Versetul zilei

2 aprilie 2016

hrana ta zilnica!

2 APRILIE
Eclesiastul 2.1-11
Eclesiastul şi-a pus inima întâi să cunoască. Şi câte lucruri pasionante a descoperit el în toate domeniile: În arte, în ştiinţe, în turism, în arheologie...! Astăzi, acestea sunt puse la îndemâna tineretului prin mijloace moderne. Cu cât mai mult înaintează însă înţeleptul în cercetările sale, cu atât mai arzătoare îi devin problemele şi cu atât mai descurajat ajunge.
Spiritul omenesc este prizonier între zidurile propriilor raţionamente. Singur Cuvântul lui Dumnezeu eliberează gândirea şi comunică adevărata cunoştinţă. Preocupare neplăcută, chinuitoare, obositoare! - aceasta a fost trista concluzie a înţeleptului (cap. 1.13,18; 12.12)!
Atunci să nu ne mai gândim la altceva - vorbeşte el cu sine — decât la plăcerile vieţii (cap. 2.1-3)! Insă şi acolo experienţa lui se întoarce în loc; deşertăciune şi nesăbuinţă sunt cuvintele care o rezumă de astă dată. Orice bucurie omenească este alterată din start de sentimentul că nu este durabilă (Proverbe 14.13).
Ar putea atunci abundenţa de bunuri pământeşti să dea satisfacţie? Cine oare avea oportunităţi mai mari decât Solomon să acumuleze şi să administreze bogăţii, desăvârşind „lucruri mari", pe care ambiţia omenească nu încetează să şi le propună? (2 Cronici 9.22...).
Să ascultăm însă cum le apreciază el în final: „deşertăciune şi goană după vânt1 (v. 11).

1 aprilie 2016

Strigator la cer!

Nu pot decat sa spun ca sunt consternata....
Si ne mai intrebam de ce trecem prin suferinta, boala, etc....?
Se mai intreaba Franta...de ce a trebuit sa treaca cu doar cateva luni in urma prin ceea ce a trecut?
Am citit un articol care m-a facut sa ma infior...

S-a întâmplat de Paști, în Franța. Catedrala din Metz, una dintre cele mai înalte lăcașuri de cult, a fost transformată în discotecă. 
 Comentariile de pe Facebook ale francezilor vorbesc de la sine: "Cool", "Off, de ce n-am știut și noi? Că veneam imediat", "Asta distracție" etc. "Blasfemie! Ați transformat bisericile în bordeluri!" - este una dintre puținele voci care condamnă "evenimentul" organizat chiar în zilele în care catolicii sărbătoreau Învierea Domnului.
  "În timp ce locașurile de cult catolice se transformă în cluburi, moscheele apar ca ciupercile după ploaie. Dar să ne rezumăm la cuvintele organizatorului acestui eveniment: Este Paștele!
 Să ne "bucurăm cu ei", scrie http://www.activenews.ro/

Desi articolul este in lb. franceza, aveti cateva inregistari video si puteti vedea ce s-a intamplat in aceasta biserica in ziua de Paste.

Intr-una din  pozele pe care le-a  facut un tanar  in aceasta biserica cu ocazia acestui eveniment , o poza in care vroia sa arate cat este de fericit, spunea:
”Doar un singur scop, sa traiesti fericit !”

De ce? Iata raspunsul!

Daca ai intrebari cu privire la ceea ce se intampla in jurul tau, iata unul din raspunsurile la intrebarea:
 "DE CE?"
 

Hrana ta zilnica!

1 APRILIE
Eclesiastul 1.1-18
Cartea Eclesiastul poate fi rezumată prin aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete" (loan 4.13). Fântâna din Sihar este imaginea lumii aride şi amăgitoare, unde nu se poate găsi o fericire de durată. Cea mai mare parte a oamenilor seamănă cu sărmana samariteancă. Nu sunt gata să primească apa vie, darul fără plată al Fiului lui Dumnezeu, decât după ce, de nenumărate ori, vor fi făcut experienţa că „apa" de pe pământ nu poate în niciun fel potoli setea sufletului (comp. cu Ieremia 2.13). 
Ei bine, această experienţă a fost făcută; ea se găseşte consemnată în această carte pentru ca noi să nu mai avem nevoie să o începem din nou! Şi a fost făcută de cineva care, prin înţelepciunea şi prin măreţia lui, era şi calificat să cerceteze „tot ce se face sub ceruri" (v. 13). Eclesiastul (sau Predicatorul) nu este altul decât Solomon, împărat la Ierusalim. Mărturia lui are
întotdeauna aceeaşi valoare, pentru că „nu este nimic nou sub soare" (v. 9). Multe lucruri,fără ndoială, şi-au schimbat înfăţişarea, însă inima omului a rămas identică, iar consecinţele păcatului sunt întotdeauna acolo: „Ce este strâmb nu poate fi îndreptat şi ce lipseşte nu poate fi numărat" (v. 15).

