Suntem noi lumina?

Scriptura ne vorbeste despre unii oameni ca avand "doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea"(2Timotei 3:5). Practic multi... sau putini...toti facem niste alegeri(in a comenta, a judeca...) si uitam ca pentru fiecare Isus Hristos a PLATIT un pret!

 E adevarat ca nu toti cei care poarta crucea Lui pe umeri sunt automat purtatori ai chipului lui Hristos in sufletul lor, insa aceasta trebuie sa o lasam in grija"Duhului Sfant" caci El cunoaste TOATE lucrurile ascunse si tot El le si descopera!! 

Sa ramanem asupra verstului 2 Corinteni 3:18, in care ne vorbeste de "oglinda schimbarii"!!  

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 

 Oglinda are rolul de a reflecta "LUMINA"! 

Suntem noi lumina?

Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

Peste tot vad din nou... aceleasi pregatiri si aceleasi mesaje de Halloween. Reclama mare....invitatii multe. Ma gandeam sa scriu un editorial cu ceea ce simt, cu privire la aceasta sarbatoare macabra.

M-am dus in urma cu un an(pe blog) sa vad...ce am simtit atunci. Aceleasi sentimente !!!

Din contra acum parca si mai tare ma doare, pentru ca vad multi crestini care se ditreaza de minune pe seama acestei sarbatori, crezand ca e vorba doar de un ”biet dovleac”

Trist....trist...!

Am sa redau mai jos editorialul de anul trecut, pentru ca in viziunea mea, in alegerile mele, in crezul meu, nu s-a schimbat nimic. Poate ca multi se intreaba ce am cu thanksgiving...?
Nu nu am nimic cu ziua recunostintei, chiar sunt recunoscatoare pentru modul in care Dumnezeu ne poarta de grija, insa ceea ce am,  am cu modul ei de a fi sarbatorit de foarte multi. Dintr-o zi a multumirii au transformat-o in ...cu totul altceva.
De-aceea sa fim recunscatori in fiecare zi, nu doar intr-o zi sarbatorind-o cu diverse traditii

Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

sursa: https://www.facebook.com

Sincer m-am tot gandit cum sa incep acest editorial, stau de ceva vreme si ma gandesc cum sa incep, ce titlu sa-i dau, insa in zadar.

In zadar,  pentru ca nici macar nu imi gasesc cuvintele la tot ceea ce vad in jurul meu, la tot ceea ce aud, la tot ceea ce se intampla si sincer la ce stare mahnita am in suflet si acesta stare creste de la an la an, imi vine sa-mi iau copilul sa-l invat sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si parca imi este destul. Destule imi sunt stradaniile unor profesorii care cauta sa  inoculeze in mintea lor zi de zi, lucruri care au un impact negativ.

De cateva zile bune toata lumea a intrat in pregatiri, si zic bine ..toata lumea, pentru ca numai lumea este preocupata de asa ceva, copiii lui Dumnezeu au alta preocupare.

Vine halloween !

Mare agitatie  in magazine, mare agitatie in scoli, mare agitatie...peste tot.

Inca de sambata imi spunea baietelul ca au o saptamana cu orar scurt, deoarece incep pregatirile pentru halloween.Intrebandu-l daca stie ce inseamna, mi-a raspuns..."stai linistita, ca nu particip". Intr-adevar incepand de maine au tot felul de carnavaluri, carnavalul scheletilor, fantomelor, vrajitoarelor, etc.

Cei care nu participa raman acasa, cu alte cuvinte au o mini-vacanta.

Astazi imi povestea despre costumatiile colegilor. Am ramas de-a dreptul socata, fustite scurte la spate iar in fata decupate chiar in zonele intime, pe cap cordeluta cu doua cornite, iar ca accesoriu o furca asortata in culoarea rochiei, un rosu aprins.

Baietii imbracati in  costumate  de oameni morti ( zombie), iar pe fata fardati  avand  urme de sange sau diferite masti cu personaje demonice.

Ma gandesc ce mare sarbatoare pe capul lui satan! Cata bucurie!

Mi-a spus  baiatul un lucru tare interesant care m-a pus pe ganduri, 

" mami interesant este ca aceeasi copii care azi sunt deghizati in demoni, peste o luna se imbraca in ingerasi, macar atunci ma pot uita la ei fara sa intru in traume"

Ma intreb ce fel de parinti pot accepta sa-si vada copilul imbracat ca un demon?

Ce fel de profesori avem la catedra scolii?

Ce fel de directori accepta si tolereaza aceste obiceiuri?

Am imprumutat o sarbatoare si suntem fericiti, suntem o natiune  de imprumut. 

Nu mai avem ziua indragostilor romaneasca ci avem valentine's day, nu mai putem sarbatori ziua roadelor sau a multumirii, ci sarbatorim doar thanksgiving, acum avem halloween, avem  oktoberfest, nu mai sarbatorim Nasterea Domnului, acum avem X-mas, si uite-asa ne-am  americanizat,  ne-am nemtit, dar numai romani sa nu strige dupa noi.

Vrem binecuvantare pentru tara noastra. Vrem ca Dumnezeu sa puna la conducerea tarii oameni cu frica de Dumnezeu, vrem o trezire in Romania, ori trebuie sa fim constieni ca sarbatorind sau participand la aceste sarbatori Dumnezeu nu ne va binecuvanta.

