Versetul zilei

15 octombrie 2016

Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE
Evrei 8.1-13
Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31..., va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să-şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu-şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou" (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:
1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.
2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).
3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).
4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).
Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract
între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja - şi mai mult decât atât - de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3).
Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei II cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.
Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

14 octombrie 2016

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE
Evrei 7.18-28
Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!" 
(Psalmul 84.9).
Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria.
 Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?" (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21).
 Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei.
 Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! 
El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE
Evrei 7.1-17
Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-1 pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un «tip» al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec" (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.
1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.
2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.
3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).
Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi". Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

12 octombrie 2016

De luat aminte....!


Esti legat de casa ta?

Astazi citeam cateva vesti de la Adi Gliga stiind ca este in misiune in Spania. Mi-a placut tare mult ceea ce a scris si am sa redau mai jos cuvintele pe care le-a asezat pe pagina sa de socializare.
---------------------------------------------------------------
Sunt în Spania de vreo două săptămâni.
În România sunt ploi și frig, aici e soare și cald de obicei.
Astăzi am prins și o ploaie măruntă. Nesemnificativă aș zice comparativ cu căldurile obișnuite.
Am avut până acum două evenimente la care am cântat și mai am o conferință de tineri la care voi participa sâmbătă.
De câteva zile, sunt puțin agitat. E defapt dorul de "casă".
Totuși azi mai mult ca oricând îmi doream să vină Duminica. Atunci am avionul.
Am realizat câteva chestii, pe care vreau să vi le împărtășesc.
În România, nu am avut niciodata ceva al meu... o casă sau o familie care să mă aștepte. Singurele lucruri care le am sunt mașina, pe care am cumpărat-o pentru a mă putea deplasa la evenimentele pe care le am, și câteva lucruri pentru filmat, cu care fac tot ceea ce vedeți.
M-am întrebat totuși... știind că nu am nimic ce să mă țină legat de locurile alea, de ce am o dorință puternică să mă întorc "acasă" ?
În fond e doar o chirie. Am să vă explic perspectiva mea... 
E în noi... dorința de a fi într-ul loc pe care îl numim "casă".

Duminică le-am vorbit celor prezenți la Biserică despre Avram.
Avram din Biblie.
Dumnezeu i-a zis:
„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. "
Geneza 12:1
Am rămas foarte marcat încă de când am auzit primadată acest text din Biblie. M-am uimit cum Avram a lăsat tot și s-a dus într-un necunoscut. A stat prin corturi și s-a plimbat pe unde îl purta Dumnezeu.
El se îndrepta spre o casă despre care nu știa nimic. Avea doar CREDINȚA în Dumnezeu care l-a chemat.
Gândind mult la mersul meu spre casă, eram bucuros știind că 
deși oamenii râd de noi pentru că suntem Creștini, se uită la noi de sus, ca și cum noi am sta în corturi, totuși... asemenea lui Avram, am fost și noi chemați spre Casă. 
Un loc promis, într-o lume nevăzută.
Am pornit și noi pe un drum pe care nu îl cunoaștem. 
Un drum pe care am descoperit tot mai mult cine este Cel care ne-a chemat. 
Am descoperit tot mai mult, că deși uneori părem singuri, El este cu noi în această călătorie. 
Nu știm când vom zări meleagurile pe care le numim ACASĂ, dar știm că locul nostru este acolo. 
În timp ce alții socotesc un mit sau doar o poveste, noi mergem în necunoscut spre acolo... pentru că simțim. 
Pentru că vedem pe EL... Dumnezeu care ne-a chemat. 
Pentru că ne ridică atunci când obosim. Ne vindecă atunci când ne îmbolnăvim de la oboseală sau greșelile noastre.
Ne iartă atunci când ne răzvrătim împotriva Lui și ne dă mană... pâinea celor mari, atunci când credem că suntem lipsiti.
Mergem puțin câte puțin, dar sigur. 
Prin aroganța unora, sau bătaie de joc, prin respingere sau prin diferite obstacole, cu Lupul cel rău pe urmele noastre, căutâd să mai prindă o oaie, noi mergem alături de El, 
pentru că El, Dumnezeu... este alătrui de noi... noi, Biserica Lui.
Ne-a chemat spre țara promisă. 
Asemenea lui Avram, am ascultat și noi. Mergem spre Casă. Spre Împărăția Cerurilor. Mergem prin credință spre o viață veșnică. O casă veșnică.
"Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el." Geneza 12:4

