Versetul zilei

Se afișează postările cu eticheta Istorioare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Istorioare. Afișați toate postările

9 februarie 2017

Tu, de cine ingrijesti?

Era odată un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soţie, pe care o îmbracă cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va lăsa într-o zi pentru un altul.
Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste momentele grele.
Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o mare contribuţie în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe prima soţie. Deşi ea îl iubea cu adevărat, el de abia o observă!
Într-o zi, regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plină şi îşi spuse: “Acum am 4 soţii cu mine, dar când voi muri, voi fi singur”. O întrebă pe cea de-a patra nevastă:
– Te-am iubit cel mai mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am arătat cea mai mare grijă. Acum, eu am să mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?
– Nici vorbă! Replică cea de-a patra soţie şi plecă fără un alt cuvânt. Răspunsul ei străpunse inima regelui că un cuţit.
Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie:
– Te-am iubit toată viaţa mea. Acum că mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?
– Nu! Veni răspunsul celei de-a treia soţii. Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători! Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o întrebă şi pe cea de-a doua soţie:
– Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?
– Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta! Replică cea de-a doua soţie. Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău. Regele fu devastat şi de acest răspuns.
Apoi se auzi o voce:
– Eu te voi urma oriunde vei merge! Regele se uită împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei şi a neglijării sale. Adânc îndurerat, regele spuse:
– Trebuia să fi avut mult mai multă grijă de tine când am avut ocazia!
În realitate, noi toţi ca şi acel rege avem 4 soţii în viaţa noastră:
Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim.
Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii.
Cea de-a doua soţie sunt FAMILIA ŞI PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem.
Prima soţie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat în goană după averi, bunăstare şi putere.
 Totuşi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge !

15 iunie 2016

Eu vand medicamente, nu vand zile!

Un mare bancher al Angliei s-a imbolnavit subit de o boala grea si incurabila. Cunoscut fiind de medici, acestia au incercat sa faca tot ce le-a stat in putinta, dar in zadar. 
Unul dintre ei s-a apropiat de patul lui si cu mare greutate, incerca sa-i spuna ca mai are de trait doar cateva ore. Intristat in inima si cu chipul ingrozit de frica, miliardarul i-a spus medicului:
-Doctore, lungeste-mi viata macar pana maine dimineata si-ti voi da 200 000 lire sterline
Medicul s-a apropiat de el si incet i-a soptit la ureche.
- Imi pare rau dar nu pot. ”Eu vand medicamente, nu vand zile”

Toti, mai devreme sau mai tarziu ne vom confrunta cu moartea. 
Unii accepta, altii sunt speriati si ar da orice sa nu treaca pe-acolo.
Indiferent cine esti si cat bani ai...in fata mortii toti suntem egali. Nici relatiile si nici banii nu-ti vor putea asigura zile de viata. 
UNUL singur poate da zile de viata, doar DUMNEZEU!
Ti-ai incredintat viata ta in Mainile LUI?

19 mai 2016

Tu esti fericit?

La un seminar, unul dintre profesori a aratat cu degetul catre o femeie si a intrebat-o: “Sotul tau te face fericita?” In acel moment, barbatul care era fix langa ea, a devenit relaxat, dand dovada de o senzatie de siguranta. Era mandru de el si deja stia raspunsul pe care sotia urma sa il dea. Mare i-a fost mirarea cand ea a raspuns direct, fara nicio urma de regret: “NU”.
Cand toti si-au indreptat privirea catre ea, femeia a continuat: “Nu, nu el este cel care ma face fericit.”
Dintr-o data, in intreaga sala s-a facut liniste. Sotul era pietrificat; o incruntare a aparut pe fata lui. Nu-i venea sa creada ce spune sotia lui, mai ales intr-un astfel de moment.
Femeia s-a ridicat in picioare si, pe un ton modest, a explicat:
“Nu el ma face fericita. Eu sunt fericita. Faptul ca eu sunt fericita sau nu nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoana de care depinde fericirea mea.
Eu decid sa fiu fericita in fiecare situatie si in fiecare moment al vietii mele. Daca fericirea mea ar depinde de alte persoane, alte lucruri sau alte imprejurari de pe fata acestui pamant, atunci as avea probleme serioase.
De-a lungul vietii mele am invatat cateva lucruri: Eu decid sa fiu fericita si restul e o chestiune de experiente sau circumstante cum ar fi de ajutor, intelegere, acceptare, ascultare, consolare. Acum sunt casatorita, dar eram deja fericita cand eram singura.
Fericirea va fi intotdeauna gasita in multumire, iertare si in noi insine.
A iubi cu adevarat este extrem de dificil… 
 continuarea AICI