Poate ca nu participam direct, dar nici nu avem curajul sa le condamnam pe nume, ba mai mult pana si unii "crestini" stau la cozile interminabile din supermarket-uri sa achite micutului costumul de halloween.

Treziti-va crestini din somnul nepasarii. Ne-au inundat sarbatorile pagane si noi dam doar din cap a jale, dar mergem mai departe. Da, nu putem opri sarbatoarea aceasta demonica, dar putem avea biruinta asupra ei.

Haideti sa ne unim in post si rugaciune in aceste zile in mod special. Avem atatea motive pentru care sa postim si sa ne rugam, urmeaza aceasta sarbatoare pagana care are un impact devastator asupra copiilor nostri, urmeaza alegerile in tara noastra, sa ne rugam ca protectia divina sa fie peste copiii nostri.

Prin strigatul nostru putem face ca Dumnezeu sa-si intoarca fata spre Romania!

Doamne, indura-te de tara noastra!

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Atat de multi isi declara credinta in Dumnezeu incat daca n-ai avea ochi sa vezi ce se intampla in jurul tau, ai zice ca traiesti in mijlocul unor sfinti. Numai ca Dumnezeu ne-a dat ochi si ne-a dat si lumina ochilor ca sa putem vedea cu adevarat cine este cu El si cine este impotriva Lui.

In timpul domniei lui David, poporul Israel a maniat pe Domnul de nenumarate ori si David stia ca atata timp cat el era conducatorul lor, el are o mai mare vina pentru ceea ce se intampla. Imi place atitudinea lui David fata de Dumnezeu. In nenumarati psalmi gasim descrisa atitudinea lui si smerenia cu care vine inaintea Domnului  recunoscandu-si vina si marturisindu-si pacatul.

  De fiecare data David isi plange pacatul cu lacrimi si nu numai atat, dar si accepta pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele sale. 

In 2 Samuel 24, dupa ce a fost facuta numaratoarea poporului, David este pus in fata unor alegeri de pedeapsa pentru poporul sau, sapte ani de foamete, trei luni sa fuga dinaintea vrajmasului sau trei zile de ciuma peste popor. (2 Samuel 24:13)

David care il cunoastea pe Dumnezeu si cat este de indurator, a preferat mania Lui decat sa cada in mainile oamenilor, insa atunci cand ingerul trimis de Dumnezeu a venit sa-si puna in aplicare pedeapsa, David sufera si mijloceste pentru popor.

Ba mai mult, atunci cand poporul pacatuia si il mania pe Dumnezeu, David cerea ca Domnul sa-l pedepseasca mai bine pe el decat poporul, iar ca sa inceteze mania lui Dumnezeu, David inalta un altar pe care aducea o jerfa de ispasire.

Asa a facut si acum, a cautat sa zideasca un altar iar pe el sa aduca jerfe de multumire pentru ca Domnul si-a aratat indurarea fata de ei.

Ceea ce doresc sa subliniez este atitudinea lui David atunci cand i se ofera acel teren unde sa poata zidi el altarul. 

Putea sa accepte propunerea lui Aravna de a primi in dar terenul (cititi 2 Samuel 24:18-25), insa David refuza categoric.

„Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. (v.24)

De cate ori nu am facut daruri si nu am adus slujbe inaintea Domnului in care n-am investit nimic?

Dumnezeu nu are nevoie nici de darurile noastre si nici de slujirile noastre atata timp cat le-am facut fara a ne costa ceva.

A fi un crestin la nivel declarativ, dar fara sa ne coste nimic, nu este ceea ce ne cere Scriptura.

Vrem sa fim crestini, dar fara sa parasim lucrurile si placerile din lume, insa drumul neprihanirii implica sacrificii.

”Ferice de cei prigoniti caci a lor este Imparatia Cerurilor”( Matei 5:10)

Veti fi urati din pricina Numelui Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit

 (Matei 10:22)

 Astazi  multi au pretentia ca sunt crestini, insa realitatea din viata lor exprima cu totul altceva.

Urmandu-l pe Hristos s-ar putea sa pierzi prieteni, sa pierzi casa, s-ar putea sa pierzi chiar pe cei din casa ta, s-ar putea sa platesti un pret mare, poate pretul singuratatii sau alt pret pe care ti-l va cere Domnul...esti pregatit sa accepti?

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Ridica-ti privirea sus si priveste doar la Domnul!

Citeam astazi cateva ganduri din Scriptura si mi s-a abatut privirea peste acest verset:

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul care ma va asculta.

Mica 7:7

Poti sa inaintezi pe cale fara sa te poticnesti in oameni?

Traim vremuri cu adevarat foarte tulburi si asa cum era prezentata si vedenia acestui frate in video-ul  de mai jos constat ca in biserica de azi, intalnim cateva categorii de oameni.

Oameni care desi sunt crestini, nu au de-a face cu Dumnezeu de nici un fel. De-atatea ori m-am izbit de aceasta replica , ” pocati de-ai vostri” si astea din partea unor oameni ”necrestini”, pentru ca asa avem tendinta de a-i numi...necrestini pe cei care nu merg la biserica, de parca mersul la biserica si numele intr-un registru te face sa fi crestin....

Comportamentul de zi cu zi si faptele noastre sunt modul prin care noi evanghelizam pe cei din jur, ori acestea lasa mult de dorit. Bisericile sunt pline de crestini farisei si e trist ca trebuie sa spun acest lucru, insa as fi fariseu eu, daca as spune ca in biserica avem doar oameni sfinti.

