercarea cea mai grea...Tu-mi dai puteri nespuse...
Incercarile si  suferinta au disparut din viata Silviei, insa noi inca avem parte de ele.As dori ca aceste cuvinte ale marturiei sale, sa ne dea putere si  sa ne mareasca credinta. Avem nevoie de incurajari in aceasta vreme.Citeam azi de dimineata un pasaj din Luca 12 si atat de mult m-a incurajat:
Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
Cancerul poate ucide trupul...insa doar atat, mai mult de atat nu poate face.
Silvia a crezut a crezut Cuvantul! 
Va indemn dar sa ascultati aceasta marturie si sunt convinsa ca veti fi incurajati, indiferent de situatia prin care treceti.

19 septembrie 2013

Inca o rugaciune !

Undeva prin luna iulie eram invitati sa ne rugam pentru sora Silvia. Spuneau cei care erau aproape de ea ca boala recidivase si Silvia chiar avea nevoie de rugaciunile noastre.
Astazi Silvia nu mai este printre noi!
Domnul a considerat ca  si-a incheiat lucrarea aici pe pamant si e momentul sa mearga acasa.
Astazi din nou ne rugam Domnului si Ii multumim pentru ca nu am mai lasat-o pe sora Silvia sa mai sufere aici in trupul sau bolnav. Cu siguranta despartirea este grea de cei dragi, insa crestini au o speranta vie, aceea ca despartirea este doar temporara.
La revedere sora draga!

7 septembrie 2013

O floare si cateva momente de reculegere...

Maine ar fi implinit o  frumoasa varsta....Am asezat o floare pe mormant si-am ramas pret de cateva momente langa cruce. O floare si cateva momente de reculegere...e tot ce pot sa mai fac....

Cat este omul in viata, ne putem ruga pentru el, insa  odata plecat dintre noi...
rugaciunea pentru el nu isi mai are rostul. 
Mi-a venit in minte cateva versuri  pe care le recitam in adolescenta, am inceput in gand sa le recit...
Nu stiu de ce aceste versuri...poate pentru ca eram in mijlocul miilor de oamenii care stau sub glie si asteapta. Dar oare ce asteapta...?
Aceea zi mareata? Ziua aceea va fi mareata intr-adevar, dar numai pentru cei care au stiut sa pretuiasca viata.
Sunt mii de oameni fara viata, sunt mii de cruci, fiecare cu povestea lui, fiecare cu suferinta lui, insa toti acelasi sfarsit.
 Daca pe strada suntem diferiti, acolo suntem toti egali.
Oare cati dintre ei au stiut sa aprecieze viata?
Cati au luat in considerare ce spune Biblia, ca exista o viata dupa moarte?
Mi-au venit in minte aceste versuri si parca vroiam sa le spun cu glas tare sa ma auda toti....

                                                      Ce-i viata ta...?

Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris, ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregi sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Vei izbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-n lacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.

N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai sterge nicidecum…

Astazi, TU si EU suntem inca in viata si putem sa ne punem aceasta intrebare...
CE-I VIATA MEA ?

7 septembrie 2012

Eu...suflet viu, el...o farama de tarana..

Stateam pe margine de groapa, ma gandeam....de fapt nu ma gandeam la nimic...priveam...dar nu vedeam decat o  multime de pietre funerare...si cate un  nume pe fiecare.
Mi-amintesc ca si in urma cu un an....cu doi... cu trei....eram in aceeasi postura, pe-aceeasi margine stateam....
....eu, un suflet viu...el, o farama de tarana.
Am venit chiar mai repede cu o zi....as fi vrut sa ii pot spune "la multi ani..."...dar nu aveam  cui...
As fi vrut sa ii pun o intrebare....dar stiam ca nu voi  primi raspuns...
                                                                                        ...dar i-am pregatit o floare.....
Stateam pe margine de groapa.....mi-am ridicat privirea spre cer...e destinatia  spre care ma indrept...si eu, si fiecare dintre noi ne apropiem cu fiecare zi ce trece.
Imi plac tare mult versurile:
"Ma-ndrept spre cer, sa-l vad pe Domnul....."...cu siguranta va fi o zi mareata !
M-am ridicat sa plec...sa ii spun la multi ani...?.....ar fi lipsit de sens.....
In minte... recitam cateva   versuri......