31 martie 2016

Acesta este Dumnezeul meu!

Un tânăr care lucra în armată a fost umilit în mod constant, fiindcă el credea în Dumnezeu. 
Într-o zi, căpitanul a vrut să-l umileasca în faţa trupelor. El a sunat pe tanar şi a spus: " tinere, vino aici, ia cheia şi du-te şi parchează jeep-ul în faţă"
Tânărul a răspuns: " nu pot conduce!"
Căpitanul a spus: "păi atunci cere-i ajutorul  Dumnezeului tău! Arată-ne că El există!"
Tânărul a luat cheia şi am mers la vehicul, începand să se roage...... ...
 A parcat jeep-ul perfect de bine exact cum a vrut căpitanul. Tânărul a ieşit din maşină, insa i-a văzut pe toti  plângând. Deodata toţi au spus împreună: " vrem să-l slujim pe Dumnezeul tău!"
 Tânărul soldat a fost uimit şi a întrebat capitanul ce se întâmplă? 
Căpitanul plângand a deschis capota jeep-ului, arătând tânărului ca masina nu avea motor. 
Deloc surprins băiatul a spus: "vezi? Acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, Dumnezeul IMPOSIBILILUI, Dumnezeul care dă viaţă la ceea ce nu există."
 Poate crezi că sunt lucruri imposibile pentru tine de rezolvat, poate ca medicii ti-au spus, am facut tot ce ne-a stat in putinta, poate ca nu mai ai speranta, asculta-ma: "cu Dumnezeu totul e posibil."
Crede doar!
Mă rog ca Domnul să faca un miracol azi în viaţa ta, indiferent de problema prin care treci, în numele lui Isus!

29 martie 2016

A dat tot ce avea....

O fetita de aproximativ sapte ani intra intr-un magazin de bijuterii. Proprietarul o vede cum alearga si se opreste fix in fata unui colier cu pietre albastre. Ochii ei negri se umplu de lacrimi.
"Vreau sa cumpar si eu acest colier, va rog. Este pentru sora mea. Il puteti impacheta frumos, intr-o punga de cadouri si sa ii puneti si o funda mare?" - a intrebat fetita.
Patronul magazinului se uita la ea si ii spune:
"Acesta este un colier destul de scump. Cati bani ai?"
Fara sa stea pe ganduri, ridicandu-se pe varfuri, fetita se scormoneste in buzunar si pune pe tejghea cateva monede, doua scoici si un elastic de par.
"Imi ajung?"- intreaba ea cu zambetul pe buze.
"Vreau sa ii fac un cadou frumos surioarei mele. Mama mea a murit acum sase luni si sora mea mai mare ii tine locul si nu mai are deloc timp pentru ea. Astazi este ziua ei si sunt convinsa ca ii voi pune zambetul pe buze cu un cadou. Pietrele acestea au aceeasi culoare cu ochii ei." - a adaugat fetita.
Barbatul s-a dus in spate, a luat o cutie alba frumoasa, a pus bijuteria in ea si a prins-o cu o funda albastra.
Emotionat de aceasta poveste, el a spus: "Acesta este cadoul meu pentru tine."
Doua ore mai tarziu, o tanara de 18 ani intra in magazin cu un colier cu pietre albastre in mana si intreaba daca acesta a fost cumparat din magazin. Proprietarul a spus ca da.
"Si cat a costat?" - a intrebat fata cu ochii albastri.
"Pretul este confidential, ne pare rau insa nu va putem da aceasta informatie."
"Fetita care a luat acest cadou nu avea cum sa isi permita colierul. A platit ea toti banii?"
Bijutierul a mers in spate si s-a intors cu o cutie alba si o funda albastra. A luat colierul din mainile tinerei, l-a pus in cutie si l-a impachetat frumos, apoi l-a inapoiat fetei. Cu un zambet, el a spus:
"Sora dumneavoastra a platit tot. Ea a platit cel mai mare pret pe care il poate oferi cineva: a dat tot ce avea."
Dumnezeu a dat tot ce avea mai scump, pe Fiul Sau!
Realizezi tu acum ce pret mare ai in ochii LUI?