Daca esti in cautare de actori buni, cred ca cei mai multi sunt chiar printre noi crestinii. Am invatat atat de bine sa folosim aceasta masca a ”sfinteniei”, incat chiar am ajuns si noi sa credem ca suntem cei mai buni crestini. 

Partea frumoasa este ca Dumnezeu nu se lasa impresionat de bunele noastre intentii, dar nici de aparentele pe care le afisam si dorim sa-i impresionam pe cei din jurul nostru.

In biserica toti ”dam bine”, toti suntem perfecti...insa aceasta masca este data jos chiar de la iesire. Cred ca undeva la garderoba de unde ne luam haina...acolo lasam si masca pocaintei.

Dar oare pe cine vrem sa impresionam? La ce ne folosesc oare ”impresiile bune” pe care le lasam in urma noastra, cand de fapt Cel care ne va rasplati si ne va judeca este tocmai Dumnezeu, Cel care  cunoaste fiecare colt al inimii noastre.

Nu vreau sa generalizez pentru ca am convingerea si stiu ca exista o ramasita a Domnului care traieste viata asa cum cere Dumnezeu. De fapt, intrebarea mea era tocmai pentru aceste suflete care se afla in mijlocul acestor oameni ”farisei”. 

”Poti sa inaintezi fara sa te poticnesti?”

Vremea in care traia Mica era o vreme asemanatoare cu cea din zilele noastre. Coruptia era la loc de cinste in poporul lui Dumnezeu, Israel, de-aceea Mica este trimis sa avertizeze poporul ca va urma o judecata dreapta a lui Dumnezeu, dar totodata vesteste iertarea si dragostea lui Dumnezeu fata de cei care se intorc cu cainta la El.

Poporul traia in nelegiure si uitandu-ma la cap. 7, in care  Mica constata cu durere ca oamenii de bine s-au dus....iar oameni cinstiti nu mai sunt, mainile lor sunt indreptate doar spre rau, spaga si mita sunt la putere, neascultarea de parinti si respectul din familii a disparut(asemeni zilelor noastre) si cel mai bun dintre oameni este socotit ca un maracine, iar cel mai cinstit ca un tufis de spini...

Citind aceste cuvinte sincer m-am ingrozit....cel mai bun si cel mai cinstit asemanat cu maracine si cu spin...? Pai, cel rau cum era atunci...?

Mica traia in mijlocul acestor oameni, insa Mica n-a abandonat alergarea.

Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele...

Poate ca si tu dragul meu...ai avut momente in care te-ai impiedicat si te-ai poticnit. 

Nu este momentul sa cedezi, pune-ti nadejdea in Domnul si  ridica-ti privirea doar spre El, pentru ca uitandu-te la oameni vei cadea.

La Dumnezeu este ajutorul nostru si in El este nadejdea noastra.

Stres! Cauze si remedii!

• „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea.
• Luca 12:22-23

Cred ca este un ”pacat” de actualitate si poate cel mai des pacat intalnit la noi crestinii.

Teoretic stim toti, sfaturi dam toti, dar cand trebuie sa aplicam in viata noastra, parca nu mai este atat de simplu.

Cum poti sa nu te ingrijorezi sau sa nu fii stresat in mijlocul framantarilor in care ne gasim?

Ingrijorarea vine fara sa vrei...te ingrijorezi pentru nesiguranta zilei de maine, te ingrijorezi poate pentru ca sanatatea incepe sa-ti dea batai de cap, te ingrijorezi ca cerintele sunt mai mari decat puterea ta de a oferi familiei nevoile necesare si cate alte motive n-am avea de ingrijorare. Si totusi, Domnul Isus spune: ”nu va ingrijorati...”, in termenii nostri mai actuali...”nu va stresati”.

Dar daca stam si analizam cauzele indeaproape constatam ca nu cele descrise mai sus sunt adevaratele motive ale stresului, ci cu totul altele si partea cea mai tragica este ca ni le cauzam singuri.

Diferenta dintre ceea ce suntem si ce am vrea sa fim este unul din motivele pentru care ne stresam zi de zi.

Se intampla ca sa avem asteptari nerealiste de la noi insine si uneori parerea deformata pe care o avem despre noi ne face sa avem uneori asteptari mari, poate prea mari. Nereusind sa ne ridicam la nivelul pe care il dorim...devenim foarte stresati. Daca am tine cont de indemnurile Scripturii cu siguranta nu am avea aceste probleme, pentru ca ap. Pavel spune in Romani 12,  ”fiecare dar sa nu aibe o parere mai inalta despre sine insasi decat se cuvine. ci sa aiba simtiri cumpatate...”, dar datorita faptului ca nu tinem cont de aceste sfaturi ajungem in aceasta situatie...si ”avem stres”. Un alt motiv este ca avem tendinta sa fim intr-o concurenta permanenta cu ”...?”. De fapt nu avem nci un fel de concurenta, falsa impresie a unei concurente pemanente ne aduce o stare de stres.

 Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. 2 Corint.10: 12

Un alt motiv pentru care suntem stresati este ca spunem una si facem alta.

Dar de ce se intampla asta? Suntem uneori cuprinsi de sentimente si ne grabim sa vorbim, sa luam angajamente si apoi ignoram consecintele, ori toate acestea nu sunt altceva decat...”stres” sau ingrijorare.