31 martie 2016

La revedere Adi pana in aceea zi mareata!

Ieri am condus pe ultimul drum spre odihna pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai familiei mele.
Cuvintele frumoase au fost multe si pot spune ca au fost nu doar cuvinte spuse incat sa vorbesti de bine un mort, ci au fost cuvinte reale, cuvinte adevarate despre un om care si-a trait viata asa cum Dumnezeu ne cere. A fost un om bun, poate prea bun pentru lumea in care traim, insa Biblia ne cere sa fim buni unii cu altii, sa-i iubim pe cei din jurul nostru, chiar daca nu vom avea parte de aceeasi dragoste din partea lor, insa ADI a facut acest lucru, neconditionat.
L-a iubit pe Domnul pana in ultima clipa, si-a dorit sa se intalneasca cu ISUS, Cel pe care l-a slujit.
E mare lucru sa poti spune in clipe de incercare, ca-i multumesti Domnului pentru cancerul care ti l-a dat si ca esti pregatit sa pleci ACASA.
Duminica dimineata inainte de a pleca ACASA, pe patul de spital, ii spunea sotiei ca aude corul de ingeri cantand. O ce har...!!!
 A fost dureroasa clipa despartirii, insa a fost o despartire frumoasa si temporara, stiind ca intr-o zi ne vom vedea. 

Zambetul lui nu-l vom putea uita. A zambit in fiecare zi. Nu stiu sa-l fi vazut in atatia ani de cand il cunosc vreodata suparat si o spun din toata inima. 
Adi zambea si cand avea dureri...
Cand esti copilul lui Dumnezeu, pana si moartea este frumoasa!

Acesta este Dumnezeul meu!

Un tânăr care lucra în armată a fost umilit în mod constant, fiindcă el credea în Dumnezeu. 
Într-o zi, căpitanul a vrut să-l umileasca în faţa trupelor. El a sunat pe tanar şi a spus: " tinere, vino aici, ia cheia şi du-te şi parchează jeep-ul în faţă"
Tânărul a răspuns: " nu pot conduce!"
Căpitanul a spus: "păi atunci cere-i ajutorul  Dumnezeului tău! Arată-ne că El există!"
Tânărul a luat cheia şi am mers la vehicul, începand să se roage...... ...
 A parcat jeep-ul perfect de bine exact cum a vrut căpitanul. Tânărul a ieşit din maşină, insa i-a văzut pe toti  plângând. Deodata toţi au spus împreună: " vrem să-l slujim pe Dumnezeul tău!"
 Tânărul soldat a fost uimit şi a întrebat capitanul ce se întâmplă? 
Căpitanul plângand a deschis capota jeep-ului, arătând tânărului ca masina nu avea motor. 
Deloc surprins băiatul a spus: "vezi? Acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, Dumnezeul IMPOSIBILILUI, Dumnezeul care dă viaţă la ceea ce nu există."
 Poate crezi că sunt lucruri imposibile pentru tine de rezolvat, poate ca medicii ti-au spus, am facut tot ce ne-a stat in putinta, poate ca nu mai ai speranta, asculta-ma: "cu Dumnezeu totul e posibil."
Crede doar!
Mă rog ca Domnul să faca un miracol azi în viaţa ta, indiferent de problema prin care treci, în numele lui Isus!

Hrana ta zilnica!

31 MARTIE
Proverbe 31.10-31
Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a-I fi Lui plăcute, asemănânduvă cu această femeie curajoasă, cinstită, cutezătoare! 
Ce anume o caracterizează? - ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3...); scopul ei: să-şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei — acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?". O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.
Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într-o judecată făcută în pripă, nici într-una după aparenţe! „Farmecul este înşelător..." şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăratelor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărți, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte-ți inima mai mult decât tot ce se păzeşte...", pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!

30 martie 2016

Hrana ta zilnica!