11 martie 2016

Il astept pe Dumnezeu!

Era odată o bătrânica căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”. Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. 
Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:
 “Nu, pentru Dumnezeu!
 Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine!”. Şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală. După câtva timp bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară?
Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros. 
“Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine”, spuse ea şi-i închise uşa în nas. După câteva ore mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.
“Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!” Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte.
Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrâna deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” 
În cele din urmă bătrâna se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: 
“De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat”.

De cate ori nu L-am lasat pe Dumnezeu cu mana intinsa sau poate L-am lasat in prag?
Il astept pe Dumnezeu...!
 

11 martie 2015

Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"

M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. 
Oh, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte!
 In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.

El m-a intrebat: "Ma iubesti?"
I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!"

Apoi m-a intrebat: "Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?"
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"

Atunci Domnul mi-a spus: "Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?"
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: "Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"

Domnul m-a intrebat: "Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"

Atunci, Domnul m-a intrebat: "Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: "Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"

Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat."
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?"
Si I-am raspuns: "Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"

Dar Domnul m-a interebat: "De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.

Domnul a continuat: "De ce canti numai la adunare? 
De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist?
De ce imi esti necredincios?"
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.

"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate!
 Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: "Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"

Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: "Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: "Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"

Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.

M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!

12 ianuarie 2015

Nu vrei sa ai mainile cele mai lungi?

Un mare invatat a pus intrebarea urmatoare: "care oameni sau care popoare au mainile cele mai lungi?"
Bineinteles raspunsurile au fost multe. Unii spuneau ca negrii ar avea mainile cele mai lungi, altii au spus ca popoarele din rasarit ar fi cu mainile cele mai lungi, altii au spus ca "hotii de buzunare" sunt cu mainile cele mai lungi, insa a venit si un raspuns diferit fata de celelalte.
"Mainile cele mai lungi le au cei care se roaga  si ridica mainile spre cer in fiecare zi catre Dumnezeu"


 Dragul meu, nu ai vrea sa faci parte si tu din aceata categorie a oamenilor cu maini lungi? Maini care stau ridicate spre cer pentru problemele din inima ta, pentru cauzele din familia ta, din biserica ta ?
Oh Doamne, daca ar fi sa stam cu mainile spre cer la cate probleme avem fiecare, intr-adevar mainile noastre ar fi cele mai lungi!

11 septembrie 2014

Atributul personal si secretul casniciei!

O femeie şi un bărbat erau căsătoriţi de 60 de ani. Singurul secret dintre cei doi: o cutie de pantofi, ţinută de femeie în dulapul său, cutie în care soţul nu a avut niciodată dreptul să caute si sa vada ce se afla în ea.
Bărbatul a ascultat rugămintea soţiei şi, în toţi cei 60 de ani, nu a încercat să descopere secretul cutiei de pantofi. Până într-o zi când soţia a început să se simtă foarte rău.
Atunci, bărbatul a adus cutia pe patul în care se afla femeia şi a intrebat-o: 
"draga mea, pot sa ma uit in cutie?"
"Poti sa o deschizi", ii spuse sotia.
Când cutia a fost deschisă, omul a văzut două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani. "Ce inseamna asta?", s-a bâlbâit el.
"Când ne-am căsătorit", a spus femeia, "bunica mea mi-a spus secretul unei căsătorii perfecte. Mi-a spus că, dacă vreodată voi fi supărat pe tine, să tac din gură şi să croşetez o păpuşă".
Bătrânul a încremenit când a auzit asta. După 60 de ani, în cutie se aflau doar două păpuşi. 
"Doar o singura data, te-am suparat?"
...........
Totuşi, a întrebat el, de unde sunt banii?
"Ah", a spus femeia, "banii sunt din vânzarea celorlalte păpuşi croşetate".

