Versetul zilei

31 decembrie 2016

La multi ani!!!

Va doresc tuturor, un an binecuvantat in care sa cautam sa-l cunoastem mai mult pe Domnul, iar zilele si anii care le ingaduie Dumnezeu sa le traim, sa le traim pentru Domnul!

Un an binecuvantat!


Am mai trecut o cotitură şi-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis 'napoi o poartă şi-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o nouă haină iar îşi scoate.
Un an s-a dus şi altul vine, şi toate-s noi şi vechi sunt toate.

S-a-ntors clepsidra vremii iarăşi, stăm la un prag de vremuri noi,
Dar cine ştie-n calendare dacă mai sunt şi alte foi?
În sacul vremii pe golite, câte surprize ne aşteaptă?
Şi nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treaptă?

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teamă la apel,
Căci Anul Nou stătea în faţă, dar nu vedea ce-i după el.
S-a dat onor la schimbul gărzii, dar mai solemn ca altădată,
De parcă anii, pe la vamă, nu vor mai trece niciodată.

Ne vin răvaşe din Scriptură, că-n vremurile de apoi,
Vor fi războaie, boli şi ură, şi Anticristul printre noi;
Că-n mulţi iubirea şi credinţa se vor răci în sloi de gheaţă,
Iar strâmbătatea şi desfrâul vor umple legile din viaţă.

Dar iar ne mai sosesc răvaşe că Dumnezeu e-Atotstăpân,
Că-n mâna Lui stă Universul, şi toate doar prin El rămân.
Într-o clipită hotărâtă, El va striga timpului: GATA!
Şi timpul va preda ştafeta, ca să înceapă judecata!

Eşti pregătit de întâlnirea cu Marele Judecător?
El vrea să-ţi dea prin har iertarea, să-ţi fie azi Mântuitor.
Al veşniciilor Părinte, ce-a înnoit un an pe cale,
Vrea şi pe noi să ne-nnoiască, pentru ospăţul slavei Sale!


Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE

Cu acest studiu, am incheiat ”Biblia in 5 ani”.
Multumesc Domnului pentru tot si cred ca fiecaruia ne-au fost de folos.
Apocalipsa 22.10-21
Pentru Daniel şi pentru poporul iudeu, profeţia era pecetluită, până la împlinirea ei viitoare (Daniel 12.9). Pentru creştin, ea nu mai este ascunsă (v. 10). Toată Biblia îi este dată pentru a fi înţeleasă şi crezută. Domnul să ne ajute să o cercetăm mereu mai profund (loan 5.39)! Fie ca, la întoarcerea Lui, să ne găsească printre aceia care păzesc Cuvântul Lui şi care nu neagă Numele Lui (cap. 3.8)! Acest nume fără seamăn, Isus, numele umanităţii Sale, ne este amintit încă o dată de El însuşi: „Eu, Isus", sunt „Steaua strălucitoare de dimineaţă", Cel care vine (v. 16). Noi nu aşteptăm un eveniment, ci pe Cineva pe care-L cunoaştem şi II iubim.
„Vino!" Acestei dorinţe trezite de Duhul îi răspunde promisiunea Sa: „Eu vin curând"' (v. 12, 17, 20); apoi din nou ecoul afecţiunilor Miresei: „Amin! vino, Doamne Isuse".
Am fost convertiţi pentru a-I sluji - pentru a-i invita pe cei cărora le este sete, pe cei care vor (v. 17)... - şi pentru a-L aştepta. Domnul însă ştie că, şi pentru una şi pentru alta, avem nevoie de întreg harul Său (v. 21). De aceea Duhul lui Dumnezeu încheie această carte a judecăţii, şi a Cuvântului lui Dumnezeu în întregime, cu această promisiune a harului.
Harul este resursa perfectă şi suficientă care ne va păzi ,până va veni El" (1 Corinteni 11.26b).

30 decembrie 2016

Seara marturiilor!

Maine seara, fiind ultima zi din an, la Biserica Penticostala Elim va fi o seara a marturiilor, ca in fiecare an.
De-a lungul anului Dumnezeu ne-a facut mult bine!
Am vazut vindecari, eliberari, am vazut oameni salvati si reabilitati dintr-o stare din care nici ei nu credeau ca mai au vreo sansa. 
Dumnezeu e bun, de-aceea venim sa-i multumim!!!
Vino si tu cu noi, iar daca nu poti uita-te live pe http://www.elim.ro/

17.368 de zile!

