Vreau sa iubesc....!

Sunt la birou...plictiseala mare...Imi pun castile si caut ceva crestin sa ascult.Am gasit...radio Vocea Evangheliei. Ascult o melodie super...dar iata ca imi capteaza atentia o istorioara frumoasa pe care tocmai o aud...Incep sa scriu repede ideile ...pentru ca vreau sa o cititi si voi.

Undeva pe o insula locuiau  impreuna o multime de sentimente.
Fericirea, Tristetea, Cunoasterea, Intelepciunea si multe altele, dar alaturi de toate acestea, locuia si  Dragostea.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda, asa ca fiecare din ele s-au grabit sa plece cat mai repede.Si-au cauta barci si fiecare au parasit insula, doar Dragostea nu se grabea sa plece. Era singura careia ii parea rau sa paraseasca acel paradis.
Când insula era aproape de a se scufunda, Dragostea s-a hotarat sa paraseasca si ea locul acela magnific, insa avea nevoie de ajutor, de-aceea s-a hotarat sa il ceara oricui ii va iesi in cale. Bogatia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus:
“ Bogatie ma poti lua cu tine?” 

" Nu, nu pot. Am atâta aur si argint in barca mea, incât nu se mai este loc si pentru tine”.
Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca:
“ Vanitate, te rog ajuta-ma!”
“ Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca” - a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorul:
“ Tristete ia-ma cu tine, te rog!”
“ O...Dragoste, sunt atât de trista, incât vreau sa fiu singura!”
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de vesela incât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce:
“ Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvântata si atât de fericita incât a uitat sa intrebe cum il cheama. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmând-si calea lui. 

Dragostea, realizând ca a ramas datoare acelui  batrânel, a intrebat Cunoasterea ,un alt batrânel:
“ Spune-mi te rog, cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?”
“ Era Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“ Timpul!” - a spus Dragostea mirata. “ Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?”
Cunoasterea a zâmbit si a raspuns cu intelepciune:
“ Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cât de mare si minunata este Dragostea”.

Zilele trecute vorbeam  cu mama mea la telefon.Printre altele imi spunea...
"draga mea, sa nu uiti...intr-o zi toate vor dispare, credinta, speranta, bunatatea, si multe alte calitati...singura  care va ramane, ESTE DRAGOSTEA"...cata dreptate avea.....!!!
Ma rog Domnului sa imi daruiasca din plin dragoste, o dragoste ca si a LUI.
 O dragoste sincera si curata, dar nu o dragoste pentru cei care ma iubesc...pe acestia e foarte simplu sa ii iubesc, vorba aceea...( te iubesc pentru ca ma iubesti)....
vreau o dragoste pentru toti acei pe care, imi este greu sa ii iubesc...o dragoste si pentru cei care ma urasc...de fapt vreau sa ii iubesc pe toti.

Femeia!

Un băieţel a întrebat-o pe mama lui :
-De ce plângi ?
-Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.
- Nu înţeleg ,a spus el.
Mama lui l-a îmbrăţişat şi i-a spus :
-Şi nu vei înţelege niciodată.

Mai târziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său :
-De ce plânge mama fără motiv ?
- Toate femeile plâng fără motiv – a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băieţelul a crescut şi a devenit un bărbat,dar încă se întreba de ce plâng femeile.
Până l-a urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:
-Dumnezeule,de ce plâng femeile aşa uşor ?
Dumnezeu a spus , “ Când am creat femeia trebuia să o fac să fie specială “
I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii.
I-am dat putere interioară să îndure naşterea şi respingerile care de cele mai multe ori vin de la copii săi.
I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe când toată lumea renunţă, să aibă grijă de familia ei la greu, fără să se plângă.
I-am dat sensibilitatea să îşi iubească copii în orice circumstanţe , chiar şi când copii ei o rănesc.
I-am dat putere să îl accepte pe soţul ei cu toate greşelile pe care le face.
I-am dat înţelepciune să ştie că un bun soţ nu îşi răneşte niciodată soţia , dar uneori îi testează rezistenţa şi hotarîrea de a rămâne alături de el în toate momentele grele.
Şi în final, i-am dat o lacrimă. 