Daca ne-am face o analiza a persoanei noastre in relatia cu sotul sau cu sotia, oare ce am descoperi despre noi?
Putem sa inlocuim cuvantul DRAGOSTE din acest verset cu numele nostru?
Atentie, nu al sotului sau al sotiei ci al nostru personal!
 Monna, Maria, Ioana sau fiecare cu numele lui 
- este îndelung răbdătoare, 
-este plină de bunătate;
-nu pizmuieşte; 
-nu se laudă, 
-nu se umflă de mândrie, 
-nu se poartă necuviincios,
-nu caută folosul său, 
-nu se mânie, 
-nu se gândeşte la rău,  
-nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  
-acoperă totul, 
-crede totul, 
-nădăjduieşte totul, 
-suferă totul...
????
Personal nu ma regasesc in toate aceste fraze si nici nu pot sa-mi insusesc aceste atribute, insa ma rog Domnului sa ma ajute ca, macar un atribut pe saptamana sa mi-l pot insusi.
 

29 iulie 2014

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 
Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.
In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:
- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.
Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.
A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.
In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.
Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.
Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.
Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.
Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.
Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"
Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.
Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.
Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.
Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?
"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

14 ianuarie 2014

Linistea, Credinta, Iubirea si Speranta!



E doar o istorioara, insa realitatea din viata de zi cu zi ne spune cat de reala este aceasta poveste.
 
Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

19 decembrie 2013

Craciun sau Nasterea Domnului?


Mai sunt doar cateva zile si intram in asa zisa mini-vacanta de iarna.  Pentru multi este simplu, "doar Craciunul", pentru altii este  Nasterea Mantuitorului. Multi o trateaza ca fiind una  din sarbatorile traditionale de iarna in care vine Mos Craciun plin de daruri, in care mancarea si bautura e pe masura si din belsug. E sarbatoarea mult astepatata, deoarece  majoritatea  intra intr-o scurta vacanta de iarna.Cu alte cuvinte este  o sarbatoare pe care toata lumea o asteapta cu mult drag.Insa am devenit atat de obisnuiti cu ea, incat uitam de fapt ce sarbatorim si ce semnifica.

Intr-un satuc micut, traia o familie de tarani care aveau doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si  nu se ferea sa declare  si altora ceea ce simte el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi  spre exemplu, Craciunul.
Sotia lui fiind foarte credincioasa si-a crescut copiii in frica de Dumnezeu. Asa au ajuns ca si ei sa creada in  Isus Hristos si sa fie foarte credinciosi, in ciuda crezului pe care il avea tatal lor
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.
L-a invitat si pe el, dar a refuzat:
“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”
Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.
N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, vedea  peste tot  o  mare furtuna de zapada.
S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.Auzise un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, a iesit din casa sa vada ce lovise fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.
Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”
Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele nu intelegeau....
S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.
Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.
„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”
Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.
„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.
Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.
Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:
„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!” 
Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:
„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
 Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”
Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.
Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:
„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”

Intelegi tu dragul meu de ce a venit Isus Hristos in lumea aceasta?
Intelegi tu de ce s-a intrupat in chip de om?
Intelegi tu ca aceasta sarbatoare nu este o simpla traditie, ci este un eveniment real care s-a petrecut cu peste 2000 de ani in urma?
De ce a ales Dumnezeu sa faca acest lucru?
Pentru mine, pentru tine, ca prin El sa gasim calea spre cer!

Sarbatori binecuvantate!

19 noiembrie 2013

Aviz amatorilor!!!

Pentru ca suntem in sezonul in care aud si in stanga si dreapta ca se discuta doar despre preparatul licorii care le dau atat bataie de cap multor oameni, am gasit o istorioara scrisa de Ion Tiraf, istorioara care e demna de luat in seama.