 Cuvantul spune: ”căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:37, iar in Iacov 5 suntem indemnati sa nu juram nici pe cer, nici pe pamant, ci DA sa fie DA si Nu sa fie NU.

Din pacate nu intotdeauna respectam aceste porunci si din aceasta cauza ajungem sa fim ingrijorati gandindu-ne.. poate la consecintele care, desigur vor urma.

O alta cauza si cred ca cea mai importanta cauza a ingrijorarilor noastre din ziua de azi este, 

diferenta dintre ceea ce avem si ceea ce am vrea sa avem.

Cred ca aici merge o mare parte a energiei noastre. Tanjim a avea tot mai mult si suntem condusi de o dorinta nestavilita in a avea mai mult...si mai mult.

Am acceptat modelele de valori ale acestei lumi, ne jertfim viata pe altarul invidiei fata de  aproapele nostru si vesnica insusire ”nemultumirea” este standardul nostru de viata.

Nu suntem multumiti cu ceea ce avem, ne dorim mai mult, nu putem sa ne oferim, iar daca vecinul sau prietenul nostru reuseste ceea ce noi nu putem...devenim invidiosi si suntem stresati.

E trista descrierea, insa daca ne uitam in jur vedem crunta realitate.

Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim multumitori cu ceea ce avem si in tot ceea ce facem sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte ni se vor da pe deaspura. Este o fagaduinta a lui Dumnezeu si ceea ce El fagaduieste si implineste.

Iti place sa fii mustrat?

Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui.

Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte.

Proverbe 3:11-12

Traim intr-o societate in care oamenii nu mai suporta sa le spui nimic. Nu mai suporta invatatura, nu mai suporta critica si asta incepand chiar de la cele mai fragede varste. Incercati sa-i dati un sfat  copilului dumneavoastra si o sa va treziti ca imediat raspunde...”las ca stiu” , si asta la o invatatura, dar sa indraznesti sa-l mustri...

Orice parinte care-si iubeste copilul si ii doreste binele va folosi si aceasta metoda.

La fel cum parintii isi mustra copilul, asa face si Dumnezeu cu noi. Placerea insa nu este de partea noastra, dar cu toate acestea Biblia spune sa nu dispretuim si nici sa nu ne mahnim.

In cartea Iov gasim urmatoarele cuvintele:

” Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu”

Ne plac noua mustrarile Domnului?

Ce inseamna de fapt sau in ce consta mustrarea Domnului?

Mustrarea ESTE:

- un act al disciplinei

- o metoda prin care Dumnezeu ne apropie de El

- o solutie de a creste in credinta

- un gest de iubire a lui Dumnezeu 

Mustrarea NU este neaparat plata pentru pacatul savarsit.

Mustrarea TREBUIE facuta cu duhul blandetei.

Mustrarea nu consta neaparat intr-un act vizibil de ceilalti in viata noastra. Ea poate fi sub diverse forme si poate avea efecte diferite.

Mustrarea poate fi venita prin Cuvantul din Scriptura, poate fi adusa de un frate sau o sora, poate fi o incercare in viata noastra, o boala sau un necaz, poate fi printr-un mesaj biblic rostit de pastor sau prin orice alta forma pe care Dumnezeu o doreste. Sa ne amintim de magarita lui Balaam...

O mustrare primita este dovada ca Dumnezeu ne iubeste mult.

Indemnul prorocului Osea imi arata cat de ingaduitor si de bun este Domnul:

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

El ne-a intristat si tot El ne va da bucuria!

Asa cum poporul Israel a fost mustrat , tot asa si noi am fost si suntem mustrati de Dumnezeu, insa e trist ca omul nu prea ia aminte. Din aceasta cauza de foarte multe ori trebuie sa suportam consecintele neascultarii.

 Ziceam: „Dacă ai voi măcar să te temi de Mine şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am ameninţat.” 

Tefania 3:7

Ne mahnim si suntem suparati atunci cand suntem mustrati si trebuie sa suportam consecintele, insa toate acestea se datoreaza doar noua. In primul rand ca nu intelegem rolul mustrarii si in al doilea rand ca nu cunoastem Cuvantul.

 Inainte de toate Dumnezeu doreste sa-L cunoastem pe El.

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!

Osea 6:6

Cuvantul este cel care ne aduce intelepciune!

Nadajduiesc ca prin cunoastrea Cuvantului devenim intelepti si acceptam, intelegem si ne corectam de tot ceea ce am gresit uneori in viata.

 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept

Proverbele 15:5

Laudati pe Domnul!

O mare parte din cartea psalmilor este scrisa de David. De nenumarate ori David exprima prin cuvinte frumoase frumusetea si stralucirea naturii pe care Dumnezeu a creat-o. Natura intreaga, cerurile si pamantul declara maretia lui Dumnezeu.

Psalmul 19  incepe in primul verset:

 ” Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Sale”

Toate ii aduc cinste si inchinare, luna, stelele, soarele, ziua, noaptea, toate ii sunt supuse, numai omul...nu.

Nici macar falnicia stejarilor, varfurile muntilor cu crestele lor desavarsite, intinderea apelor limpezi si albastre, nu au atata mandrie cat poate avea ”sarmanul”om.