                                              Adi Gliga

Nu-ti irosi timpul!

Ne nastem, devenim adulti si-apoi ne stingem. 
Intre nastere si moarte nu este decat un lat de palma. Faurim planuri, investim timp, cheltuim bani, sacrificam sanatatea, sacrificam familia si in final....plecam goi.
Nici o investitie facuta aici pe pamant pare sa nu fie rentabila, dar cu toate acestea alergam din zori pana-n noapte pentru a aduna.
Adunam si totusi...n-avem!
Strangem si totusi...murim saraci!
Plangem ca n-avem timp, dar n-avem timp pentru ca deseori irosim timpul.
Suntem un intreg...si totusi ne pierdem pe bucati. O parte ne este rapita, o parte ne este luata fortata, iar alta se scurge fara sa vrem.
Irosim timp in lucruri care ne consuma energia, investim timp in lucruri trecatoare, investim bani in lucruri fara de folos.
Singurul remediu pentru a trai sanatos duhovniceste este de a investi in fapte. Fapte care ne aduc multumire in suflet si pace in inima.

Horace Mann spunea:
”Pierdut ieri, undeva intre rasarit si apus doua ore de aur, fiecare incrustata cu saizeci de minute de diamant. Nu se ofera nici o recompensa, caci s-au dus pentru totdeauna”

Nu-ti irosi timpul!


Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE
Evrei 6.1-20
Într-adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult!
 Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem...
Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu.
Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. In starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10,11,12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este «parâma» care-1 leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

11 octombrie 2016

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE
Evrei 5.1-14
Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! 
Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea Ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator Suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care-L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire"? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-1 face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce îi este plăcut Domnului... şi faţă de ce îi este neplăcut.

10 octombrie 2016

Primul roman ”implantat”!

Daca zilele trecute televiziunea romana aducea populatiei o informare asupra beneficiilor pe care le are microcipul, iar pentru asta puteti urmari aici prezentarea:
 iata ca acum avem si la noi in tara primul ”implantat” cu cip, in persoana reporterului George Buhnici, care asistat in direct in timpul implantului de spectatori a fost apreciat si aplaudat pentru curajul de care a dat dovada, iar actul implantarii a fost transmis in direct la tv.
Iata ca ...evenimentele se petrec cu mare repeziciune, si ceea ce acum pare mai degraba o promovare, maine va deveni...obligatoriu.
Biblia ne avertizeaza clar in privinta aceasta:
Apocalipsa 13
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.


Hrana ta zilnica!

10 OCTOMBRIE
Evrei 4.8-16
Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui... Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-1 prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!
Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. în al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo îl mtâlnim pe preaiubitul Mântuitor.
Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutorul? (Psalmul 60.11).

9 octombrie 2016

Oameni simpli, dar folositi cu putere de Dumnezeu!

Ridica-ti privirea sus si priveste doar la Domnul!

Citeam astazi cateva ganduri din Scriptura si mi s-a abatut privirea peste acest verset:
Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele, Dumnezeul care ma va asculta.
Mica 7:7

Poti sa inaintezi pe cale fara sa te poticnesti in oameni?