Pe un drum ingust mergea doua carute. La un moment dat unul vroia sa il depaseasca pe celalat, dar pentru ca drumul era ingust nu prea avea loc. Asa ca cu glas raspicat a inceput sa strige:
-Da-te la o parte sa trec!
-Dar ce, pe urma mea nu poti merge?- raspunse celalalt
-NU, pentru ca mi se cuvine  sa merg inaintea ta, raspunse carutasul grabit.
-Dar de ce?
-Eu car spirt si tuica!
-Atunci frate, ai dreptate. Treci inaintea mea pentru ca eu duc in caruta cosciuge si trebuie sa merg dupa tine , caci eu traiesc de pe urma ta !!!

Aviz amatorilor!!!

9 noiembrie 2013

Pestisorul si vulpea cea sireata!

Obligata fiind sa stau in pat din cauza unei  raceli  pe care am "luata-o", acum am ocazia de a citi mai mult.Asa ca prin lectura de care am avut parte in aceasta dimineata, mi-a tras atentia o fabula interesanta.

Dornica sa manance un peste proaspat, vulpea sireata s-a tot gandit  cum sa isi satisfaca pofta. S-a asezat pe marginea unui rau, si cand a vazut un pestisor mai la suprafata, a inceput sa ii spuna:
"Dragul meu peste, pentru ca iti vreau numai binele, vreau sa te avertizez sa nu cobori in adanc pentru ca viata iti va fi in primejdie.Sunt muti pesti mari care abia asteapta sa te inghita, te sfatuiesc asadar sa iesi din apa daca vrei sa iti salvezi viata"
Numai ca pestisorul nu s-a lasat amagit si se hotari sa ii dea raspuns imediat.
"Iti multumesc de grija pe care o ai fata de mine, insa prefer sa raman in apa. Daca in mediul in care traiesc eu, in apa si sunt in primejdie, oare cu cat mai mare va fi primejdia daca voi parasi apa...?"

Dragul meu, de multe ori vine cel rau si ne sopteste tot felul de lucruri si sadeste in mintea noastra tot felul de ganduri aparent frumoase care ne fac sa nu mai fim ascultatori de Cuvantul lui Dumnezeu si sa nu mai ramanem in Dragostea LUI.
Ceea ce spun, spun din propria experienta....Vine cu o oferta atat de bogata incat este aproape imposibil sa refuzam.Poate ca duminica, fiind ziua libera, ti se ofera o ocazie minunata de a merge undeva sa te relaxezi, un strand termal, o plimbare in parc, o excursie la munte, atatea si-atatea oferte super... insa locul unde ti se ofera nu poti sta  in partasie cu Domnul si cu fratii de aceeasi credinta cu tine.
In asemenea locuri viata ne este in pericol. Si-asa ne vin tot felul de ganduri, avem tot felul de lupte chiar stand in partasie, darmite sa nu ramanem in locul in care Dumnezeu ne-a asezat, in locul in care El  este prezent...?
Aceleasi caracteristici le are si vulpea si diavolul, AMANDOI SUNT SIRETI.
Astazi Dumnezeu vrea sa constientizam fiecare la ce risc ne expunem daca ne lasam amagiti si dam ascultare la soapta celui rau.
Ramai in ascultare, cauta partasia si Dumnezeu te va calauzi prin Duhul si iti va fi alaturi in orice situatie!

5 noiembrie 2013

Amintiri.....

Autobuzul opintea pe o sosea cu prea multe gropi. Pe un scaun mai din spate, statea un batranel uscativ, tinand in brate un manunchi de flori de camp. Pe partea opusa, o fetiscana oachesa se uita fascinata la macii, margaretele si albastrelele din bratele batranului. Nu-si mai putea lua ochii de la ele. Razbatea din cand in cand pana la ea parfumul proaspat de flori. Incerca sa priveasca pe fereastra prafuita a autobuzului, dar degeaba. Ca un magnet o atrageau florile batranului.