Suntem creatia lui Dumnezeu, stim sau daca nu stim, ar trebui sa stim, ca fara El nu suntem nimic, dar cu toate acestea uneori traim ca si cum,”NOI” putem totul. Uitam cat suntem de vremelnici, neputinciosi, neajutorati, uitam ca suntem dependenti de El in totalitate. Realizam doar...daca ne aduce Dumnezeu in mijlocul incercarilor, insa uneori sunt binevenite si incercarile pentru ca acestea ne apropie de Dumnezeu.
Toate ii dau lauda!
Psalmul 148 

• Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
•  Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
• Lăudaţi-L, Soare şi Lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
• Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
• Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
• 
  
•  le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca, 
• 
  
• si psalmistul continua...(cititi ps.148)

Vers.6,  ”...le-a dat legi si nu le va calca”

Oare nu a dat si oamenilor legi? Pazim noi legile Lui?

Necinstirea lui Dumnezeu atrage pedeapsa!

Romani :18-20

•  Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
•  Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
•  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi....

Psalmul 19:12-14

• Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
• 
  
•  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
•  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

O noua zi, o noua sansa!

• Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
•  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
• Psalmii 91:9-12

Ce cuvinte frumoase de incurajare ne da Cuvantul in fiecare dimineata....!

Am insa cateva intrebari pentru tine drag cititor:

-ai certitudinea ca Dumnezeu este Domnul si Conducatorul vietii tale?

-ai gasit in El un loc de adapost, atunci cand necazurile vietii cauta sa te doboare?

-in problemele si necazurile vietii tale ai gasit rezolvarea si scapare la El sau ai cautat solutii la oameni?

Stii ca poti fi ferit de nenorociri?

Stii ca familia ta, casa ta, copiii tai pot fi scutiti de necazuri?

Stii ca in calatoriile tale poti fi ferit de accidente sau orice alte nenorociri si toate acestea datorita faptului ca ti-ai pus increderea in Dumnezeu?

Daca ai facut-o, fii binecuvantat,iar daca pana astazi ai tot amanat...astazi e vremea potrivita sa-ti cauti adapost in Domnul, pentru ca vremurile se anunta foarte tulburi.

O zi minunata si plina de dragoste!

• 
  

Pretul urmarii lui Hristos!

• Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
• Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”
•  Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
•  Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 
• ”Vino dupa Mine”, i-a zis Isus ” si lasa mortii sa-si ingroape mortii”
• Matei 8:18-22
• Citind acest text, mi-a ramas in minte rugamintea acestui carturar, 
• ” Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge”
• 
  
• Cati suntem dispusi sa-L urmam pe Hristos in vremurile care ne stau in fata?
• Cati suntem dispusi sa mergem alaturi de El, indiferent de circumstantele in care ne vom gasi? 

A-L urma pe Hristos in aceste vremuri necesita un pret.

 Daca pana acum  a fi crestin parea ceva usor...iata ca pe zi ce trece drepul acesta pe care il aveam este tot mai ingradit. Cand spun a-L urma pe Hristos, ma refer la crestinii autentici care-I calca pe urme, nu doar crestini cu numele, dar acest subiect prefer sa nu il discut, pentru ca tare multe ar fi de zis.

Crestinul adevarat traieste in conformitate cu Voia lui Dumnezeu, cautand sa fie placut lui Dumnezeu, nicidecum oamenilor. Problema este ca, daca cauti sa fii placut lui Dumnezeu, intri in dizgratiile oamenilor, pari mai degraba un ciudat sau...mai rau, spune ca te dai un sfant.

Toate acestea insa, pe un adevarat crestin nu trebuie sa-l clinteasca de la credinta lui. 

Il urmez pe Hristos deoarece Il iubesc si imi face placere ca prin modul meu de traire, de slujire sa-I aduc onoare si cinste.

Il urmez pe Hristos pentru ca promisiunile Lui sunt ”Da” si ”Amin”, ori citind Sfanta Scriptura. am descoperit atatea si-atatea promisiuni frumoase pentru cei care aleg sa-L urmeze.

Hristos nu este asemeni oamenilor sa-i para rau de vorbele rostite, Hristos nu dezamageste, nu minte, nu-si retrage cuvantul, ”Hristos este Acelasi, ieri, azi si in veci!

 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Apoc.3:21

Esti dispus sa-L urmezi pe Hristos?

Minunata Timisoara!

Trebuie sa recunosc ca mi-au dat lacrimile urmarind acest video.

Deseori avem ochii atat de inchisi in fata frumusetilor din jurul nostru.Traim intr-un oras atat de frumos, cu atatea valori dar pe care prea putin il apreciem. Suntem nemultumiti de trafic, de cersetori, de sapaturile facute, de strazile care sunt in reparatii,...de-atatea si-atatea lucruri.

Criticam pe cei de la conducerea orasului, criticam pe toti, insa de prea putine ori apreciem pe cei care se silesc sa dea o fata frumoasa orasului nostru.

Sunt din Banat, dar nu sunt nascuta in Timisoara, insa traiesc aici de peste 30 de ani, iar copiii imi sunt 100% timisoreni, cu alte cuvinte AICI este casa mea si locul meu iubit. 

Zilele trecute a avut loc numirea  capitalei culturale europeane 2021 si dintre cele patru concurente BUCURESTI, CLUJ, BAIA-MARE SI TIMISOARA,
TIMISOARA a castigat titlul de capitala culturala europeana!

Acesta este un lucru extraordinar si nu pot decat sa ma bucur enorm. 

Imi doresc ca Timisoara cat si locuitorii ei sa fie un punct de reper pentru intreaga tara, atat pe plan economic, cultural, dar in mod special imi doresc sa fie o flacara vie din punct de vedere spiritual. 