O foloseşte mereu când are nevoie .
Vezi fiule,a spus Dumnezeu, “ frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă,chipul şi felul în care îşi coafează părul.
Frumuseţea unei femei trebuie citită în ochii ei, pentru că aceea e intrarea spre inima sa.....

locul unde se aşează iubirea.

Concertul

Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.
Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena. Ingrozita, mama vazu cã baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului„Twinkle,Twinkle Little Star".In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea în scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche:
    „Nu te opri.

Continua sa canti".

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a întins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv.  Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa.Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea.Si-au amintit doar de piesa clasica:Twinkle, Twinkle Little Star".

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu.

Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut.Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa. Data viitoare cand îti propui sa faci lucruri mãrete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum îti sopteste la ureche:     
„Nu te opri.

Continuã sã cânti".Fie sa-i simti bratele în jurul tãu si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari în adevarate capodopere.Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati".
Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti. Asadar, trimite mai departe acest gand pentru a atinge si tu viata cuiva.
Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! 

 ......si tine minte: „Nu te opri. 

Continua sa canti".

Panseluta !

O legenda antica  ne spune despre un rege, care a intrat intr-una din gradinile sale intr-o zi. Ceea ce a gasit nu i-a facut deloc placere.....totul era vested si uscat.Stejarul bolnav, deoarece nu era asa de frumos si inalt ca bradul.Bradul era suparat ca nu facea fructe ca si parul, iar parul era necajit ca nu dadea aroma asa placuta ca molidul.Cat privea cu ochii regele, vedea in jurul sau doar nemultumire. Isi continua plimbarea prin gradina, la un moment dat intr-un coltisor zarise o panseluta plina de bucurie si cu fata stralucitoare.Mirat se opri langa ea si-i spuse:

Ma bucur sa vad ca macar o planta din toata gradina este fericita.

Maiestate, raspunse panseluta,  chiar daca sunt micuta, sunt fericita pentru ca m-ai asezat aici.Cu siguranta ai nevoie de mine, altfel ai fi pus in locul meu un brad, un molid sau un stejar. Asa ca m-am hotarat sa fiu cea mai frumoasa floricica.

Fiecare din noi suntem unici in fata lui Dumnezeu.Daca existam, inseamna ca in planul LUI am fost cuprinsi si noi. Noi nu traim la intamplare si nici venirea noastra pe pamant nu este la intamplare. A pus in fiecare din noi ceva aparte. Unul  are darul unei vorbiri frumoase, unii  au o capacitati uimitoare, unul are darul cantatului, unul recita frumos, unul are darul rugaciunii, unele persoane au darul de a incuraja pe altii, si multe alte daruri pe care doar datorita Lui le avem. Sa ramanem in gradina lui Hristos fara a incerca sa fim suparati ca nu suntem ca "fratele.....X", sau ca "sora....Y". Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem si El nu are nevoie de clone si nici de imitatii.

Toti  impreuna formam un singur trup, iar noi suntem trupul lui Hristos.

Dumnezeu sa ne dea intelepciune, iar pe chipul nostru sa se citeasca bucuria si pacea, sa raspandim in jurul nostru un miros placut, sa aratam dragoste celor din jur, caci numai asa vom arata multumirea noastra fata de Cel care ne-a creat.

Pietre pretioase !

    Citisem o istorioara care m-a pus pe ganduri...

   Undeva...pe tarmul unei ape, un tanar a gasit un saculet legat la gura.Fericit ca a dat de o comoara, a ridicat saculetul, a desfacut snurul cu care era legat, si...surpriza....erau doar niste pietricele.

   Dezamagit, a inceput sa arunce cu ele in tot ce ii iesea in cale. A aruncat asa...pana s-a plictisit...si ajunse la fundul saculetului. Era ultima pietricica....A stat umpic pe ganduri..... sa o arunce sau sa o pastreze....?

   Hotarase sa o pastreze..si o puse in buzunar.