30 MARTIE
Proverbe 31.1-9
Cine era împăratul Lemuel? Nu-l mai găsim menţionat în nicio altă parte; tot ce cunoaştem despre acest tânăr prinţ sunt recomandările mamei sale, precum şi faptul că numele lui semnifică: „dat lui Dumnezeu". „Ce (să-ţi spun) fiul promisiunilor mele!", exclamă această femeie evlavioasă. Ca şi Ana cu privire la micul Samuel, şi ea îşi închina copilul Domnului, Celui care are toate drepturile asupra lui. In această calitate, ea s-a simţit apoi responsabilă de a-1 instrui ca pe un adevărat nazireu. Istoria lui Israel a arătat unde-1 pot târî femeile şi băutura pe un împărat (1 împăraţi 11; 16.8,9). Lemuel este pus în gardă cu privire la aceste rele ameninţătoare (Eclesiastul 10.17; Osea 4.11). Apoi el primeşte îndemnuri pozitive: să fie susţinătorul tuturor celor dezmoşteniţi, purtătorul de cuvânt al celor
muţi! 
Am putea cota acest rol ca fiind prea modest pentru un împărat. Aceste instrucţiuni însă conţin esenţa slujbei religioase, potrivit cu Iacov 1.27: să se păstreze neîntinat de lume (de zăpăceala ei, de murdăriile ei) şi să se ocupe de cei năpăstuiţi.
Tânărul Lemuel şi-a amintit cuvânt cu cuvânt de „profeţia cu care mama lui îl învăţa" (v. 1). Dacă şi voi aţi avut privilegiul de a fi educaţi de o mamă evlavioasă, fiţi atenţi să nu uitaţi niciodată învăţăturile din copilărie (cap. 1.8; 6.20,22)!

29 martie 2016

A dat tot ce avea....

O fetita de aproximativ sapte ani intra intr-un magazin de bijuterii. Proprietarul o vede cum alearga si se opreste fix in fata unui colier cu pietre albastre. Ochii ei negri se umplu de lacrimi.
"Vreau sa cumpar si eu acest colier, va rog. Este pentru sora mea. Il puteti impacheta frumos, intr-o punga de cadouri si sa ii puneti si o funda mare?" - a intrebat fetita.
Patronul magazinului se uita la ea si ii spune:
"Acesta este un colier destul de scump. Cati bani ai?"
Fara sa stea pe ganduri, ridicandu-se pe varfuri, fetita se scormoneste in buzunar si pune pe tejghea cateva monede, doua scoici si un elastic de par.
"Imi ajung?"- intreaba ea cu zambetul pe buze.
"Vreau sa ii fac un cadou frumos surioarei mele. Mama mea a murit acum sase luni si sora mea mai mare ii tine locul si nu mai are deloc timp pentru ea. Astazi este ziua ei si sunt convinsa ca ii voi pune zambetul pe buze cu un cadou. Pietrele acestea au aceeasi culoare cu ochii ei." - a adaugat fetita.
Barbatul s-a dus in spate, a luat o cutie alba frumoasa, a pus bijuteria in ea si a prins-o cu o funda albastra.
Emotionat de aceasta poveste, el a spus: "Acesta este cadoul meu pentru tine."
Doua ore mai tarziu, o tanara de 18 ani intra in magazin cu un colier cu pietre albastre in mana si intreaba daca acesta a fost cumparat din magazin. Proprietarul a spus ca da.
"Si cat a costat?" - a intrebat fata cu ochii albastri.
"Pretul este confidential, ne pare rau insa nu va putem da aceasta informatie."
"Fetita care a luat acest cadou nu avea cum sa isi permita colierul. A platit ea toti banii?"
Bijutierul a mers in spate si s-a intors cu o cutie alba si o funda albastra. A luat colierul din mainile tinerei, l-a pus in cutie si l-a impachetat frumos, apoi l-a inapoiat fetei. Cu un zambet, el a spus:
"Sora dumneavoastra a platit tot. Ea a platit cel mai mare pret pe care il poate oferi cineva: a dat tot ce avea."
Dumnezeu a dat tot ce avea mai scump, pe Fiul Sau!
Realizezi tu acum ce pret mare ai in ochii LUI?

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?
Nu am apucat sa citesc prea multe zilele acestea pentru ca asa cum suferinta si-a pus amprenta pe intreaga lume si in jurul meu am prieteni care sufera in aceste momente si bine este sa le putem fi alaturi. Insa citind ceea ce se intampla in intreaga lume nu pot decat sa spun ca atata suferinta si durere ”parca” n-a mai fost nicicand. 
Suferinta, boala, foamete, crime, razboaie, atentate, cutremure, copii rapiti, copii nevinovati ucisi, crestini prigoniti...
Ce mai lipseste...? Nimic! 
Avem parte de toate acestea din plin si uneori ne intrebam, oare Dumnezeu nu vede, nu poate interveni?
Cu siguranta DA, insa interventia Lui depinde de noi, de atitudinea noastra si din pacate atitudinea noastra il impiedica pe Dumnezeu sa intervina. Vedem cu ochii nostri ce se intampla, dar cu toate acestea suntem imuni, parca am fi primit vaccin de imunitate, avem inimile impietrite.
Domnul vrea sa ne ajute, dar Il refuzam.
Dumnezeu isi tine toate promisiunile fata de noi si nu exista fagaduinta pe care sa n-o duca la indeplinire.
Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? Numeri 23:19
Nu exista rugaciune pe care sa n-o poata asculta si stim acest lucru . ” Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune veti primi” Matei 21:22
De asemenea nu exista problema prea mare pentru El. Cand spunea David in psalmul 37, ”El iti va da tot ce-ti doreste inima”, asta inseamna ca are solutia pentru toate problemele.
Are puterea si sa mantuiasca pe cei din casa noastra. Uneori suntem deznadajduiti ca Dumnezeu nu ne raspunde in ceea ce priveste mantuirea celor dragi din casa., insa El are timpul Lui.
Nu trebuie sa existe gandul acesta, ”poate nu este in planul Lui”. Planul lui Dumnezeu de mantuire este pentru toti oamenii si aici intra si mantuirea copiilor mei si-ai tai, mantuirea celor dragi.
”Atunci ORICINE va chema Numele Lui, va fi mantuit”
Dar cu toate acestea....
-de ce avem cauze nerezolvate?
-de ce avem boala in trup?
-de ce avem rugaciuni neascultate?
-de ce avem copii nemantuiti?
Noi! Prin atitudinea noastra si prin modul cum ne raportam in relatia noastra cu El.
Ce-i de facut?
O sa incerc sa raspund la aceasta intrebare in editorialul viitor, din pacate timpul nu-mi mai permite si trebuie sa plec la birou.
 Pana atunci insa, va doresc o zi binecuvantata, o zi plina de pace, o zi in care sa cautam ca prin umblarea noastra sa-i deschidem calea Domnului pentru a interveni in problemele noastre.
Fiti binecuvantati!






Hrana ta zilnica!

29 MARTIE
Proverbe 30.15-33
Agur a observat şi a regrupat, pentru instruirea noastră, pe de o parte lucrurile periculoase sau odioase, iar pe de altă parte pe cele înţelepte sau frumoase. Pofta ochilor şi cea a cărnii cer şi una şi alta să fie satisfăcute: „Dă, dă"!
 Amândouă au aceeaşi mamă nesătulă: lipitoarea, adică această sete de bucurie lipită de fiecare om pentru a-i devora viaţa (v. 15,16). La aceste pofte se adaugă mândria (1 loan 2.16); ea se manifestă în mai multe feluri, însă versetul 17, care trebuie privit cu maximă seriozitate de către toţi tinerii, pune în special accentul pe dispreţul faţă de autorităţi şi pe spiritul de independenţă. In paralel cu aceste principii ale lumii, versetele 18 şi 19 prezintă căile tainice ale lui Dumnezeu în judecată şi în dragoste.
Versetele 21-23 enumera patru lucruri detestabile, deoarece răstoarnă ordinea stabilită de Dumnezeu. Apoi ne învaţă că înţelepciunea merge la pas cu conştientizarea propriei slăbiciuni, cu chibzuinţă, cu încrederea, cu comuniunea, cu simţământul nimicniciei (v. 24-28), în timp ce frumuseţea este legată de umblare (v. 29-31). Câte lecţii învăţăm de la un om care se declară prost, dar pe care smerenia îl aşază cu siguranţă în rândul celor pe care Dumnezeu îi socoteşte înţelepţi! 
(1 Corinteni 1.26-29;.2.12,13; 8.2).

28 martie 2016

Hrana ta zilnica!