Cred ca Psalmul 90 este foarte potrivit pentru a-l citi astazi, dat fiind momentul in care ne gasim. Suntem constienti ca anii nostri trec ca un sunet, dar parca la final de ani constientizam mai mult ca niciodata. Incercati sa faceti un exercitiu de memorie si veti vedea ca parca ieri am sarbatorit intrarea  in anul 2015...si astazi iata-ne la final de an 2016.
Am putea spune...parca a trecut o secunda.  Stim de-altfel ca inaintea Domnului o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi, asta insemnand ca viata noastra se compune din ore.
Daca fac un calcul mai precis, realizez ca viata mea pana in prezent este de 17.368 de zile, adica 423.312 ore. E mult? Putin? La Dumnezeu viata mea de pana acum se rezuma la cateva ore doar...
O mie de ani...ca o zi!!!
Porneste un cronometru si vei vedea ce repede trec secundele din viata ta. Eu am facut-o...si m-am cam speriat. Ganditi-va ca fiecare secunda conteaza, fiecare secunda zboara cu repeziciune si inapoi nu primesti nici macar o milisecunda. Ceea ce ai facut, e bine facut, ce nu....n-ai cum sa mai faci. Fiecare lucru facut, fiecare vorba rostita, fiecare ajutor dat isi are momentul lui. N-o faci la momentul potrivit....in zadar o faci dupa.
Ce am putea oare sa rostim acum in prag de final....?
Oare nu ar trebui sa avem pe buze doar cuvinte de multumire inaintea Domnului?
Multumire pentru ca exist, multumire ca pana in prezent a ingaduit sa ma bucur de viata, multumire pentru tot ce mi-a daruit, multumire pentru tot ce mi-a luat, multumire pentru ceea ce n-am primit, multumire pentru ca m-a ascultat, multumire pentru ca nu mi-a raspuns. multumire si iar multumire vreau sa-i aduc.
Pe parcursul anilor am constat ca Dumnezeu nu greseste NICIODATA. Uneori noua ni se pare ca am fost nedreptatiti, insa DUMNEZEU ESTE INTOTDEAUNA CORECT!
Suntem la final de an si o analiza a vietii cred ca e benefica fiecaruia, iar daca stau sa-mi numar binecuvantarile... sunt insutit mai mult ca orele de viata, asa ca pentru toate acestea,
DOAMNE-TI MULTUMESC!

                             Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.
 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.
 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.
 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!
 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!
 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
Apocalipsa 22.1-9
Versetele 1-5 completează viziunea cetăţii sfinte în timpul mileniului. Şi remarcăm cât de mult se aseamănă prima pagină a Bibliei cu ultima. Scriptura începe şi se încheie cu un paradis, un râu, un pom al vieţii... Sfârşitul însă este mai frumos decât începutul, „omega" mai grandios decât „alfa", paradisul viitor nu este regăsirea celui trecut, ci este „paradisul lui Dumnezeu" (cap. 2.7), în prezenţa veşnică a Mielului care a murit pentru noi. Acolo vor avea acces numai păcătoşii mântuiţi prin har, oameni precum tâlharul întors la Dumnezeu (Luca 23.43).
Şi care va fi îndeletnicirea acestor locuitori? Ei vor sluji Domnului lor (v. 3; cap. 7.15); vor împăraţi împreună cu El (v. 5b; Daniel 7.27). Ceea ce va avea însă cel mai mare preţ pentru ei, dincolo de toate aceste împărăţii, este că „vor vedea faţa Lui..." (v. 4; Psalmul 17.15).
De obicei un rob „nu ştie ce face stăpânul său" (loan 15.15). Isus însă nu le ascunde nimic robilor Săi, deveniţi prietenii Săi, cu privire la „cele care trebuie să aibă loc în curând" (v. 6).
 Nu este oare ciudat că deseori pătrundem atât de puţin în minunile care ne privesc pe noi? 
(1 Corinteni 2.9).
 Şi, peste toate, nu este trist că nu dovedim mai mult interes pentru ceea ce Tatăl a pregătit pentru gloria şi bucuria Fiului Său? (loan 14.28b).

29 decembrie 2016

Interviu Florin Ianovici!

De ce ei...si nu eu?

In timp ce noi ne pregatim sa intampinam noul an, iata ca pentru unii, finalul de an a adus cu el multe lacrimi si multa durere pe obrajii multor oameni, frati de-ai nostri de credinta si asta doar in cateva zile. Prima data, in seara de ajun SAMUEL CHIRIAC 17 ani decedat si ceilalti tineri din masina in stare grava la spital, apoi GEORGE si LIDIA Balog, ambii 25 de ani din Satu Mare impreuna cu cei doi copii NATANAEL de 1 an si 9 luni si celalalt LUCA-TIMOTHY nici 2 luni, parintii in stare grava iar ambii copii decedati. Apoi alt necaz in familia aceasta din Sebis, LARISA si FELIX, doi tineri de 23 si 21 de ani, recent logoditi la fel au plecat dintre noi.
Ne intrebam...DE CE?
Dumnezeu are raspunsul la aceasta intrebare, dar ceea ce ar trebui sa ne intrebam fiecare este: DE CE EI...SI NU EU?
Toti din acesti tineri...au fost mantuiti, si asta este cel mai bun lucru. 
Ai siguranta zilei de maine? Garantat NU!
Dar, daca vei pleca...UNDE VEI MERGE?

\hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
Apocalipsa 21.9-27
După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1 -8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, „Mireasa, soţia Mielului". Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile?
 Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11,18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3).
Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu «concentrată» în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează loan 17.22: „Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu ... Eu în ei şi Tu în Mine; ca... lumea să cunoască...".
Şi cum ar putea intra vreun lucru „întinat" în locul unde locuieşte Domnul?
(v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

28 decembrie 2016

Momente de aducere aminte!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an. Mai sunt doar cateva zile, cateva ore am putea spune si intram, daca ingaduie Domnul, in 2017. Poate ca nu vom intra toti, poate ca pentru unii ultimele zile din an vor fi si ultimele din viata de pe acest pamant, insa indiferent de ceea ce va hotari Domnul in dreptul nostru, noi nu putem schimba nimic.
Inainte de a trece in noul an, ca de fiecare data este momentul de a ne face fiecare un bilant.
Citeam in Psalmul  105 un verset:
”Aduceti-va aminte, de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si judecatile rostite de gura Lui...”
Este momentul aducerii aminte!

Imi amintesc ca undeva la inceputul lunii ianuarie 2012 am facut o promisiune inaintea lui Dumnezeu si-I multumesc ca m-a ajutat sa o duc la capat. Pe-atunci parea ceva...foarte departe (5 ani), in care sa postez un studiu al Scripturii pe fiecare capitol. Primisem de la o sora din SUA aceste meditatii, si asa cum spunea si sora, in dar le primesti, in dar sa le dai....asa am facut. 
Pe-atunci mi se parea mult...5 ani in care sa fiu atenta sa le postez, zi de zi, indiferent daca sunt acasa sau nu, indiferent daca am timp sau nu, indiferent daca sunt bolnava sau nu, cu alte cuvinte indiferent de circumstantele in care ma voi afla...imi doream sa pot face acest lucru pana la capat si Dumnezeu m-a ajutat. Ultima zi de studiu al Scripturii este in 31.12.2016.
 Mai mult de-atat imi doream ca tot ceea ce postez sa ne fie de folos fiecaruia. 
Nadajduiesc ca au fost...!
De-altfel au fost de cateva ori intarzieri(nu multe ce-i drept) in care mi-a scapat o zi, dar am recuperat-o imediat, si cred ca e momentul sa imi cer iertare.

Momentul aducerii aminte...?
Da, pot spune ca pe parcursul intregului an Dumnezeu m-a purtat pe bratele Lui puternice. Au fost nenumarate momente in care ...daca nu era Domnul, astazi n-as fi putut sa am aceste momente de aducere aminte. A fost un an cu binecuvantari, un an si cu incercari, dar in toate Dumnezeu mi-a dat izbanda. Binecuvantarile au fost insutit mai multe decat incercarile, desi nu meritam.
Nu mai departe, in seara de ajun am avut un incident cu masina, desi nevinovata...asteptam la un ”cedeaza trecerea” eu si inca o masina, iar din partea stanga a venit o alta masina care vira la dreapta pe strada pe care stateam noi si asteptam, dar din cauza vitezei si ”altor motive”, nu a reusit sa se incadreze si a intrat direct in masina de langa mine, si cel de langa mine...a intrat in masina mea.
Am vazut mana lui Dumnezeu protectoare, ambele masini avariate, dar a mea...nimic, desi izbitura a fost puternica si m-am asteptat la ceva groaznic. Nu mica i-a fost mirarea si soferului din masina care a intrat in mine...ca eu nu am nimic, iar a lui este avariata.
Inca o data Dumnezeu mi-a aratat ca atunci cand ceri protectia Lui, indiferent unde mergi, ca mergi o calatorie de 2000 de km sau iesi doar in oras 3 km, este bine si necesar sa apelam la ajutorul lui Dumnezeu. Nimic nu as putea face fara El!
Motive de aducere aminte...sunt multe si cred ca fiecare avem motive doar de multumire si de recunostinta.

”Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta totdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma  cunostintei Lui”
2 Corinteni 2:14

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
Apocalipsa 21.1-8
Pagina este întoarsă. Istoria primei creaţii a luat sfârşit, începe veşnicia gloriei, în care Dumnezeu va fi «înconjurat de făpturi binecuvântate, aduse în stare să-L cunoască şi să-L înţeleagă... în bucuria propriei fericiri, când timpul nu va mai fi» .
 Atunci marea (simbol al încurcăturii şi al separării popoarelor) va înceta să existe. Toţi răscumpăraţii vor fi ajuns în port, adică în cer. Dumnezeu însă nu ne descoperă câtuşi de puţin ce vom găsi acolo; ne spune mai degrabă, pentru mângâierea noastră, ce nu vom găsi deloc acolo: In această lume nouă, moartea va fi desfiinţată (1 Corinteni 15.26,54); nu va mai fi noapte, nici blestem (v. 25; cap 22.3,5); nici doliu, nici strigăt de durere, toate aceste consecinţe ale păcatului vor fi luat sfârşit, pentru că locuinţa lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna cu oamenii (v. 4). Şi cei care vor fi rămas afară? 
Partea lor va fi moartea a doua, întuneric, plânsetele remuşcărilor într-o eternă depărtare de faţa Dumnezeului sfânt. Acolo vor fi necredincioşii, dar de asemenea fricoşii: cei care niciodată nu vor fi vrut să se hotărască din toată inima pentru Hristos. Şi deopotrivă mincinoşii şi ipocriţii. 
Prietene, îngăduiţi-ne pentru ultima oară să vă punem această întrebare: Unde vei fi în eternitate?

27 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Apocalipsa 20.7-15
O mie de ani de binecuvântări nu vor schimba inima omului. Satan dezlegat va reuşi să stârnească o ultimă şi gigantică revoltă a naţiunilor, căreia Dumnezeu îi va răspunde printr-o judecată scurtă şi fulgerătoare. Acum sună ceasul solemn în toate: se împlineşte Evrei 9.27 - dar şi loan 5.24.
Toţi morţii vor apărea înaintea marelui Judecător. Intre ei au fost multe diferenţe în timpul vieţii lor pământeşti: unii au fost mari, onoraţi de semenii lor (Luca 16.19), alţii mici sau chiar de la periferia societăţii (Luca 23.39). Iată-i însă pe toţi strânşi, fără vreun plus de distincţie, pentru că „toţi au păcătuit. .." (Romani 3.23). Pentru a dovedi aceasta, sunt deschise cărţi în care fiecare îşi regăseşte cu groază toate faptele consemnate una după alta (Psalmul 28.4). 
Şi cine-ar putea suferi citirea fie şi numai a unei singure pagini din cartea faptelor lui? 
De asemenea este deschisă şi cartea vieţii. Numai pentru a constata însă că numele lor nu se găsesc în ea! Aruncaţi-i în întunericul de afară - este sentinţa Judecătorului suprem (Matei 22.12,13). Acolo ei se vor alătura lui Satan, devenind tovarăşii lui în mizerie, pentru un chin fără speranţă şi fără sfârşit...
Credinciosul nu va fi judecat după faptele lui, ci după lucrarea desăvârşită a Domnului Isus.

26 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
Apocalipsa 19.17-21; 20.1-6
Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului" (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu" (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). 
Confruntarea finală dintre ostile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul SS.1S). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni 1-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-1 prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.
Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

25 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
Apocalipsa 19.1-16
Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum
 o prezintă pe adevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ.
„Cei chemaţi" vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iar prietenul Mirelui, care stă şi-1 ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui" (loan 3.29)!
In aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat", pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată" (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată afecţiunilor noastre.
Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător.
Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu", El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile" (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).
Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?