Traim vremuri cu adevarat foarte tulburi si asa cum era prezentata si vedenia acestui frate in video-ul  de mai jos constat ca in biserica de azi, intalnim cateva categorii de oameni.
Oameni care desi sunt crestini, nu au de-a face cu Dumnezeu de nici un fel. De-atatea ori m-am izbit de aceasta replica , ” pocati de-ai vostri” si astea din partea unor oameni ”necrestini”, pentru ca asa avem tendinta de a-i numi...necrestini pe cei care nu merg la biserica, de parca mersul la biserica si numele intr-un registru te face sa fi crestin....
Comportamentul de zi cu zi si faptele noastre sunt modul prin care noi evanghelizam pe cei din jur, ori acestea lasa mult de dorit. Bisericile sunt pline de crestini farisei si e trist ca trebuie sa spun acest lucru, insa as fi fariseu eu, daca as spune ca in biserica avem doar oameni sfinti.
Daca esti in cautare de actori buni, cred ca cei mai multi sunt chiar printre noi crestinii. Am invatat atat de bine sa folosim aceasta masca a ”sfinteniei”, incat chiar am ajuns si noi sa credem ca suntem cei mai buni crestini. 
Partea frumoasa este ca Dumnezeu nu se lasa impresionat de bunele noastre intentii, dar nici de aparentele pe care le afisam si dorim sa-i impresionam pe cei din jurul nostru.
In biserica toti ”dam bine”, toti suntem perfecti...insa aceasta masca este data jos chiar de la iesire. Cred ca undeva la garderoba de unde ne luam haina...acolo lasam si masca pocaintei.
Dar oare pe cine vrem sa impresionam? La ce ne folosesc oare ”impresiile bune” pe care le lasam in urma noastra, cand de fapt Cel care ne va rasplati si ne va judeca este tocmai Dumnezeu, Cel care  cunoaste fiecare colt al inimii noastre.
Nu vreau sa generalizez pentru ca am convingerea si stiu ca exista o ramasita a Domnului care traieste viata asa cum cere Dumnezeu. De fapt, intrebarea mea era tocmai pentru aceste suflete care se afla in mijlocul acestor oameni ”farisei”. 
”Poti sa inaintezi fara sa te poticnesti?”
Vremea in care traia Mica era o vreme asemanatoare cu cea din zilele noastre. Coruptia era la loc de cinste in poporul lui Dumnezeu, Israel, de-aceea Mica este trimis sa avertizeze poporul ca va urma o judecata dreapta a lui Dumnezeu, dar totodata vesteste iertarea si dragostea lui Dumnezeu fata de cei care se intorc cu cainta la El.
Poporul traia in nelegiure si uitandu-ma la cap. 7, in care  Mica constata cu durere ca oamenii de bine s-au dus....iar oameni cinstiti nu mai sunt, mainile lor sunt indreptate doar spre rau, spaga si mita sunt la putere, neascultarea de parinti si respectul din familii a disparut(asemeni zilelor noastre) si cel mai bun dintre oameni este socotit ca un maracine, iar cel mai cinstit ca un tufis de spini...
Citind aceste cuvinte sincer m-am ingrozit....cel mai bun si cel mai cinstit asemanat cu maracine si cu spin...? Pai, cel rau cum era atunci...?
Mica traia in mijlocul acestor oameni, insa Mica n-a abandonat alergarea.
Eu insa voi privi la Domnul, imi voi pune nadejdea in Dumnezeul mantuirii mele...

Poate ca si tu dragul meu...ai avut momente in care te-ai impiedicat si te-ai poticnit. 
Nu este momentul sa cedezi, pune-ti nadejdea in Domnul si  ridica-ti privirea doar spre El, pentru ca uitandu-te la oameni vei cadea.
La Dumnezeu este ajutorul nostru si in El este nadejdea noastra.




Hrana ta zilnica!

9 OCTOMBRIE
Evrei 3.16-19; 4.1-7
Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de utunci „până astăzi", lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (loan 5.17). Învăţăm însă de aici că: 
1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.
 2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească. 
3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.
 De altfel, loan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L-a trimis El (loan 6.29). In mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă..." (v. 2; citiţi Romani 10.17).
Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).