La urmatoarea statie, batranul dadu sa coboare. Ezita pentru o clipa, dupa care se adresa fetei. "Vad ca-ti plac florile mele. Cred ca sotiei mele i-ar face mare placere sa ti le daruiesc.
 Am sa-i spun ca ti le-am dat tie."

Fata primi florile imbujorandu-se de placere. Urmari apoi pe batranelul uscativ cum se cobori din autobuz si intra pe poarta de fier forjat a unui mic cimitir din apropiere.

Un moment de reculegere pentru cei dragi pe care i-am pierdut!

6 august 2013

Astazi este inca HAR !

Caldura mare...colegii imi zic ca este sarbatoare....nu stiam...de ce este asa liniste deplina.
Profit din plin si m-am pus sa citesc cate ceva...

"Pe un drum de pamant, printr-o padure deasa mergeau alaturi un tanar si un batran. La un moment dat, in drumul lor zaresc un sac.Tanarul se apleaca si bucuros, pune mana pe sac si ii spuse batranului"
- M-a pricopsit Dumnezeu cu un sac de bani!
Batranul ii spuse:
-Ar trebui sa ii impartim.
-Nici gand, eu l-a zarit primul si tot eu l-am ridicat de jos.
Batranul tacu continuandu-si drumul.In urma lor se auzi tropait de cai, zgomot de sabii si arme. Soldatii inarmati  strigara dupa ei:
-La care din voi este sacul cu bani?
Tanarul speriat ii spuse batranului:
-Vai de "noi", am dat de necaz...
-Nu, tinere. TU ai dat de necaz !"

Eclesiastul 12:14
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Sa luam bine seama, pentru fiecare fapta facuta, fie buna fie rea, NOI vom da socoteala.
Judecata Domnului nu va fi facuta la comun.Nu vom fi judecati impreuna sot si sotie, copil si parinte sau membru si pastor. 
NU ! Fiecare din noi vom da socoteala pentru ceea ce facem.
Nu incerca sa justifici greselile tale cu nimic.In ziua aceea fiecare vom raspunde in fata Celui care va sta pe Tronul Sau de judecata.
Astazi, inca este Dumnezeul indurarii, maine va fi Dumnezeul Judecator!


19 iulie 2013

Dovleacul si ghinda !

Într-o zi toridă de vară, un ţăran se întorcea de la câmp. Deşi ar fi vrut să-şi continue drumul spre casă, era tare obosit, cu-atat mai mult cu cat umbra unui stejar era aşa de tentantă pentru oboseala lui.Asa că făcu o pauza şi işi intinse o haină sub stejarul umbros. Se aşeză la poalele copacului, cu spatele rezemat de trunchi, ridicandu-şi  privirea în sus.Nu mică i-a fost mirarea să vadă  mulţimea de ghindă care atârnă de crengile lui.
- Ce de ghindă, îşi zise omul. Dar oare de ce un copac aşa mare şi puternic, cum e stejarul, are un fruct aşa mic şi uşor ca ghinda? La cat e de mare copacul....putea să tina şi dovleci pe crengile sale....
Ce bine era dacă erau dovleci in copac...o adevarată bogătie!
Şi tot gândindu-se la dovleci....îl fură somnul şi aţipi. Dormise putin, dar deodată se trezi speriat!
 O ghindă se desprinsese din copac şi căzuse drept pe nasul omului nostru. Se tot frecă, căci, deşi mică, ghinda venind de sus, îl lovise cu putere şi îl durea un pic.
- Ce bine ca era doar o ghindă şi nu era un dovleac, işi zise omul....
Omul se ridică şi-şi continuă drumul spre casă....

Adeseori  privim spre atatea lucruri si  ne gasim in atatea situatii, in care spunem, "daca ar fi dupa mine......asa si asa faceam..."
Sa nu uitam ca fiecare lucru pe care l-a facut Dumnezeu isi are rostul lui si scopul lui.
Niciodata nu-L vom putea inlocui pe Cel care a creat Universul.
Ieremia 10:12

Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.