Asa cum Revolutia din 1989 a avut punctul de plecare aici, tot asa imi doresc ca si trezirea spirituala sa inceapa tot de aici, si cred...CRED cu tarie ca Timisoara va avea din nou un cuvant de spus in aceasta privinta.

Doamne-ajuta!

Cum ar fi societatea azi, daca...?

Citisem un articol despre intamplarea unui grup de tineri ortodoxi din zona Maramuresului, intamplare petrecuta in metroul din Bucuresti.

------------------------------------

Am sa o redau mai jos:

La începutul lunii septembrie, Bucureștiul a fost Capitala tinerilor ortodocși din toată lumea. Peste 2.000 de tineri au venit în Capitala României pentru a discuta și analiza viața Bisericii în perioada contemporană.

În timpul evenimentului, tinerii din provincie și din străinătate au profitat de ocazie și au colindat Capitala, vizitând cele mai importante obiective culturale ale Bucureștilor.

În weekendul respectiv a avut loc însă și o întâmplare care putea să lase un gust amar participanților la ITO 2016. Astfel, într-o dimineață, un grup de 50 de tineri au intrat în grabă într-o stație din metroul bucureștean, și a început să cânte melodii ortodoxe. Tinerii, care păreau să fie din Maramureș, au avut însă în șoc, în momentul în care s-au trezit față în față cu doi dintre paznicii companiei angajate de Metrorex să se ocupe de ordinea în metrou.

"Încetați cu cântatul. Unde vă credeți aici?"

Tinerii, majoritatea neînțelegând ce a vrut să spună omul de ordine, au continuat să cânte, dar oamenii de ordine s-au răstit și mai tare la cei 50 de tineri, amenințându-i că vor fi dați jos din tren dacă nu se opresc. Timorați, aceștia au întrerupt cântecul, dar în acel moment au intervenit o parte din călători, urmând un schimb de replici între aceștia și paznici:

„- Dar ce ai domnule cu ei? Cu ce te deranjează?

- Aici este metrou, nu loc pentru concerte!

-  De ce nu vă faceți voi treaba când intră în metrou hoții de buzunare și cerșetorii care se bagă în sufletul nostru? Acum, când tinerii aceștia cântă așa de frumos, acum v-ați găsit de treabă?

- Doamnă, să cânte la biserică, nu aici. Aici nu-i biserică".

Când discuția părea încheiată, o femeie mai în vârstă s-a ridicat și privindu-i în ochi pe cei paznici,  „a zis tare și apăsat”, arătând cu degetul către podeaua vagonului: „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Simțind că majoritatea călătorilor susțin această poziție, gardienii au coborât la proxima stație, iar tinerii au continuat de unde fuseseră întrerupți.
sursa:http://www.activenews.ro/

-------------------------------------------

Ce pot sa spun...decat ca mi-a placut atitudinea oamenilor, in special a doamnei care a concluzionat:

 „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Ne-am obisnuit ca biserica este cladirea in care ne adunam o data pe saptamana si doar atat.

Biserica suntem noi !!!

Indiferent de locul in care ne gasim, acolo unde este chemat Numele Meu, spune Domnul si Eu voi fi prezent.

 Ma intreb...daca oamenii ar lua atitudine si pozitie de fiecare data atunci cand se incearca ca bunele valori sa fie reduse la tacere, oare cum ar fi societatea azi?

 

Nu iubi banii!

Suna oarecum ciudat sa spui ” nu iubi banii”, cand stim ca ei  sunt un element din viata noastra fara de care nu ne putem descurca si sunt modul prin care obtinem cele necesare traiului nostru de zi cu zi.

 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Eclesiastul 5:10

Banul este preocuparea zilelor noastre care ne rapeste atata timp si atat de multa energie.

Toti avem nevoie de bani pentru a supravietui, insa atunci cand traiesti doar pentru a face bani, atunci exista o mare problema in viata noastra.

Banii sunt pricina tuturor relelor, spune Biblia, dar cu toate acestea multi se lupta sa-i aibe in posesie din abundenta. Pe de alta parte stim ca toate lucrurile acestea trecatoare pentru care trudim din greu sa le obtinem, nu aduc fericire si nici bucurie, chiar daca uneori credem ca ei ne dau fericirea reala a vietii. 

Cine iubeste”banul” nu se mai satura de bani...spune Cuvantul.

Sa fie oare chiar asa? Eu cred ca da si Cuvantul nu minte.

Zilele trecute am auzit atatea vesti rele din viata unor oameni apropiati mie, incat mi-am pus mari semne de intrebare in legatura cu acest verset.

Sa fie atat de mare atractia pentru bani, incat sa iti sacrifici casnicia pentru ei? Sa iti sacrifici copiii, sa iti sacrifici toata osteneala de a realiza ceva in viata ta, in familia ta, incat sa dai cu piciorul in toate si in toti, doar pentru bani?

Sa-l sacrifici pe Dumnezeu?

Cred ca sacrificiul este prea mare, doar pentru a strange niste bani nenorociti stiind ca nu-ti vor aduce fericirea. 

Daca ne uitam mai jos in capitolul 5 si recomand a fi citit, gasim ca nici macar somnul celor care au bogatii nu este dulce, fara a lua in calcul ca de pe pamant vor merge cu mana goala...

Si-atunci pentru ce....?

Comoara cea mai de pret spune Cuvantul este comoara pe care o strangem pentru cer

• Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le  sapă, nici nu le fură.
•  Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
• Matei 6:19-21

Urari de inceput de an scolar!

