Versetul zilei

4 aprilie 2016

De ce...?

Desi noi ne rugam, raman totusi intrebari fara raspuns.
-De ce avem cauze nerezolvate?
-De ce avem boala in trup?
-De ce avem rugaciuni neascultate?
-De ce avem copiii nemantuiti?
Atatea intrebari avem noi sau chiar altii ne intreaba. Chiar zilele trecute la birou am avut o discutie cu un coleg referitoare la acest subiect. Avea atatea intrebari si nu gasea raspunsul la ele.
Noi ne rugam, dar oare chiar credem, ca ceea ce cerem, vom primi?
Imi vine in minte de fiecare data aceea comparatie spusa de Isus cu bobul de mustar, si deseori ma ingrozesc. Credinta mea nu este nici macar cat un "bob"?
Dar Doamne, eu cred!
Insa Isus spune "daca am avea credinta cat un graunte de mustar, am muta muntii...", ori ce muntii sa mut, daca eu in anumite situatii ma indoiesc ca s-ar mai putea face ceva?
Atunci cand venim inaintea Domnului in rugaciune de mijlocire pentru cei dragi ai nostri care sunt nemantuiti, mainile ne sunt curate?
Nu cumva pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si Dumnezeu?
Poate credem ca nu facem pacate "mari", insa in lumina Cuvantului vom descoperi cat suntem de pacatosi si de farisei uneori. Deseori credem ca lumea se imparte in doua categorii, sfinti si pacatosi, dar nu este asa. Exista doar o categorie, TOTI suntem pacatosi, singura diferenta este ca unii suntem pacatosi iertati.
Nu ne ramane decat un singur lucru de facut, sa cerem Domnului sa ne ierte pacatele, sa ne dea putere de a nu mai pacatui si sa continuam ca credem ca EL care Este credincios, va raspunde rugaciunilor noastre, al vremea potrivita.
Ai copiii nemantuiti? Continua sa te rogi. Dumnezeu care este indurator si iertator ii va intoarce si pe ei intr-o zi. Si stiti de ce...pentru ca a murit la Calvar si pentru pacatul lor.
Esti bolnav? Roaga-te cu credinta. Balsamul Lui vindecator nu s-a terminat, inca mai are si pentru tine.
Orice problema am avea, NIMIC nu este prea greu pentru El, trebuie doar sa credem. Sa credem chiar si atunci cand nuiaua si toiagul Lui ne mangaie.

Când ară suferința-n tine
Tăind lăstari din vechea fire,
Să nu-ncetezi a face bine
Cu și mai multă dăruire.
Căci astfel bunul Dumnezeu,
Prin încercări și suferință,
Zidește caracterul tău
Și sfȃnta, nobila credință!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu