Norvegia- o poveste desprinsa parca din ”science-fiction”

Astazi a fost o zi foarte incarcata din punct de vedere al protestelor organizate si participarea multor  crestini, atat la noi in tara dar si cele  organizate in multe locatii din Europa. Nu cred ca pentru a-ti arata indignarea fata de acest sistem diabolic, trebuie sa faci parte dintr-o anumita confesiune, ci este o datorie morala sau cum vrei s-o numiti d-voastra, de a sprijini aceasta familie care trece prin aceasta incercare si dupa cum bine stim, cazuri de acest fel au fost multe, iar aceste lucruri se practica nu de ieri si nici de azi in Norvegia. 

Cautand sa citesc cat mai multe despre Norvegia, am cautat accesand tot felul de site-uri, gratie tehnologiei din ziua de azi, si am gasit....Nu un articol, ci multe....

Sunt de-a dreptul consternata, de ceea ce am gasit despre aceasta tara. Spuneam ca aceste lucruri barbare se intampla nu de ieri si nici de azi ci de multi ani. In ziarul ”Zavtra” publicat in 09 iunie 2013 era un interviu  acordat de o mamica din Rusia, Irina Bergset casatorita in Norvegia, care a trecut prin chinurile Barnevernet-ului. Articolul cu pricina l-a gasit pe in limba rusa pe  http://www.chelemendik.sk/  , iar traducerea in limba romana am gasit-o mai apoi scrisa in 20 noiembrie 2013 pe site-ul http://www.art-emis.ro/

 Intr-adevar, ceea ce se intampla in Norvegia  pare a fi mai degraba o poveste din ”science fiction”

Interviul jurnalistului Andrei Fefelov cu o mamă rusă - Irina Bergset 

„Zavtra”: Irina, povesteşte despre cum ai ajuns în Norvegia şi impresia pe care ţi-ai făcut-o despre această ţară.

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog. În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel dinstatele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, lmbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces. Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană. Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine. Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume. În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce “Şcoala cavalerilor”. În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până lavârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să  socotească preţurile în magazine. Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poaterepeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână. Norwegian School este completa degradare a educaţiei. Nu au deloc literatură, fizica, chimie sau ştiinţele naturii. În general, copiii cunosc lumea înconjurătoare întâmplător. Ei ştiu  de exemplu că a fost Al Doilea Război Mondial. Mai mult de ştiut sunt interpretate ca fiind violenţă împotriva copiilorşi a psihicului lor. Fiul meu mai mare, a început în Rusia şcoala generală, prin urmare, în Norvegia a devenit wunderkind „copil minune”. Până în clasa a 7-a, nu a învăţat nimic. Acolo nu e nevoie să înveţi. În şcoală sunt anunţuri precum: “Când părinţii tăi te roagă să-ţi faci tema, sună-ne! Noi te vom elibera de la astfel de părinţi.”

Nivelul medicinii în Norvegia.

„Zavtra”: Toată această atmosferă duce la anumite probleme, dar din ce  moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabilă şi de ce?

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn”.

Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie... Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat. Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar  o “mamă normală”. De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc  nici o întâlnire cu acesta. Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui. Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gurăşi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început. Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei. La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.” Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi”. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, ... „Mami, ne duc la o familie adoptivă ...” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă. În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte.    Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este „interzis” în Norvegia, este considerat o „boală” şi „Autorităţile pentru apărarea copiilor” pot să vă trimită forţat la psihiatrie. Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote. Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi. Am primit recent documentul - raportul suedez. Era un document cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine.

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici. Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii - oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii. Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei „Barnevarn”, primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave. În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevarnşi să spui: “Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil” şi să spui numele copilului.

Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevarn. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai,familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi. Titlul în ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi”, înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt „salvaţi” şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii. Conform statisticilor publicate în mass-media norvegiană, doi din zece copii sunt născuţi de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranţi. Emigranţii dau Norvegiei o populaţie sănătoasă, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate căsătoriile. Cei mai mulţi copii au primit Barnevarn de la părinţii ruşi.

Cititi continuarea AICI

Dovezi, dovezi, dovezi despre Barnevernet...

Cred ca este bine  ca orice publicatie despre acest caz din Norvegia, sa-l preluam cati mai multi, sa-l raspandim ca sa fie citit de cat mai multe persoane, sa ne putem ruga, sa putem posti cat mai multi ca Dumnezeu sa intervina in aceasta situatie dramatica. 

Oameni buni, astazi poate nu ne doare asa tare pentru ca avem copiii langa noi, dar luati aminte...vine vremea in curand cand si noi vom trece prin prigoana. Nu mai este mult cand legile se vor schimba iar noi crestini vom avea de suferit, noi si copii nostri.

Vom fi pusi in fata unor alegeri: cu Dumnezeu sau cu ei....?

Ce vei alege, dragul meu?

Citisem un editorial legat despre ceea ce face acest ”diabolic Barnevernet”. Am preluat o parte si va rog sa cititi continuarea pe site-ul respectiv.

Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.

N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.

Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.

Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.

Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.

Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

continuarea aici: http://www.infocrestin.com/dovezi-dovezi-dovezi-despre-barnevernet-se-practica-sedarea-copiilor-presiunea-psihologica-minciuna/

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia....

Doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia ?
Sau Dumnezeu cu dragostea? Eu cred ca Dumnezeu !
IUBITI NORVEGIA, rugati-va pentru Barne-vegia si rugati-va sa cada Baal-nevernet !
Oare ce cantecel crestin a cantat fetita familiei Bodnariu la scoala? Sa-l cantam pe strazi, la marsuri, in fatza ambasadelor Norvegiei, sa-l declaram imnul acestor proteste internationale !! Stie cineva ce cantecel a cantat acea fetita?
La gradul de nebunie si de nazism din aceasta tara supra-mega-extra dezvoltata si bogata, unii vor fi inclinati sa creada ca doar tancurile mai pot schimba ceva in Norvegia.
Dar cine sa intre cu tancurile? Vecinii lor din dreapta, Suedia? Aia-s mai vai-s-amar la capitolul nebunie moderna decat vikingii norvegieni. Sau fiordurile din stanga Norvegiei? No way, marea nu-si pune mintea cu nebunia omeneasca... decat... uneori...
Sau Franta, Anglia, Germania, SUA ? Aceleasi legi naziste functioneaza si la astia, doar ca nu stim noi despre dramele cumplite de acolo.
Se urmareste demolarea familiei si a valorilor crestine, si rescrierea mintilor oamenilor. Matrix, zombi, spuneti-i cum vreti...
Cu cativa ani in urma, unui roman stabilit in Franta i-au fost luate fetitele de catre statul-dumnezeu pe acelasi motiv: au cantat un cantecel crestin la gradinita...
Oricum noi suntem crestini si nu luam in calcul varianta cu tancurile.
Si chiar daca am lua-o, nu avem... tancuri.
Si chiar daca am avea tancuri, Cristos ne invata in Biblie sa ne iubim dusmanii si sa ne dam NOI viata pentru dusmanii nostri.
Deci nu functioneaza chestia cu tancurile.
In plus, exista pericolul ca toti cei implicati emotional in aceasta drama sa alunece spre ura...Doamne apara-ne de ura, da-ne putere de la Tine sa ii iubim chiar si pe cei de la Barnevernet !
Noi, crestinii, avem ceva mult mai puternic.
In secolul XX, marile revolutii s-au facut cu... dragoste si cu... pieptul gol.
Asta a invatat Mahatma Gandhi de la Isus Cristos, si a aplicat cu un succes extraordinar.
Intr-o vreme cand eliberarea Indiei de sub dominatia atotputernicului imperiu britanic parea IMPOSIBILA, DAR ABSOLUT IMPOSIBILA, Mahatma Gandhi a aplicat strategia lui Cristos, si a scapat India de "perfidul Albion".
Si tot de aici s-au inspirat revolutiile moderne, chiar si cele anticomuniste.
Drama familiei Bodnariu din Norvegia pare imposibila si fara niciun sort de izbanda. DAR ABSOLUT FARA NICIUN SORT DE IZBANDA !
Acum noi vrem sa scapam 5 copii de "perfidul Barnevernet" si de statul asta norvegiano-dumnezeu, in care ambasadele, regele si mama regelui nu au nicio putere asupra unui monstru hidos care a crescut in tara lor, si anume Barnevernet. Sau au putere, dar... primesc sute de mii de Euro pt fiecare copil furat si vandut, motiv pentru care aplica "strategia usturoiului"...
La fel ca doamna ambasadoare de Bucuresti: nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Ei sunt mici, nu stiu nimic... Barnevernet e dumnezeu in filmul asta norvegian pentru prosti.
Nici presa din Norvegia, nici politicienii, nimeni, nimeni, nimeni.
Se pare ca Norvegia doarme somnul mortii, doar Barnevernet mai este viu pe acolo.
Ma gandeam, oare ce ar fi sa sunam toti la Barnevernet asta si sa-l reclamam pe regele norvegiei ca... isi indoctrineaza copiii in nebunia norvegiana, si ca nu ii creste in credinta crestina adevarata, data sfintilor o data pentru totdeauna. Oare va intra Barnevernet cu politia si in palatul regal de la Oslo si ii va lua chiar si pe printii mostenitori ai Norvegiei, sa ii vanda ticaloseste, pe sute de mii de Euro ???
Deci, care e arma noastra, muuuuuult mai puternica decat tancurile?
E dragostea, postul si rugaciunea. La asta suntem chemati, la DRAGOSTE, POST si RUGACIUNE !
Nimic altceva !
Noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, dar cred ca trebuie sa iesim SI IN STRADA pentru credinta noastra si pentru cei inocenti, care nu se pot apara singuri !
Parerea mea este ca undeva, intr-un BIROU CENUSIU, de la varful piramidei acestui Barnevernet, exista o "EMINENTA CENUSIE", un el sau o ea (sau... al treilea sex, ca la ei se poarta...) extrem de frustrat(a), disperat(a) si indracit(a). Cine stie prin ce traume, violuri sau abuzuri o fi trecut in copilarie aceasta "eminenta cenusie", iar acum a ajuns sa se poarte bestial cu zeci de mii de copii. Sau, ma rog, sa conduca ideologic o struto-camila care se poarta bestial cu zeci de mii de copii.
Cred ca ar fi de dorit sa ne rugam in mod special pentru aceasta "EMINENTA CENUSIE".
Asa cum ne invata Biblia, sa ne rugam pentru cei inaltati in dregatorii. (astia-a inaltati in... dracitorii)
Dumnezeu sa il sau sa o inunde cu dragostea lui Cristos, sa ii dea eliberare si pace, sa ii schimbe mintea si sa ajunga la nasterea din nou, produsa de Duhul Sfant al lui Dumnezeu.
Sa se prabuseasca pe genunchi inaintea lui Dumnezeu, sa se pocaiasca si apoi sa demaste public tot acest sistem diavolesc din Norvegia, care fura copiii si ii vinde pe sume uriase.
Ma gandesc cu drag la ziua cand aceasta sau aceste "EMINENTE CENUSII" vor sta pe banca in Biserica, langa familia Bodnariu reintregita, si vor canta acel cantecel cantat de fetita familia Bodnariu, cantecel care a provocat acest tsunami !
Si apoi acest tsunami de eliberare a "captivilor inocenti", a copiilor furati de monstri din familiile lor, sa cuprinda tot occidentul, care acum este "captiv" in invataturile demonilor. Chiar si unele asa-zise biserici au cazut in "captivitate". Dar Dumnezeu are 7000 de sfinti ai zilelor noastre aici, 7000 acolo, ca in vremea lui Ilie...
Si pentru ca lupta celui rau este, de fapt, impotriva celor 2 institutii lasate de Dumnezeu pe pamant, si anume familia si Biserica, nu pot incheia decat cu rugaciune aceste ganduri triste, dar pline de convingerea de neclintit ca biruinta este in Numele Domnului nostru Isus Cristos, slavit sa fie preaiubitul nostru Domn!!
In acest Nume pretios se va pleca inaintea lui Dumnezeu ORICE GENUNCHI.
ABSOLUT ORICE GENUNCHI !!
Toti genunchii se vor pleca inaintea SINGURULUI DUMNEZEU VIU SI ADEVARAT, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos !
Chiar si genunchii tuturor regilor norvegiei, chiar si genunchii de la Barnevernet, chiar si genunchii lui Obama, Putin, si care or mai fi de-a lungul si de-a latul planetei, a secolelor si a mileniilor.
Doamne, Tatal nostru care esti in Ceruri, Iehova, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, Te rog ridica-Te Dumnezeule, nu tacea, Dumnezeule, iesi la lupta si arata-Ti puterea Ta de Dumnezeu, prin Duhul Sfant, cu semne si minuni !!!
Si noi ne vom bucura de biruintele Tale si vom flutura steagurile de biruinta in cinstea Numelui Tau, Preainalte si Atotputernice !
In veci si de-a pururi, amin !
In Biblie, in cartea 1 Imparati scrie:
Domnul i-a zis: „[...] voi lasa in Israel sapte mii de barbati, si anume pe toti cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.”
Frati si surori, toti cei care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal-nevernet si a caror gura nu a sarutat filozofia nebuna si draceasca a lumii in care traim, sa ne inaltam strigatele spre Domnul, Atotputernicul, Creatorul cerului si al pamantului.
Sa nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci sa ne potrivim DOAR Bibliei si lui Cristos !
Ioan Ciobota

https://www.facebook.com/ioan.ciobota/posts/1256259154390697

Parazitul monstruos

Nu pot demonstra cu statistici, dar am așa o bănuială în oasele mele, că mijlocul prin care răul care macină lumea și-a lansat ofensiva finală asupra familiei prin mass-media.

Puterea mass-mediei este aceea de a modifica definiția normalului. Noi am crezut că ne informăm și ne distrăm, deschizând aceste ferestre spre lume, pe când în mod subtil și constant, aparatele noastre ne-au adus în case idei și concepții străine de proiectul divin inițial pentru familia noastră.

Poeții și compozitorii au cântat dragostea așa de mult că am început să credem că ea este esența și scopul vieții. Când n-am mai avut-o acasă am căutat-o în locurile greșite și ne-am ruinat familia. Divorțul a devenit apoi ‘’normalul’’ ....citește continuarea aici;  https://lascaupetru.wordpress.com/2015/12/03/parazitul-mostruos/

Gog si Magog

Nu cred ca sunt singura care este interesata de acest subiect, de-aceea va recomand un editorial foarte interesant.

In Cartea Ezechiel in capitolele 38 si 39 aflam despre o incercare a lui Gog si Magog de a invada Israelul. Dar Dumnezeu Insusi intervine. Intrebarea mare care a fost dezbatuta de ani de zile este aceasta: ,,cine este Gog si Magog?”
Parerea dominanta a crestinismului este ca Gog si Magog este Rusia. Dar nu se gaseste nici o dovada convingatoare ca Gog si Magog este Rusia. 

continuarea AICI

Cine a câștigat, cine a pierdut?

A câștigat moartea… Până acum 54 de morți. În lumea asta, doamna în negru pare să câștige mereu.
Televiziunile… Moartea face rating…
Vânzătorii de extinctoare…
Remus Cernea…
Noii miniștri și secretari de stat…
Cine a pierdut? Restul …
Ei care au murit… Când mori năpraznic, de obicei mori nepregătit, cu sufletul uitându-se în altă parte.
Familiile lor… Nimeni nu le înțelege lacrima, deși îi mințim că da…
Biserica… Cred că a scăzut în sondaje cu încă 10 procente…
Așa vor unii ca să fie biserica, slabă… Ca să tacă… Ca să-i fie rușine să zică ”Nu”.
Și nu-i o soluție cum zicea un preot săptămâna trecută că vrea să-și pună crucea la gât și sutana pe el și să meargă la primul concert rock.
Eventual să întorci crucea cu capul în jos, că acolo așa se poartă.

 

continuarea AICI

Ultimele cuvinte rostite in fata mortii!

In 2011 cand Directorul si cofondatorul Steve Jobs a decedat, a fost un soc pentru multi, atat pentru cei care l-au cunoscut cred, dar si pentru noi, omul de rand care doar am auzit despre el. Parea un soc pentru ca toti stiam cat este de bogat si parca nu ne venea sa credem ca s-a dus...

Bineinteles ca bogatia nu este o protectie in fata mortii, insa te duce cu gandul uneori ca daca ai bani...ai sanse mai mari la viata.

Ei...iata ca ca nu! Citisem cateva ganduri pe care Steve Jobs le-a scris cat era pe patul de spital, bolnav fiind de cancer. Sunt ganduri demne de luat in seama pentru fiecare dintre noi.

---------------------------------------

 

Directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs, a pierdut în anul 2011 lupta cu cancerul pancreatic. Cunoscut pentru stilul lui de viață modest dar și pentru rigurozitatea și perfecționismul de care dădea dovadă pe plan profesional, ultimele cuvinte ale regretatului om de afaceri sunt simple, dar înduioșătoare, de efect și îi contrazic întreaga existență a acestuia, dedicată în proporție majoritară carierei. 

Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor.  În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar o “felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.

În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.

În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.

Acum când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!

Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe…

Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie.

Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur. Și nu iluziile false aduse de averi.

Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea.. nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi. Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât.

Poți să angajezi pe cieva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine. Dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău.

Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate. Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: viața.

Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – “Cartea trăitului sănătos”.

Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.

Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii.

Poartă-te bine cu tine. Prețuiește-i pe ceilalți.

Steve Jobs

sursa:http://www.unica.ro/

Zece dovezi ale venirii Domnului! (partea a doua)

Asa cum am spus si saptamana trecuta, nu imi place sa postez munca altuia, insa daca este ceva ce merita sa cunoastem, ceva care cu siguranta ne poate schimba traiectoria...atunci trebuie sa o facem.

Zilele trecute prezentam cinci din cele zece dovezi care ne arata ca venirea Domnului nostru Isus Hristos este iminenta.

Astazi vom vedea si urmatoarele cinci dovezi care ne arata ca timpul e pe sfarsit, iar nepasarea nu isi are nici locul si nici momentul potrivit.

-------------------------------

Wow, cu adevărat Dumnezeu l-a folosit pe James MacDonald în mod deosebit, pentru a ne provoca, prin acest mesaj special, pe cât de dur și direct, pe atât de adevărat și Biblic.
Vă încurajez să-l citiți (iar pentru cei ce înțelegeți engleza, să-l ascultați) și să-l dați mai departe. Dacă cei mai mulți dintre marii lideri evanghelici din America se abțin, în aceste momente să-și prezinte poziția lor față de evenimentele ce se perindă (vizita Papei, uciderea celor 8 studenți creștini din Oregon, etc.) James MacDonald este foarte direct și nu face absolut deloc rabat de la realitate.
Cu toții trebuie să ne pregătim pentru ce poate veni mai rău peste planeta Pământ, dar evenimente care vor aduce o eliberare pentru credincioșii adevărați.
Marele evanghelist DL Moody, spunea înainte de plecarea de pe acest pământ, următoarele:
„ÎNTR-O ZI PRESA, RADIOUL, TELEVIZIUNILE, VOR VORBI DESPRE MOODY CĂ A MURIT. VOI SĂ NU CREDEȚI, FIINDCĂ EU ABIA ATUNCI VOI ÎNCEPE SĂ TRĂIESC CU ADEVĂRAT!”
Cred că cei care mor în zilele noastre, ca martiri, dacă ar fi să se întoarcă înapoi măcar pentru câteva secunde, ne-ar spune aceleași lucruri.
Nu avem pentru ce să ne speriem de situația actuală de pe mapamond și nici de ce va mai urma, doar să ne pregătim din inimă pentru a fi gata să-L întâlnim pe Regele și Salvatorul nostru, Isus Cristos, cu care vom fi împreună fericiți pentru totdeauna. Slavă Lui.
-mike olari-

Traducerea mesajului video, în limba română

Vreau să vă spun că sunt extrem de fericit să vă văd pe toți, azi în Casa Domnului și mă bucur mai ales că toate campusurile noastre sunt pline cu oameni care Îl laudă pe Dummnezeu.
continuarea AICI

Zece dovezi biblice despre venirea lui Isus!

Nu prea imi place sa postez munca altuia....insa ceea ce am citit cred ca trebuie sa fie adus la cunostinta la cati mai multi oameni si la cat mai multi crestini.
Domnul vine!


Zece dovezi biblice despre venirea lui Isus!
James MacDonald
Nu sunt vânător de senzații și nici nu sunt gata să ascult mesajele celor care și-au făcut un scop din a depista și a prezice ziua Venirii Mântuitorului Isus Cristos. Mai ales, când cu toții știm că însuși Domnul Isus a spus că de fapt nici măcar El nu știe ziua aceea, ci doar Tatăl.
Totuși, când văd că cineva care nu este preocupat în mod special de ESCATOLOGIE și dintr-o dată renunță la lecțiile deja programate a fi predicate în mod normal în biserică și dedică două duminici pentru un mesaj pe care-l consideră special primit din partea Domnului, atunci este clar că acest om merită ascultat.
După ascultarea acestui mesaj, am fost profund mișcat nu numai de felul convingător în care a fost prezentat, dar mai ales de exactitatea biblică a evenimentelor actuale care se perindă să se întâmple în fața ochilor noștri
Pentru a fi auzit de cât mai mulți oameni, am decis să-l traducem și în limba română.

Continuarea  aici http://family2fam.com/2015/10/02/james-macdonald-zece-dovezi-biblice-despre-venirea-lui-isus/

Scrisoare catre biserici!

„Domnul să vă inmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu şi a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate şi stricăciune e aproape în toate bisericile. 0 stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada. Unii obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945- 1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Ce s-a petrecut? Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Si Duhul Sfânt şi orele de rugăciune erau tot mai neglijate. Se punea un frate mai slăbuţ să o conducă. Si tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Ori forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune. şi iată pe nesimţite am ajuns la o stare de răcire a dragostei. un fel de apostazie [2 Tim.3:5). Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul profetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat Inştiinţarea, ca noi să nu ajungem în acea stare.
Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale....

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Scrisoarea fratelui Pitt Popovici către biserici

Iata Mirele!

"Ce trist! Să crezi că ești pocăit și să ți se închidă ușa în timp ce sentința proclamată este ”Nu vă cunosc!” Vor râde demonii în iad când vor vedea că ai umblat zeci de ani la biserică, ai cântat și te-ai rugat, ai dat bani și ai făcut misiune, ba chiar ai predicat și ai ajuns să ”învârți la cazan!”

 

 Morala acestei meditații este aceea că Dumnezeu nu acceptă să umbli cu jumătăți de măsură; El vrea ori totul, ori nimic. ”Fiţi plini de Duh!” (Ef.5:18) este pretenția Stăpânului. Cei ce vor să împace și lumea și pe Dumnezeu vor intra doar în anticameră dar cu nici un chip nu vor fi acceptați în sala imperială a banchetului de nuntă. Ia aminte la strigătul omului lui Dumnezeu: 

”Ce-i viața ta? E o peniță 

 Cu care scrii mereu pe-un drum … 

 Și-apoi la ultima portiță, 

 Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță

Nu se mai șterge nicidecum.”

 (N. Moldoveanu – Ce-i viața ta).

 Sunt gelos pe tine și nu vreau să ajungi în iad! Aș vrea să mă pun de-a curmezișul în calea ta ca să te întorci cu adevărat la Dumnezeu printr-o credință și pocăință sinceră și reală. Iar când va începe Nunta Mielului să poți auzi chemarea Lui duioasă: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău." (Matei 25:21).

 Așa să-ți ajute Dumnezeu. Amin!" - Pastor Mihai Sarbu

 

http://www.newliferomanianchurch.com/iata-mirele/

 

19 ani petrecuti in biserica....!

  Va recomand sa cititi aceste cuvinte!!!!

Sunt doar cateva ganduri, insa pe blogul fratelui Dan Ghimbasanu, veti gasi intreaga marturie sau cum vreti sa numiti aceste cuvinte.

Ascultați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept. Căci gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. (Proverbe 8:6-9)

O radiografie a celor 19 ani de credință trăiți în bisericile evanghelice

1996 - 2015

CUPRINS

I. INTRODUCERE

II. SCURTĂ ISTORIE PERSONALĂ

III. ATACURILE ASUPRA BISERICII LUI CRISTOS

Primul front:

ATACUL MODERNISMULUI

Al doilea front:

AMESTECUL COPIILOR LUI DUMNEZEU CU OAMENI LUMEȘTI

Al treilea front:

ATACUL DUHULUI DE RÂS ȘI DE NESERIOZITATE

Al patrulea front:

DEFOCALIZAREA PĂSTORILOR DE LA SLUJBA

ÎNCREDINȚATĂ DE DUMNEZEU

Al cincilea front:

ATACUL ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN

ADUNĂRI

IV. AM VĂZUT DIN NOU VIAȚA DIN DUMNEZEU

V. ADEVĂRUL

VI. TIPARUL DUPĂ CARE LUCREAZĂ DUMNEZEU

VII. DECIZIE DE RETRAGERE DIN SISTEMUL EVANGHELIC

VIII. CE URMĂRESC? DE CE AM SCRIS LUCRURILE ACESTEA ATÂT DE PE FAȚĂ?

IX. PORNIȚI ÎN CĂUTAREA VIEȚII

I. INTRODUCERE

A scrie rândurile următoare nu mi-a fost ușor. Dar Dumnezeu mi-a vorbit prin textul din Proverbe 8:6-9, pe care l-am scris la început. Așa că sunt liniștit pentru că spun faptele așa cum s-au întâmplat, fără să caut să le sucesc. La sfârșitul mesajului voi trage concluzia din perspectiva darului duhovnicesc de mic „văzător” pe care mi l-a dat Dumnezeu.

O privire de ansamblu

Ca să pot avea o astfel de privire de ansamblu a ultimilor 19 ani în bisericile evanghelice din Galați, Dumnezeu a făcut următoa-rele lucruri, pe care nu eu le-am regizat și nu eu le-am urmărit:

‒ am fost în miezul evenimentelor, fiind aproape nelipsit de la întâlnirile adunării

‒ în majoritatea acestor ani am fost aproape de sfera conducerii, fie în comitetele bisericilor, fie între liderii slujitori (misionar, lider de grupă, slujitor la cateheză, predicator, secretar al comitetului). Astfel am putut vedea ce se întâmplă „la vârf”

‒ timpul pentru care am făcut această privire de ansamblu este destul de îndelungat (aproape 20 de ani), astfel încât să nu fie judecăți pripite. Au trecut destui ani pentru ca fiecare dintre cei care apar în această relatare să se canalizeze pe un anumit făgaș, și să nu se poată spune că Dumnezeu nu i-a dat timp să vadă adevărul, să se poată pocăi, etc.

‒ de doi ani de zile Dumnezeu m-a scos într-un mod forțat din adunările evanghelice, ca să pot privi retrospectiv la tot ceea ce s-a întâmplat, la toate evenimentele prin care m-a trecut El, și să văd felul în care El a lucrat în toți acești ani

‒ în ultimul timp, Dumnezeu m-a dus să pot vedea din nou viața, așa cum o știam din „slava primului templu”, o viață care nu credeam că mai există.

Temeri

Știu că unii mă vor acuza că nu fac decât să destabilizez biserica, dar dacă adevărul o destabilizează, atunci ce o mai poate reabilita?

Pocăința

Am beneficiat de o pocăință profundă, de o naștere din nou radicală, care m-a determinat să arunc 3 saci cu cărți lumești, toate discurile și casetele cu muzică rock, și să mă avânt cu o sete aprinsă în citirea bibliei și cărților duhovnicești.

„Slava primului Templu”

Dumnezeu a îngăduit să mă aducă la pocăință în anul 1996, la Templul Penticostal, cu puțin timp înainte ca vechea generație de credincioși (Iacob Dumitrașcu, Alexandru Ghiță, Petre Plășoianu, Ștefan Bordiciuc) să plece la Domnul sau să fie marginalizați, astfel încât am avut harul să mai prind vreo 5 ani în părtășia unor oameni sfinți. Pe vremea aceea, cei ce se urcau la amvon erau oameni serioși, cărora nici prin cap nu le trecea să facă vreo glumă. Îmi aduc aminte cum spuneau de la amvon, cu o față gravă, că tocmai ce veniseră dintr-o săptămână de lupte grele spirituale, și eu mă gândeam ce or fi acelea.

Continuarea aici: http://euvincurand.blogspot.ro/2015/05/marturie-deciziafamiliei-mele-de.html

De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta!

Oare de cate ori nu ne-am gasit si noi in aceste situatii?

Oare cati nu trecem chiar azi pe acest drum al deznadejdii, al dezamagirilor, al neajunsurilor, al planurilor spulberate?