Ajuns acasa, uitase de ea...dar maine zi, i-a aratat-o unui prieten. Mirat, acesta l-a intrebat:

-Unde ai gasit-o...? Este o piatra de valoare...!

Si mai uimit tanarul a scos cateva cuvinte neintelese nici macar de el. A luat-o la fuga pe malul apei, acolo unde stia ca aruncase pietrele din saculet.

Dezamagire....nu a mai gasit nici una....

    Fiecare zi din viata noastra este o adevarata comoara, un dar primit de la Dumnezeu. Risipim ore si zile pe lucruri de nimic, fara de valoare, ba chiar suntem si noi dezamagiti uneori ca ziua nu a fost asa cum ne-am fi dorit.Ajungem la finalul vietii, am da orice sa dam timpul inapoi... cersim  zile, poate chiar cateva ore...
dar.... in zadar.

   Fiecare zi e frumoasa si e un har sa ne trezim dimineata si sa vedem rasaritul soarelui.

Pretuiti acest dar minunat, multumiti-I si folositi timpul cu folos !

Darul

Tare mult mi-as dori sa meditam la aceasta istorioara, pentru ca este una dintre cele mai frumoase istorioare .

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.

În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou.

L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumosîmpachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.

Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.

- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa.

magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. 

ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. 

Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am fi asteptat ?

Chiar astazi poate te-a binecuvantat si in loc sa ii multumesti si sa te bucuri, esti suparat ca nu ai primit ceea ce ai cerut. Nu uita, El a promis ca ne va da "tot ceea ce avem nevoie", atentie..."nu tot ceea ce cerem"...doar ceea ce avem nevoie !!! El stie tot ceea ce avem de trebuinta, iar daca ne incredem in El, inseamna ca trebuie sa fim multumiti, pentru ca avem de toate.

O dupa-amiaza placuta !

Atunci cand iubesti !

El murise de un an si se apropia o data importanta, ziua sfantului Valentin.

In fiecare an ii trimitea cate un buchet de trandafiri acasa,cu un biletel pe care scria:"te iubesc mai mult ca anul trecut, dragostea mea va creste in fiecare zi".

Dar acesta era primul an in care Roza nu il va mai primi.S-a mirat foarte mult cand cineva a sunat la usa si, spre surprindera ei,deschizand a vazut un buchet de trandafiri cu un biletel pe care scria:

"te iubesc".

Bineinteles ca s-a suparat pentru ca a crezut ca e o gluma proasta, a sunat la florarie sa reclame cazul , si cand i-au raspuns, patronul magazinului i-a spus ca stia ca sotul ei murise de un an, a intrebat-o daca citise si in interiorul biletelului si i-a explicat ca acei trandafiri erau platiti de sotul ei dinainte, ca de altfel toate buchetele pentru fiecare an din viata ei de atunci incolo.

Dupa ce a inchis telefonul Rosei i s-au umplut ochii de lacrimi si, cand a desfacut felicitarea, a vazut scrisul sotului ei:" Buna, dragostea mea, stiu ca a fost un an greu pentru tine sper sa te poti reface repede, dar doream sa-ti spun ca te voi iubi pentru tot restul timpului si pana cand vom fi impreuna, ti se vor trimite trandafiri in fiecare an; iar atunci cand vor suna la usa si nu vei deschide, vor suna de inca cinci ori, si daca tot nu raspunzi, vor sti cu siguranta unde sa le duca, acolo unde tu vei fi alaturi de mine.

Te iubesc , sotul tau !

"ATUNCI CAND IUBESTI PE CINEVA NU CONTEAZA UNDE ESTE, TOTUL ESTE POSIBIL" 

(Humberto A.Agudelo C).

Un bol cu orez !

Deschizand corespondenta, mi-a atras atentia un mesaj interesant venit din partea unui prieten. Mi-a placut tare mult morala...si nu am ratat ocazia de a-l impartasi  cu voi, cei care urmariti acest blog, si pentru care va multumesc inca odata.

Intr-o zi de vara, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormantul sotiei sale. In timp ce aranja el acolo florile intr-un vas cu apa, ceva ii atrase atentia: un alt barbat aseza pe mormantul vecin un bol cu orez.

Huang s-a apropiat mirat si putin sarcastic l-a intrebat:

- Nu te supara omule, doar nu crezi ca defunctul tau chiar o sa manance orezul?

- Ba da, a raspuns foarte calm cel intrebat, atunci cand al tau o sa miroase florile..

Morala: a respecta opiniile altora este una din cele mai mari virtuti pe care le poate avea o fiinta umana.

  Oamenii sunt diferiti, actioneaza diferit, gandesc diferit.

Nu judecati, sau incercati sa intelegeti si daca nu puteti, atunci uitati.

Amintiti-va cele 5 reguli pentru a fi fericit:

Elibereaza inima de amaraciune.

Elibereaza mintea de griji.

Traieste simplu.

Daruieste mai mult.

Asteapta-te sa primesti mai putin.

Si nu uita, ca imbatranirea este obligatorie, pe cand grandoarea este o optiune.

O noapte binecuvantata !

Tu cat esti dispus sa dai...?

    Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin. 

 O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"   

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: "Cati bani ai?"   

Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.

  "Ajung?" intreba ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei."   

   Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.    

 "Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."

   Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati.

 Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:    "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"   

"Da, domnisoara."   

"Si cat a costat?"   

"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."   

"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"

"Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.  

  "Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: 

a dat tot ceea ce avea."

Esti cumva sotia lui DUMNEZEU ?

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:

- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?

- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.

Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:

- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!

Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:

- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

O nimica toata pentru tine,dar pentru altul o comoara.Un mica atentie,dar cu un foarte mare impact.

Un lucru neinsemnat...si totusi atat de apreciat.La urma ,urmei....un gest atat de mic,dar care va putea schimba o viata.

Te-ai gandit ca TU...poti fi raspunsul la rugaciunea  unei persoane...?

Te-ai gandit cumva ca Dumnezeu are nevoie de tine si vrea sa te foloseasca  intr-un mod miraculos..?

Lasa-te la dispozitia LUI,lasa-l sa lucreze prin tine si satisfactiile vor fi maxime.

O duminica binecuvantata !

Rugaciunea !

 Intr-o zi intrase o femeie intr-o bacanie.Avea capul plecat si privirea de "om invins" S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca  ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.

I-a explicat  acestuia ca are o situatie grea,sotul ei este foarte bolnav,are sapte copii si  din pacate nici un nici un venit .

Bacanul, i-a aruncat o privire taioasa si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.Stiind cat de nesesar ii este si ce nevoi are...s-a umilit din nou...si ii cerea sa ii fie mila de ea si familia ei.

-Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.

Dar acesta ii spuse din nou cu aceasi asprime in ton:

-Nu iti pot da pe datorie...cand vei avea banii necesari vei primi si marfa.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?

- Da, domnule.

O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. 

Femeia,mirata se uita la el, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba.Puse hartiuta pe cantar si isi cobora privirea.Bacanul, privind la cantar, mirat,s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: 

Nu-mi vine sa cred!

Balanta cantarului era inclinata in partea  cu hartiuta aceea.Clientul a zambit, iar bacanul iritat,a inceput sa puna pe cantar alimente. Cu toate ca  punea alimentele ,balanta cantarului ramanea nemiscata. Bacanul sedea privind cu  mirare dar si plin de dezgust in acelasi timp.Nervos, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si  o privi cu mare uimire.

Pe aceasta hartie nu era o lista de cumparaturi..ci era o rugaciune  simpla.

" Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: 

A meritat toti banii!

 Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

Daca  astazi treci printr-un moment de criza,spune-i Tatalui  tau nevoile tale.Fa acest lucru cu credinta si vei vedea ca Dumnezeu va asculta rugaciunea ta.Nu exista cerere facuta inaintea LUI ,si EL sa nu dea raspuns.Poate raspunsul nu va fi  pe placul nostru,dar cu siguranta va fi spre binele nostru.

Fa din Dumnezeu o prioritate si nu o ultima solutie!!!

Mare putere are rugaciunea facuta cu credinta !

Ce vrei sa vezi ?

Fugărit de niște copii si speriat, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense.

Ajuns acolo s-a văzut dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.

Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.

În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.

Imaginați-vă acum,același câine,dar comportament diferit.

Dacă la vederea câinilor,în loc să latre și să  mârâie supărat,ar fi dat din coadă prietenos cu sigurantă sfârșitul lui nu era așa.

Totul depinde de ceea ce vrem sa vedem in jurul nostru !!!

O seară minunată !

Rugaciunea unei fetite !

   Aseara la momentele de rugaciune si inclusiv la studiu biblic... a fost un indemn minunat.Printre alte indemnuri,a fost acesta.....tot ce veti cere cu credinta veti capata.

Imi place sa cred acest lucru...cu-atat mai mult cand experimentez cu Dumnezeu in fiecare zi. 

" Adevarat va spun ca daca  nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,

cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor."

Matei 18:3

   Intr-o noapte am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.

   Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.

“Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte !” exclama ea.

   Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii.

“Bine”, i-am spus “pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”

   Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani.

“Doamne, te rog”, s-a rugat ea “trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.”

  In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere:

“Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea ?”

  Asa cum se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: “Amin” ?! Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa ? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte ? Eram doar la ecuator !

  La jumatatea dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau.    Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi ? Am apucat si am scos din cutie – “da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta !” am strigat.

   Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.

Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand:

“Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa !”

   Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira ! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba:  

“As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste ?” 

  Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus “in dupa amiaza asta”.

“Inainte ca sa ma cheme, le voi raspunde !”

Isaia 65:24

Cererea ta e pe masa lui Dumnezeu...indrazneste  sa ceri lucruri mari .

FIUL MEU....

Sări în picioare de cum îl văzu pe chirurg ieşind din sala de operaţii.
Întrebă: „E băieţelul meu? Se simte bine? Cand pot să-l văd?”
Chirurgul îi răspunse: „Îmi pare nespus de rău. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.”

Sally rosti: „De ce, oare, se îmbolnăvesc copiii de cancer?
Lui Dumnezeu nu-i pasă că sunt copii?
Unde erai, Doamne, cand fiul meu a avut nevoie de Tine?”

Chirurgul o întrebă: „Vreţi să rămaneţi o clipă singură cu fiul dumneavoastră?
O să vină o infirmieră în cateva clipe, înainte să fie dus la Universitate.”

Sally o rugă pe infirmieră să rămană acolo, în vreme ce ea îşi lua rămas-bun de la fiul ei.
Îşi petrecu degetele, cu dragoste, prin părul lui des şi plin de bucle.
„Vreţi o şuviţă?” întrebă infiermiera.

Sally dădu afirmativ din cap. Infirmiera tăie o şuviţă din părul băiatului, o puse într-o punguliţă de plastic şi i-o dădu mamei.

Sally zise: „A fost ideea lui Jimmy să-şi doneze trupul universităţii, pentru studiu.
Spunea că ar putea, în felul acesta, să ajute pe cineva.
Întai, m-am opus, dar Jimmy a zis: „Mamă, după ce mor, n-am să-i mai fiu nimănui de folos.
Poate că asta o să ajute alt băieţel să stea alături de mama lui măcar o zi în plus.”
Continuă îngandurată: „Jimmy al meu avea o inimă de aur.
Era mereu gata să-i ajute pe ceilalţi, dacă-i stătea în putinţă

Sally părăsi “Children’s Mercy Hospital” pentru ultima oară, după ce, vreme de şase luni, îşi petrecuse aproape tot timpul acolo.
În automobil, aşeză rucsacul lui Jimmy pe scaunul de alături. Îi fu greu să parcurgă drumul pană acasă. Şi mai greu îi fu să intre în căminul acum pustiu.
Luă lucruşoarele lui Jimmy împreună cu şuviţa de păr şi se duse în camera fiului ei. Începu să aşeze maşinuţele şi celelalte obiecte personale în încăpere, exact acolo unde obişnuia el să le ţină.
Se întinse de-a lungul patului, strangand perna în braţe şi adormi plangand.

Pe la miezul nopţii, Sally se trezi.
Pe pat, langă ea,văzu o scrisoare împăturită. Iată ce scria:

„Dragă mamă, ştiu c-o să-ţi fie dor de mine, dar să nu crezi că te voi uita vreodată sau că voi înceta să te iubesc, numai pentru că nu sunt alături de tine, ca să ţi-o spun. Te voi iubi mereu, mamă, tot mai mult, zi după zi.Ne vom revedea, candva. Pană atunci, dacă vrei să adopţi un băieţel... n-ai să te mai simţi aşa singură.
Poate să stea în camera mea şi să se joace cu jucăriile mele. Însă dacă te hotărăşti să iei o fetiţă, nu va agrea, poate, aceleaşi lucruri ca noi, băieţii, aşa că va trebui să-i cumperi păpuşi şi tot felul de fleacuri pentru fete; ştii tu…

Nu te întrista cand te gandeşti la mine. Aici e tare frumos. De cum am ajuns, m-au întampinat bunicul şi bunica şi m-au plimbat prinprejur, insă e nevoie de mult timp să pot vedea totul. Îngerii sunt marfă!

Îmi place să mă uit la ei cum zboară.
Şi, ştii ceva? Iisus nu seamănă cu niciuna dintre imaginile Sale!
Totuşi, mi-am dat seama că e El de cum L-am văzut.
Însuşi Isus m-a dus să-l văd pe Dumnezeu.
Şi, n-ai să ghiceşti, mamă!
M-am aşezat pe genunchii Lui şi-am stat de vorbă amandoi, de parcă aş fi fost cine ştie ce persoană

importantă.
Atunci I-am spus că aş dori să-ţi scriu, ca să-mi iau rămas bun şi să-ţi mai povestesc cate ceva.
Ei, bine, ştii, Dumnezeu mi-a adus nişte hartie şi mi-a dat propriul Lui stilou, ca să-ţi scriu. Cred că îngerul care îţi va aduce această scrisoare se numeşte Gabriel. Dumnezeu m-a pus să-ţi dau
răspunsul la una dintre întrebările tale: “unde era atunci cand ai avut nevoie de El ?!” Dumnezeu a zis că era în acelaşi loc, ca şi mine, după ce Fiul Lui, Isus, a fost răstignit.
Era acolo, dintotdeauna, alături de toţi copiii Săi.
O, mamă, de fapt, nimeni afară de tine nu poate citi ce-am scris.
Pentru toţi ceilalţi nu e decat o coală albă de hartie.
Nu-i aşa că-i marfă?
Acum trebuie să-I înapoiez stiloul lui Dumnezeu.
Are nevoie de el să mai scrie nişte nume în Cartea Vieţii. În seara aceasta voi fi primit să iau cina cu Isus. Sunt sigur că mancarea o să fie bună.O, era să uit! Nu mai sunt bolnav. Cancerul s-a dus! Mă bucur, pentru că nu mai suportam durerea
şi nici Dumnezeu nu mai suporta să vadă atata suferinţă. Atunci l-a trimis pe Îngerul Milosteniei să mă caute. Acesta a spus că sunt O LIVRARE SPECIALĂ!
Nu-i rău, nu-i aşa?

Semnez cu iubirea lui Dumnezeu, a lui Isus şi a mea.

Alegoria broscutelor !!!

Lectia Nr. 1 pentru viata

 A fost odata un grup de broscute… care voiau sa se ia la intrecere.

Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori,pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

 Cursa urma sa inceapa...

 Totusi...

Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.

Tot ce se auzea era exclamatii de genul:

„Oh, ce obositor!!!

Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“

sau:

„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“

Broscutele incepura se abandoneze

...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

Spectatorii continuau sa strige:

„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“

Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...

Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

 In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.

 Asa se afla ca...