 Datorita actiunilor noastre de zi cu zi, uneori pierdem notiunea timpului, dar cu toate acestea realitatea este realitate si se pare ca si anul acesta a trecut  in graba si nu stiu daca am realizat. Iata-ne ajunsi in pragul toamnei, la inceputul anului scolar, un nou an plin de provocari pentru fiecare, atat pentru noi ca parinti, dar si pentru copiii nostri. 

Eu personal o sa am un an greu, ne gasim din nou in fata unor alegeri cu "mezinul" meu, suntem in anul in care decidem spre ce anume ne orientam...desi lucrul asta a inceput inca din anii trecuti, insa se pare ca timpul ne schimba atat pe noi cat  alegerile noastre sau mai bine zis ale lor.

Oricum ar fi, noi ca parinti trebuie sa decoperim impreuna ce este mai bine pentru ei, pentru viitorul lor, sa-i ajutam sa faca alegeri bune, sa-i ajutam sa-si mentina un echilibru intr-o lume atat de dezechilibrata din toate punctele de vedere, dar toate acestea doar impreuna cu Dumnezeu si sub calauzirea Lui.

Trebuie sa stim atat noi, dar si copiii nostri ca un viitor fara Dumnezeu nu este posibil. 

Orice am face, oricat de inteligenti ne credem, intelepciunea care vine de Sus este desavarsita, de-aceea acum la inceputul acestui an scolar imi doresc mie, copilului meu, dar si voua dragii mei parinti cititorii acestor randuri, doresc ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune in cresterea si educarea copiilor nostri, iar lor le doresc intelepciune in toate lucrurile si mai mult...ma rog ca in viata lor sa fie un duh de ascultare fata de profesori si fata de parinti.

 

sursa:http://modersmal.skolverket.se

Carui Dumnezeu aduci inchinare?

• Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
• Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
•  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!
• Psalmii 86: 6-8

Ne place ca Dumnezeul  in care ne-am pus increderea sa ia aminte la rugaciunea noastra, dar intrebarea mea este: ” ne rugam la Dumnezeul care este Atotputernic, Dumnezeul cel viu” sau ne rugam si ne inchinam unui dumnezeu fals?

Discutand adineauri cu sotul la telefon si imi relata o intamplare petrecuta cu cateva ore in urma undeva, intr-o parcare din Germania si vazand scena, efectiv i-a lasat un gust amar.

Erau trei baieti musulmani impreuna cu sotiile sau poate surorile lor, in apropiere de locul unde statea el. La un moment dat, cei trei si-au aprins tigarea si au fumat linistit, (desi curios pentru religia lor)  iar mai apoi femeile au scos  un covoras unde au ingenunchiat toti si baieti si fete inaltand rugaciuni dumnezeului lor. 

Intamplarea a facut sa fie musulmani, dar tot la fel de bine puteau fi...alta nationalitate. Atata timp cat in viata ta faci ce vrei si nu tii cont de invataturile Bibliei, cred ca inchinarea este in zadar, cu atat mai mult inchinarea adusa unui dumnezeu mort care nu are urechi sa auda si nici putere sa raspunda.

Tu, carui Dumnezeu te inchini?

In cine ti-ai pus tu increderea?

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea.

Psalmii 84:5

Te intreb iarasi:

in cine ti-ai pus tu increderea?

Am vazut multi oameni care si-au pus increderea in diferite lucruri, mai putin in Dumnezeu. 

Si-au pus increderea in oameni si-n bani. Si-au facut relatii, iar acestea le confera”un nume”...este prieten cu”X”, cred ca cunoasteti expresia.

Faptul ca, la un moment dat au ajuns bogati si se invart in cercuri ”inalte”, lucrul acesta le da o stare de siguranta, de confort, o stare de ”inaltare” a lor, mai presus de cei din jurul lor.

Cu toate acestea vine o vreme si peste acestia cand vor trece prin valea plangerii. Si oamenii bogati dau de necaz, ajung pe patul de suferinta, se imbolnavesc de cancer sau alte boli in fata carora sunt neputinciosi.
Asculta-ma bine. banii, cariera, prietenii sau alte lucruri pe care poate pui atata pret...nu te vor putea ajuta in ziua necazului tau.

Cuvantul care sta scris in Biblie este cat se poate de clar si adevarat:

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. Cand strabat acestia Valea Plangerii o prefac intr-un loc plin de izvoare si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. Ei merg din putere in putere si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Psalmii 84:5-7

Pune-ti increderea in Cel care te-a creat. Doar cu El vei putea fi biruitor!

Mai pasim noi pe drumul slavei?

Mai pasim noi pe drumul slavei sau pasim ca oameni de rand pe un drum comun...fara destinatie?

In timp ce unii chiar cred ca Dumnezeu nu mai este interesat de popor, nu vede ce se intampla, nu se implinesc profetiile, totusi noi spunem si gandim in mijlocul incercarilor: 

’Nu esti Tu esti acelasi ieri azi si in veci’?

Pentru ca toti stim ca a ‘fi acelasi’ pentru noi e convenabil ca Domnul sa nu se schimbe dar aceasta in cazul nostru presupune statornicie, sfintenie, inseamna ca ce altii au voie, eu nu am.

Ceea ce ucenicii puteau face, Domnul nu a facut. Opusul sfiinteniei este un trai de rand.

Cerintele lui Dumnezeu sunt precise: daca cineva nu da la o parte propriile lui sentimente nu poate sluji Domnului.

Cei care slujesc Domnului sunt sub disciplina ca sa poata discerne intre ce este sfant si ce este obisnuit, intre ce este curat si ce este necurat.

Confuzia e mare pentru ca disciplina e mica.

Vrem sa fim placuti Domnului,sa ne deosebim de multime? 

Suna frumos…insa de la minte la inima e o distanta pe care putini o strabat, vointa are un rol important.

Cam ce am jertfit noi pentru Domnul in ultima vreme?

Ca sa mai putem spune:’Doamne nu esti Tu acelasi’? Sa nu ne amagim singuri.

Toti vrem sa pasim pe drumul slavei care nu este determinat de timp si spatiu, adica de circumstantele in care te afli.

Dar noi vrem sa-l parcurgem cu…ocolisuri si gandind ca El nu vede…oare?

Sa citim Ezechiel 7:4;9;8:18;…nu numai ca vede dar actioneaza dincolo de ratiunea umana …slava Lui tocmai parasea templul…si sa nu uitam ‘El este acelasi ieri, azi si in veci’…asa cum a pedepsit neascultarea atunci asa o va face in orice vreme.

Cred ca trebuie sa stim si sa cunoastem toate laturile acestui verset cand il rostim.

Hrana ta zilnica!

3 SEPTEMBRIE

Coloseni 3.8-17

Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare. .. Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă..., smerenie, blândeţe, îndelungărăbdare, iertare... Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (loan 13.35).

Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă, în noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. In fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus?

Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !:  Doua porunci pe care ucenicii le-au primit, iar EI... AU ASCULTAT. Fapte 1: 4 " Pa cand se afla cu ei , le-a poruncit sa nu se de...

Ce este pentru fiecare dintre noi Domnul Isus?

Esti rob a lui Hristos?

Atunci inseamna ca ti-ai pierdut libertatea,pur si simplu ai devenit posesiunea Lui.

Cat suntem de constienti sau nu de acest lucru  se reflecta in viata noastra a fiecaruia.

Mult prea multa vreme crestinii au trait si inca traiesc’in spatele liniilor’, traiesc mult sub jertfa Domnului Isus, majoritatea o privesc ca pe un simplu simbol care sugereaza o stare sufleteasca si care inlocuieste o realitate, o redare exacta a unei vieti schimbate. 

Cati nu prefera ‘simbolul’ in schimbul intalnirii reale cu EL?

De ce se intampla asa?

Pentru ca ne lipseste sinceritatea, iar acesta ‘inlocuire’ ne este la indemana, ne este comoda.

Unde este Biserica(noi)? Parca a disparut complet, s-a indepartat de sursa si aceasta o face anormala.

Viata de inviere, fiecare credincios trebuie sa o apuce…daca a INVIAT din morti,dupa cum cred si afirma unii, insa este simbol sau realitate?

Daca este un simbol ce impact poate avea pe taramul spiritual?

Ce impact are rugaciunea in acest caz?

Cine va pierde si cine va castiga?

Desigur in fata acestei intrebari cu toti vom sta in fata scaunului de judecata, lucrarea va arde sau va trece proba focului in functie de cat de bine a reusit sa implineasca fiecare voia lui Dumnezeu.

Daca nu suntem nascuti din nou, putem crede ca avem comuniune si relatie cu Dumnezeu?

Chiar nu ne mai putem face o evaluare? L-am luat vreodata in serios?

Ce trist ca asa zisi credinciosi nu cred Cuvantul lui Dumnezeu si astfel nu numai ca ratacesc fara scop dar vor fi cumplit de amagiti, pentru ca ceea ce a spus Dumnezeu:este simplitatea Cuvantului Sau.

Chiar in primul capitol ’Dumnezeu a spus’ ca scopul crearii omului este: ’Sa stapaneasca…’

Cum sa stapaneasca daca jertfa Domnului Isus este un simbol nu o realitate?

Cum sa stapanesti cand nu crezi…cand privesti spre un simbol…spre un tablou, ca la o icoana, dar esti crestin?

Sa nu uitam ca in timp ce oamenii hoinaresc, ratacesc, se insoara, mananca si beau….Dumnezeu Isi implineste lucrarea Sa, EL apreciaza si binecuvinteaza ceea ce a facut deja prin jertfa Domnului Si-a  ISPRAVIT lucrarea.

De ce nu este o realitate ci doar un simbol in vietile multora???

Buna intrebare!!!

Dar in acelasi timp trista…

Suntem sau nu...?

• Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând...

Daca spunem ca suntem copiii lui Dumnezeu avem noi oare aceleasi simtaminte, aceleasi ganduri?
Iubim pe cei din jur asa cum ne invata Hristos?
Din ceea ce am citit inteleg ca nu exista cale de mijloc. Daca viata noastra nu se incadreaza in aceste tipare trasate de Hristos...inseamna ca nu suntem copiii  lui Dumnezeu.
Dragostea celor mai multi s-a racit. S-a racit dragostea dintre frati, atat in biserica cat si in familie. Oamenii au devenit tot mai egoisti iar sentimentul pentru cel de langa noi, pentru cel care este in nevoie...a disparut. Multi traiesc intr-o casa, dar gandesc separat...si totusi fiecare continua sa creada ca este copilul lui Dumnezeu.
Cata amagire...!
Ce este de facut...?

•  Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.