De cate ori nu am spus ca suntem la capatul puterilor si nu mai vedem nici o cale de iesire?

Sa se intample oare toate acestea fara stirea lui Dumnezeu?

Dezamăgirile în această viață sunt într-adevăr numai dovezi ale dragostei Mele. Am astăzi o veste pentru tine, copilul Meu; vreau să ți-o spun, pentru ca norii de furtună care se adună să se risipească și spinii pe care trebuie să calci să se tocească.

Vestea constă doar într-o scurtă propoziție, dar ea să rămână în adâncul inimii tale! De ar deveni pentru tine o pernă, pe care să-ți odihnești capul obosit! Ea se numește: De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.

Nu te-ai gândit niciodată că tot ce te privește pe tine Mă privește și pe Mine? Cine se atinge de tine, se atinge de lumina ochilor Mei (Zaharia 2.8). Pentru că tu ești scump și prețios în ochii Mei, Eu am un interes deosebit în educarea ta. Când ajungi în încercare și dușmanii vin asupra ta, să știi: De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. Eu sunt Dumnezeul împrejurărilor. Tu nu ești din întâmplare în locul unde stai, ci pentru că Eu am ales acest loc pentru tine.

Nu te-ai rugat pentru smerenie? Vezi, te-am așezat tocmai pe locul unde poți învăța această lecție. Prin oameni și lucruri care te înconjoară, voia Mea intră în acțiune. Nu știi cum să reușești cu ceea ce ai la dispoziție? De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.

Eu sunt Cel care dețin cerul și pământul. Doresc ca tu să ceri de la Mine totul și să fii deplin dependent de Mine. Bogăția Mea este nemărginită (Filipeni 4.19). Pune promisiunea Mea la probă, ca să nu se spună despre tine că în acest lucru nu te încrezi în Dumnezeu.

Treci printr-o noapte de necazuri? De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. Eu, Isus, știu ce înseamnă aceasta. Eu sunt „Om al durerii și obișnuit cu suferința“ (Isaia 53.3). Ți-am luat orice sprijin omenesc, pentru ca tu să te îndrepți spre Mine și să primești mângâiere veșnică (2 Tesaloniceni 2.16,17).

Te-au dezamăgit anumiți prieteni? Poate unul, căruia i-ai deschis inima? De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. Am permis această dezamăgire, pentru ca tu să înveți că Eu, Isus, sunt cel mai bun Prieten al tău. Eu te țin și lupt pentru tine în luptele tale. Eu doresc să fiu confidentul tău.

A spus cineva ceva neadevărat despre tine? Lasă așa și alipește-te mai strâns de Mine, sub aripile Mele, departe de lupta de vorbe. Dacă ți se face nedreptate, Eu vreau „să strălucească dreptatea ta ca lumina, și dreptul tău ca soarele la amiază“ (Psalmul 37.6).

S-au răsturnat planurile tale? Ești abătut și dezamăgit? De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. Ți-ai făcut planuri și apoi M-ai rugat să le binecuvântez? Eu sunt acela care fac planuri pentru tine. „Lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face singur“ (Exod 18.18). Tu ești doar o unealtă, nu cel ce acționează.

Ți-ai dorit mult să faci o lucrare mare pentru Mine? Și acum trebuie să stai pe un pat de suferință? De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta. Mi-a fost imposibil, ca să-ți atrag atenția spre Mine în timp ce te preocupai sârguincios de activitatea ta. Doresc să te mai învăț câteva lecții adânci. Numai cine a învățat să aștepte răbdător poate să Îmi slujească. Colaboratorii Mei cei mai mari nu sunt aceia care pot participa la slujba activă, ci cei care au învățat să folosească arma rugăciunii.

Ești chemat deodată să îndeplinești o sarcină grea plină de responsabilitate? Pășește curajos înainte, contează pe Mine. Eu te-am pus în această poziție plină de responsabilitate, ca să afli că „Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face“ (Deuteronom 15.18).

  Astăzi pun în mâna ta un ulcior cu ulei sfânt. Folosește-l, copilul Meu, pentru ca în toate împrejurările căii tale să poți alina cu acest ulei al încrederii și al mângâierii orice cuvânt care te doare, orice împrejurare care îți cere răbdare, orice descoperire a slăbiciunii tale. Gândește-te că încurcăturile tale sunt ocaziile lui Dumnezeu de a te ajuta. Suspinele vor dispărea în măsura în care Mă recunoști în toate lucrurile.

„Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi … este viața voastră …“ (Deuteronom 32.46,47).

(Aceste ganduri au fost gasite in Biblia lui J.N. Darby dupa ce a murit)

Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!

Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!

*

*

**************

*

*

*

*

*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.

Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.

Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”

I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.

Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com

Scrisoare cu privire la apostazie!

 Iubiți frați și surori în Domnul,
Ziua apostaziei se apropie cu pași repezi și de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanță atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioși de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis și decisiv și să vă întrebe unde vă situați și ce urmăriți. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, ați fost adunați din mulțimea clocotind de idolatrie și răutate care amenință acum creștinătatea și întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei și Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înțelegeți îndeajuns responsabilitatea precum și binecuvântarea terenului pe care vă aflați și dacă umblați ca bărbați și femei ai căror ochi au fost deschiși.
Credeți-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă și Satan nu se ocupă de nimeni așa cum o face cu voi; și preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilității acțiunilor lui. Ținta lui este să vă distragă atenția de la Hristos în timp ce voi presupuneți că vă aflați pe un teren sigur și nu aveți de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuși. Pentru că remarcați subtilitatea: voi sunteți pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneți orice între sufletul vostru și Hristos și Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creștinătății. Puterea voastră s-a dus de la voi și deveniți slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorși la Dumnezeu sau aduși la căile drepte ale Domnului, și nu cunoașteți adâncimile lui Satan. Sunteți însă în felul acesta atenționați solemn cu privire la pericol și, dacă dați de bucluc, nu puteți să dați vina pe neștiință.
Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru și Hristos. Lui nu-i pasă cât de puțin sau în ce formă face aceasta. Dacă ați cunoaște cât de puțin ajută scopului său, v-ați alarma. Nu prin ceea ce este rușinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici și aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar șoca sau ofensa pe cineva și cu toate acestea ele constituie otrava mortală și perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră și să vă abată de la Hristos. Întrebați care sunt aceste simptome alarmante și unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Frați și surori, sunteți infectați în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca și cum inima voastră ar fi afișată vizibil și gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca și în creștinătate în mod general. Pe măsură ce cochetați cu lumea veți coborâ în mod sigur la nivelul ei. Așa este natura lucrurilor. Trebuie să fie așa. Dacă cochetați cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupați, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la și mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos și lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranță este un lucru, însă Dumnezeu nu-ți va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui și să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărțit de lume. Amintește-ți că ocupi locul și privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschiși. Și dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (și este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziția cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăț de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule”(Matei 21:28-32) ca acela care a spus și nu s-a dus.
Preaiubiților, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deși vorbesc astfel; și am încredere în voi, în Domnul, că Îl veți binecuvânta pentru aceste puține cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziția pe care sunteți chemați să o ocupați în aceste zile din urmă. Sfinții au stat în spărtură, au vegheat în zile și nopți de trudă în toți acești 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) și așteptăm doar trâmbița victoriei pentru a intra și a lua în posesie glorioasa moștenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38) și totuși, vă coborâți demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu așteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăți. O! Treziți-vă deci din letargie, nu  mai dormiți, îndepărtați idolii și zeii voștri falși, spălați-vă veșmintele și mergeți la Betel, unde veți afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-ați cunoscut vreodată, chiar și în zilele voastre cele mai bune. Dați la o parte și ultima haină lumească, vegheați la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos și interesele Lui și nu, așa cum știți că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceți ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinți în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijați niciun prilej de a culege învățătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului și faceți ca viața voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeți la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriți preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereți-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veți regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.
Preaiubiților, îngăduiți-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparțineți lui Hristos și Hristos vouă. Nu întrerupeți această sfântă unire. Nu lăsați ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiți jefuiți și sărăciți? Și pentru ce? Pleavă și fructe amare, în timp ce risipiți acest puțin timp de binecuvântare! Toate răsplățile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumusețea și să vă facă mai plăcuți în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteți să-I refuzați plăcerea de a se bucura de voi? Puteți să-I refuzați rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca priveliște pentru oameni și îngeri și pentru voi – voi care ați uitat (pentru că nu ați putea să disprețuiți) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Își ia lumea fără cruce și v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogățiți de acele chinuri de moarte și de sângele Său, veți lua lumea în posesie și Îl veți lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.
Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioșie și evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. Evrei 10:23-25,37
 
Un articol de J. N. Darby 
sursa acestui articol: http://comori.org/

Ganduri dintr-o inima intristata!

Am deschis computerul in speranta ca voi scrie ceva din durerea care imi izvoraste din inima. La doar cateva minute imi raman ochii pe cateva ganduri scrise, tot de cineva cu durere in inima. Durerea este mare si este identica cu a mea, asa ca citindu-i randurile, am sa asez o parte din ele aici, iar continuarea lor le veti gasi chiar pe blogul celui care le-a scris.

Trăim într-o societate în care prea mulţi nu sfârşesc cu happy-end. Unde, foarte, foarte mulţi se dau bătuţi. Familii tinere eşuate, avorturi, divorţuri, suicid, biserici care se închid. La început scântei, flăcări, dinamism. Apoi, tăcere…  O lume înfrântă. A oamenilor cu capul plecat. Şi, cu spinarea cocoşată. Preoţi ce fac slujbe în biserici goale. Pastori puşi în ţarc de către comitete, de soţii, de biserici, de fraţi. Creştini ce nu-L mai vestesc pe Isus, pentru că de ani întregi nu s-a mai pocăit nimeni. Biserici fără seri de evanghelizare, cu predici sterpe şi cântări pe trei beregăţi. Oameni ce nu se mai roagă pentru bolnavi, nu-şi mai binecuvântează copiii. Şi unii, nu mai cred în darurile Duhului Sfânt. Creştini ce-au lăsat armele-n rastel. Neutilizate, sunt pline de rugină… Cum să mai tragă, cum să mai ocheşti cu ele?
„Pământul nu-i numai un câmp de luptă între bine şi rău, între Dumnezeu şi satana, ci şi între somn şi nesomn, între întinsul pe saltele comode şi întinsul pe crucea Golgotei”, scria Dani Surducan. Creştinii au de luptat pe toate fronturile. De la est la vest, din nord în sud, duc un „război nevăzut”, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. „Nu cu carnea, ci cu domniile, cu căpeteniile, cu stăpânitorii întunericului”, cum zice Sfântul Apostol Pavel. Cu diavolii, cu plăcerile, cu ispitele, cu secularismul, cu ateii. Cu mândria, cu egoismul, cu ura, cu nepotismul, cu predicile searbăde, „cu capetele-nguste şi inimile seci”, vorba lui Eminescu.
Nelegiuirea nu a ieşit la paradă cu papuci de casă şi nici legată cu sorţ în faţă, ca o baby-sitter. Ci, cu panzere ce trec prin zid şi sârmă ghimpată. Avem de luptat cu moda, dar şi cu nesmerenia, cu necititul Bibliei, dar şi cu Internetul, cu lenea, dar şi cu lăcomia, cu Moş Crăciun, dar şi cu Iepurele de Paşti, cu minciuna, dar și cu nepăsarea, cu mândria, dar şi cu ruşinea, cu cei ce moţăie-n strana bisericii, dar şi cu cei ce se-mpotrivesc (cu contriştii, cu cusurgii prin vocaţie), cu falsa performanţă dar şi cu falsa cultură…
Biserica nu poate îmbrăca liniştită pijamalele, apoi să tragă jaluzelele, şi, cu perna sub cap, să cadă-n contemplare, în timp ce dracu’ îşi face de cap afară, zvârlind în tineri cu etnobotanice, seringi, ţuică, bere gratis, manele, reviste porno, vopsele, blugi rupţi, Halloween şi Valentine’s day. Dacă va aţâpi pe perna cu miresme de rai fals, trezirea din somn va fi asemeni experienţei unui candidat la Cotroceni, care s-a culcat preşedinte şi s-a sculat prostănac. „Somnul raţiunii naşte monştrii”, spunea Goya.

continuarea aici http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2013/11/lupta-cu-inertia-de-nicolae-geanta.html

Marturisirea unui preot!

Charles Chiniqui (1809-1899) a fost preot timp de douăzeci şi cinci de ani şi a mărturisit cu sinceritate că şi-a iubit biserica. Iată ce a declarat acest preot:

„Mi-aş fi vărsat ultimele picături de sânge pentru biserica mea şi de o mie de ori mi-aş fi dat viaţa, ca să-i extind puterea pe întreg continentul american şi în întreaga lume. În Montreal (Canada) este o catedrală minunată, în care încap 15.000 de oameni. Acolo am predicat deseori. Într-o zi, episcopul m-a rugat să vorbesc despre fecioara Maria. Le-am spus oamenilor ceea ce pe vremea aceea consideram că este adevărat şi ceea ce preoţii predicau pretutindeni: «Prietenii mei dragi, noi toţi suntem păcătoşi, noi am jignit pe marele şi puternicul Împărat, pe Împăratul împăraţilor! Să mergem noi înşine oare cu mâinile pline de nelegiuire la Dumnezeu şi să-L rugăm pentru iertare? Nu! Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi o avem pe Maria, mama lui Isus, la dreapta Sa! Niciodată El nu i-a lăsat vreo rugăminte neîmplinită, atunci când El a fost pe pământ, iar ea L-a rugat ceva. Niciodată El n-a respins-o pe mama Sa. Să aducem rugăciunile noastre la mama Lui, şi ea se va ruga pentru noi.»“

„În aceeaşi zi, mai târziu, mi-am deschis Biblia. Am citit versetele: « …Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă»

 (Testul din Matei 12.46-50 se poate compara cu Marcu 3.31-35 şi Luca 8.19-21).

Pe parcursul serii, o voce îmi zicea: «Chiniqui, tu ai minţit azi-dimineaţă. Tu ai predicat împotriva Sfintei Scripturi atunci când ai spus că Maria are putere să primească de la Isus tot ce vrea ea.» M-am rugat. A doua zi dimineaţa m-am dus la episcopul meu şi l-am rugat să-mi permită să-i pun întrebări.“

– Domnule episcop, cine a murit pe cruce pentru dumneavoastră şi pentru mine?

– Isus Hristos, a răspuns episcopul.

– Şi cine Şi-a vărsat sângele pentru vina dumneavoastră şi a mea, Maria sau Isus?

– Isus Hristos.

– Cât timp a trăit Maria pe pământ, a venit vreun păcătos la ea ca să fie mântuit?

– Nu.

– Au venit păcătoşi la Isus ca să fie mântuiţi?

– Da, au venit mulţi.

 – A respins Isus pe păcătoşi?

– Niciodată.

– Ştiţi dumneavoastră că Isus le-a spus păcătoşilor: Mergeţi la Maria şi ea vă va mântui?

– Nu.

– Vă aduceţi aminte că Isus le-a spus păcătoşilor: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“?

– Da, El a spus aceste cuvinte.

– Şi-a retras El vreodată aceste cuvinte?

– Nu.

– Isus şi Maria sunt acum în cer. Domnule episcop, puteţi dumneavoastră să-mi arătaţi din Scriptură că Isus Şi-a pierdut dorinţa şi puterea Sa de a salva pe păcătoşi şi a dat-o Mariei?

– Nu.

– Atunci de ce invităm pe sărmanii păcătoşi să vină la Maria, dacă ea, aşa cum aţi mărturisit dumneavoastră, nu are puterea, harul, dragostea şi compasiunea faţă de păcătoşi aşa cum le are Isus?

Sărmanul episcop nu a mai putut să-mi răspundă. Eu însumi nu eram convertit, căci erau încă multe legături care mă ţineau strâns legat de religie.

„Ce s-a întâmplat mai departe? Am devenit un preot renumit, însă în interiorul meu nu aveam pace, căci nu eram sigur de mântuirea mea. Aveam impresia că Dumnezeu este departe de mine, şi totuşi El era foarte aproape.

Într-o zi mi-a venit gândul: «Tu ai evanghelia, citeşte-o şi vei primi lumină.» Pe genunchi şi cu mâini tremurânde am deschis Biblia. Ochii mi-au căzut pe versetul: «Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor.» Prin aceste cuvinte a venit lumina lui Dumnezeu în viaţa mea şi pentru prima dată am văzut marea taină a mântuirii. Mi-am zis: «Isus m-a cumpărat. Atunci El m-a şi mântuit. Eu nu voi fi mântuit prin faptul că merg la Maria. Eu nu voi fi mântuit prin purgatoriu, spovedanii sau exerciţii de căinţă. 

Eu sunt mântuit numai prin Isus Hristos.»

Când duminică dimineaţa oamenii au venit la biserică, nu le-am predicat despre Maria sau despre sfinţi, ci tuturor celor prezenţi în marea biserică le-am prezentat DARUL lui Dumnezeu: Isus Hristos şi iertarea păcatelor, viaţa veşnică numai prin credinţa în Isus Mântuitorul.“

                                 preluat din "Samanta buna"