 Broscuta invingatoare era SURDA !!!

 Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!

 Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci:

Fii MEREU …OPTIMIST!

 Si mai ales

Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!

Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna teribila.
Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:

• O batrana bolnava pe moarte;
•  Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata;
•  Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.

Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur loc, doar pentru un pasager?
 
   Gandeste-te sincer ce ai face...????
   Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile pentru angajare in serviciu.
Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;sau ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de el. Neindoielnic, e posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia  visurilor tale , sau barbatul ideal.

  Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de concurenti, pentru magnificul sau raspuns.
El a raspuns simplu :
"As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu femeia visurilor mele"!

  Eu as urma exemplul acesti tanar....tu?
Iti doresc sa ai  o zi minunata si linistita alaturi de cei dragi !!!

Fiti binecuvantati !

 "Era odata un om care, vazand cat de rea este lumea in ziua de azi si toti sunt intr-o goana nebuna dupa bani, s-a hotarat sa schimbe lumea. Zis si facut.

 A trecut o vreme si omul nostru vazu ca nu se intampla nimic si ca este foarte greu sa schimbi lumea, s-a hotarat sa schimbe tara sa. Un plan maret si acesta. 

De asemenea trecu ceva timp si observa ca este foarte greu sa schimbi si tara ta. Insa el nu se da batut si s-a hotarat sa schimbe orasul sau. 

Un plan care nu este la fel de mare ca primele doua si care are posibilitate de reusita.

 Trecu ceva vreme si de aceasta data, si vazu ca este foarte greu sa schimbi si orasul tau. 

Dar foarte hotarat, omul nostru si-a propus sa schimbe familia sa. Un plan care nu putea sa dea gres, doar erau persoanele apropiate lui, persoanele pe care le iubea. 

Dupa un timp a vazut ca nici acest lucru nu era posibil. 

Deja batran si pe patul de moarte si-a dat seama ca daca vrei sa schimbi familia ta, orasul tau, tara ta sau chiar lumea, trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine"

INCEPE ZIUA ASTAZI CU ACEST GAND MINUNAT !!!

Iti doresc o zi minunata si binecuvantata de Domnul Isus !!!

O scrisoare de dragoste !

     In ziua ei de nastere,o printesa a primit de la logodnicul ei un pachet rotund. L-a deschis  si a gasit ceva ce arata ca....o ghiulea de tun.A fost dezamagita,s-a suparat si a aruncat bila neagra intr-un colt al camerei. Dar ce s-a intamplat ?????
    Invelisul cel negru s-a spart si a iesit la iveala o bila argintie.A ridicat-o imediat si,in timp ce o intorcea in mainile ei si o apasa....a iesit la iveala o cutiuta aurie. Surprinsa,a deschis-o incet,iar inauntrul ei a gasit un inel pretios cu diamante sclipitoare asezat pe catifeaua neagra.De asemenea,era atasata o mica scrisoare in care scria:        "PENTRU CA TE IUBESC  !"
    Cam asa este si felul in care multi oameni gandesc:Nu ne place Biblia,multe lucruri care sunt scrise in ea suna atata de ciudat,atat de greu de inteles....si cu atat mai mult ...foarte greu de aplicat in viata de zi cu zi.Dar cei care intr-adevar vor sa o citeasca si s-o cerceteze vor descoperi noi frumuseti si in final vor intelege fara greseala mesajul divin pe care Dumnezeu vrea sa il  transmita.Cand vom intelege cu adevarat mesajul dragostei Sale....atunci nu ne va fi greu  sa il punem in aplicare.
                 " PENTRU CA TE IUBESC!".....zice Domnul 


    Va doresc si astazi o zi minunata,o zi in care orice facem,orice gandim,orice vorbim....sa stim ca toate aceste lucruri sunt cunoscute si de Domnul ,si intr-o zi vom raspunzatori pentru tot ceea ce am facut si am spus nefolositor. 
 "Domnul priveste din inaltimea cerurilor,si vede pe toti fiii oamenilor !"   Psalmii 33:13