La revedere Adi pana in aceea zi mareata!

Ieri am condus pe ultimul drum spre odihna pe unul dintre cei mai dragi prieteni ai familiei mele.

Cuvintele frumoase au fost multe si pot spune ca au fost nu doar cuvinte spuse incat sa vorbesti de bine un mort, ci au fost cuvinte reale, cuvinte adevarate despre un om care si-a trait viata asa cum Dumnezeu ne cere. A fost un om bun, poate prea bun pentru lumea in care traim, insa Biblia ne cere sa fim buni unii cu altii, sa-i iubim pe cei din jurul nostru, chiar daca nu vom avea parte de aceeasi dragoste din partea lor, insa ADI a facut acest lucru, neconditionat.

L-a iubit pe Domnul pana in ultima clipa, si-a dorit sa se intalneasca cu ISUS, Cel pe care l-a slujit.

E mare lucru sa poti spune in clipe de incercare, ca-i multumesti Domnului pentru cancerul care ti l-a dat si ca esti pregatit sa pleci ACASA.

Duminica dimineata inainte de a pleca ACASA, pe patul de spital, ii spunea sotiei ca aude corul de ingeri cantand. O ce har...!!!

 A fost dureroasa clipa despartirii, insa a fost o despartire frumoasa si temporara, stiind ca intr-o zi ne vom vedea. 

Zambetul lui nu-l vom putea uita. A zambit in fiecare zi. Nu stiu sa-l fi vazut in atatia ani de cand il cunosc vreodata suparat si o spun din toata inima. 

Adi zambea si cand avea dureri...

Cand esti copilul lui Dumnezeu, pana si moartea este frumoasa!