"Ce-i viaţa ta?
 E o peniţă cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă, tot ce-ai scris tu, ca pe-o tăbliţă,
nu se mai şterge nicidecum.

Şi vorbe-n vînt şi fapte rele, rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele, nu se mai şterge nicidecum.

Să nu te minţi că-n veşnicie, trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie,că-n faţa Lui tot ce se scrie
......nu se mai şterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată, îţi vei citi întregul drum.
Vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată.....nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decît sînge, dar sînge sfînt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge, nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare, ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare, nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn rabdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămîiţa.
Şi tot ce-a scris cîndva peniţa.....nu se mai şterge nicidecum..."

                        ....s-a facut frig......soarele a apus demult.....s-a lasat seara...
.                                                 in urma....a ramas o floare proaspata pe un mormant.

Maine am sa trec din nou...ma duc cu aceleasi urari in minte...voi lasa din nou o floare....
Intrebari....?? nu  mai am ...in schimb....am raspunsul...
De ce asa...??? O STIE EL !

7 aprilie 2012

Remember !

Incerc sa  exprim ceea ce simt....e greu...si nu reusesc...
An de an...trec prin aceeasi stare. 
Astazi, cand se implinesc trei ani..nu pot sa nu imi aduc aminte de cel care mi-a oferit cei mai frumosi ani.Nu pot sa il uit pe cel care m-a facut fericita,si nu pot sa nu retraiesc  in gand toate amintirile frumoase pe care le-am avut impreuna.Stiu ca m-a iubit enorm....si tot la fel de bine stiu ca l-am iubit la fel de mult.
Se spune ca:" timpul vindeca ranile",dar nu stiu daca  acest lucru este valabil  la toti. Si totusi......stiu ca ranile mele le-a vindecat  Dumnezeu, si nu timpul.
Sunt trei ani in care m-a purtat pe bratul Sau,intr-un mod aparte. M-a purtat si atunci cand am fost in incercari...si mi-a dat putere si atunci cand am crezut  ca sunt la capat.
Privind in urma  am momente in care as putea spune ca "e imposibil "...si totusi .... "nimic nu este imposibil alaturi de Dumnezeu".

Nu pot decat sa ii multumesc pentru toate, si acum imi vine in minte versurile unui  cantec preferat de mine:
"Doamne te slavesc  si iti multumesc,
Pentru bunatatea-ti mare
Pentru incercari,binecuvantari
Doamne azi iti multumesc "!


8 septembrie 2011

Un vis spulberat !!!

Am atatea lucruri neimpartasite...
Am atatea intrebari fara raspuns....
Am atatea dorinte si vise neimplinite ...
Am atatea lacrimi ce curg..
Mi-as fi dorit sa ramanem alaturi
La bine si greu ne-ncetat
Mi-as fi dorit sa-mpartim bucuria
Ti-ai fi dorit...mi-as fi dorit....

Mi-as fi dorit sa pot  sa-ti urez "LA MULTI ANI" in miez de noapte ..asa cum am facut-o de fiecare data...mi-as fi dorit sa te simt aproape si sa iti spun cat te iubesc....mi-as fi dorit sa te vad despachetand cu atat bucurie cadoul primit.....dar....din pacate...raman doar dorintele...
Chiar daca anii trec si  timpul  zboara....amintirea ta este aceeasi ..la fel de vie ca intotdeauna si dragostea mea va ramane pentru tine  aceeasi.
Stiu ca viata isi are cursul ei....stiu ca mi-ai spus sa fiu fericita...stiu  tot ce ti-ai fi dorit pentru mine...dar nu stii un singur lucru.....NU STII CAT DE GREU IMI ESTE FARA TINE.




2 septembrie 2011

Remember....Alexandru Paleologu !

  Astazi se implinesc 6 ani de cand marele scriitor, eseist, critic literar, diplomat şi om politic Alexandru Paleologu a trecut in nefiinta.Trist este cand pierdem  asemenea oameni...si  din generatiile noastre tot mai putini le iau locul  acestor oameni celebri. .
   In randurile de mai jos, am ales cateva citate care mi-au placut  si pe care am dorit sa vi le impartasec. 





  • Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili    înţeleagă.
  • Dragostea e o boală fără de care nu eşti sănătos.
  • Acela care nu cunoaşte suferinţa nu poate fi fericit niciodată
  • Prudenţa este arta de a controla riscul
  • Cel mai teribil şi adevărat tratat asupra fericirii e Cartea lui Iov. 
  • Cine fuge de suferinţă, matematic ratează fericirea. Suferinţa este o ipostază posibilă şi de altminteri probabilă, în devenirea umană. Mai multă sau mai puţină, mai consecventă sau mai întâmplătoare, dar este... 



7 aprilie 2011


 Orice început are un sfârşit..
Domnul este Alfa şi Omega,Începutul şi Sfârşitul!
Toate s-au întemeiat prin al Său Cuvânt şi toate vor pieri prin acelaşi glas.

6 aprilie 2011

În memoria celui drag !!!

  
Astăzi....încercam să scriu ceva...și sincer nu îmi găseam ideea...am sperat că până seara voi reuși....dar....nu.....m-a apucat miezul nopții și ideile nu au venit.
    În fiecare dimineață mă trezeam în gând cu un verset,sau un vers dintr-o cântare...ceva care să mă inspire....astăzi însă nu am reușit acest lucru....deși postasem  versul scris pe imaginea din postarea anterioară....acesta  era pregătit de aseară.
   M-am întrebat de ce....????
Mintea  îmi este răvășită și  gândurile sunt împrăștiate..încerc să le adun...dar nu pot....
   Îmi amintesc prin ce treceam în urmă cu  doi ani...și mi se reface acel  film  horror în minte... împotriva voinței mele.Vrând, nevrând...face parte din viața mea și nu pot schimba cu nimic.Sunt lucruri în viața noastră  pe care ni le amintim cu drag sau cu durere,depinde de situație și acestea  îsi pot pune amprenta pe viața noastră și  ne pot marca în continuare,în bine sau în rău.
  Mă întreb și acum...cum era viața mea în acest moment dacă nu îl cunoșteam pe Dumnezeu?
Cum reușeam să trec peste un moment  greu, în care am crezut că lumea va înceta să mai existe pentru mine?
Ce am să îi spun copilului care seara s-a jucat  căluțul pe spatele lui ...iar azi...nu mai e????


  Să adormi seara pe umărul celui drag,fără să ști că peste câteva ore îl duci la spital..iar  acolo se stinge în brațele tale...să vrei să faci orice doar să îl salvezi....și totuși să nu poți face nimic..... decât să  iei  pe brațe  un trup fără viață?
Și toate astea să vină într-un moment în care tocmai îi spuneai Domnului că îl iubești mai mult ca orice....!!!!
....și atunci după ce a primit din partea mea o asemenea declarație.....ca drept răsplată pentru asta....îți ia pe cel mai drag de lângă tine !
Stai și te întrebi...unde e dreptatea? ...așa-i...?
Și eu pe moment am avut poate aceeași  întrebare de pus lui Dumnezeu...și nu era singura întrebare...!!!!..dar nu am îndrăznit să îl întreb niciodată....de ce?
Știu un singur lucru că "toate lucrurile lucreză spre binele celor ce se încred în Domnul ",și  toate aceste încercări m-au făcut să devin dependentă de EL.

 Astăzi..pentru că mai este doar putin din ziua de 06, si imediat e ziua de 07...  după doi ani care s-au scurs cu greu...dar în același timp atât de repede....stau și privesc în urmă...poate mai am încă întrebări..poate încă mai aștept răspunsuri..nici eu nu știu...
  Am momente când sunt la capătul puterilor...dar singurul lucru pe care îl pot face în aceste momente..este să îmi  îndrept privirea în sus.Știu că Dumnezeu îmi va da putere să merg mai departe,mă va sprijini și  îmi va da biruință în toate lucrurile...dar toate acestea cu o singură condiție..."SĂ STAU LÂNGĂ EL" !!!