28 MARTIE
Proverbe 30.1-14
Până aici Dumnezeu a vorbit prin Solomon, cel mai înţelept dintre înţelepţi. Ca pentru a arăta însă că această carte a Sa nu datorează nimic înţelepciunii omeneşti, El Se foloseşte de aici încolo de Agur, un om care recunoaşte despre sine însuşi că este „mai prost decât oricine".
Prezentându-se astfel (v. 2) şi mărturisindu-şi în felul acesta neştiinţa, Agur începe prin a pune întrebări fundamentale: cine este Creatorul', cine este Fiul Său; cum se ajunge în cer?
 Pentru a răspunde la acestea, Dumnezeu a trebuit să Se reveleze, să coboare El însuşi din cerul unde omul nu putea urca şi să comunice planurile Sale glorioase şi Cuvântul Său încercat (v. 5; comp. Întrebările din v. 4 cu Ioan 3.13; Efeseni 4.10; Marcu 4.41 şi Luca 1.31,32).
Agur cunoştea duhul său mărginit şi, în acelaşi timp, că inima îi este înşelătoare şi de aceea Ii adresează lui Dumnezeu o dublă rugăciune:
1. ca deşertăciunea (umblarea după ale lui, după bunăvoinţa oamenilor) şi minciuna să fie îndepărtate de la el;
2. să rămână dependent, pentru că este conştient atât de riscurile bogăţiei, cât şi de celeale sărăciei. Înţelepte cereri, care ne pot inspira şi pe

27 martie 2016

Adi la revedere-n cer!

Viata este impletita din mai multe funii. Invatam si incercam sa facem fata tuturor problemelor de care avem parte. De fapt este si unul din motivele pentru care am unele intarzieri pe blog in ce privesc postarile.
Dupa ce in ultima luna am avut parte de cateva pierderi dragi, ele nu s-au oprit aici, ele continua, insa tot la fel continua si  lucruri frumoase.
Am stat si m-am gandit mult ieri... uneori trebuie sa trecem  dintr-o extrema in alta. Ieri dupa ce la ora 14 am fost invitati la o cununie civila la primarie, la ora 15 a trebuit sa mergem la biserica unde era o alta nunta. Numai ca nu s-a terminat bine nunta, am venit acasa si am lasat deoparte hainele bucuriei imbracand haine de doliu, fiind nevoita sa particip la un priveghi intr-o casa de jale. Astazi ma rugam pentru familia indoliata si ma gandeam la modul cum e impletita viata, cu bucurie dar si cu suferinta. In momentele in care asistam in fata unui unui trup fara viata, realizam cat suntem de muritori.
Unii se bucura de viata, altii isi sfarsesc viata...!
Maine ma gandeam ca merg la inmormantare si continuam mai departe viata. Insa astazi din nou moartea a lovit. Un alt prieten drag familiei mele, l-a chemat Domnul acasa.
48 de ani....
O familie minunata, oameni credinciosi, dar greu incercati inca din tinerete, dar cu toate acestea au ramas credinciosi Domnului.
Dupa ce a fost dus la spital de urgenta azi noapte, astazi in zori dupa ce un stol de pasarele s-a asezat pe pervazul geamului din salonul lui, Adi a ascultat ciripitul lor minunat. Era cel mai frumos ciripit de pasarele, chiar el asemanadu-le  cu un cor de ingeri. Insa dupa ce a ascultat concertul acestor pasari minunate, si-a asezat capul pe bratul sotiei si a plecat linistit ACASA.
 Chiar si moartea are frumusetea ei atunci cand esti Copil de Dumnezeu!
La revedere-n cer Adi !



Hrana ta zilnica!

27 MARTIE
Proverbe 29.15-27
„Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune...". Nuiaua poate fi folosită în sens propriu pentru copii sau poate îmbrăca toate formele disciplinei Domnului înspre ai Săi. Insă nu există pedeapsă mai rea pentru cineva decât să fie lăsat de capul lui (v. 15; Psalmul 81.12)!
Graba în cuvinte (v. 20), mânia (v. 22), mândria (v. 23) sunt la origine mai degrabă fărădelegi. In contrast însă cu cel dintâi Adam, versetul 23 ne îndreaptă privirile spre Isus. Drumul Lui de umilinţă fără egal are la capătul său gloria supremă (comp. cu Filipeni 2.5- 11).
O altă cursă este întinsă de teama de om; aceasta nu poate merge însoţită de teama de Dumnezeu (v. 25). Căutând să fim plăcuţi oamenilor (sau să nu fim neplăcuţi lor), încetăm să fim plăcuţi Domnului. Câţi nu au fost antrenaţi la rău de tovarăşi răi cărora n-au avut îndrăzneala să le spună nu! Dacă trebuie să luăm o poziţie curajoasă şi ne temem de consecinţe, să ne încredem în Dumnezeu; El ne va aşeza „pe un loc apărat".
In final, versetul 27 ne aminteşte că nu există nicio comuniune între dreptate şi fărădelege... (2 Corinteni 6.14,15). Fie ca Dumnezeu pe noi să ne păzească în comuniunea Sa!