Versetul zilei

5 decembrie 2015

Iesi din pustiu!

Va recomand sa ascultati acest mesaj deosebit!
Mi-am luat notite cu gandul sa impartasesc pe blog cu voi acest minunat mesaj, insa Dumnezeu a vorbit atat de clar si limpede prin acest frate, incat n-ar fi drept sa asez doar franturi, si pentru ca Duhul Domnului mi-a facut cercetarea sufletului meu, am  uitat de notite.

Zig Zag prin Caras Severin!

Daca mai devreme v-am plimbat prin Timisoara, acum va duc in CARAS, locul meu de bastina,
si-s mandra ca sunt banateanca!
Avem locuri minunate...din pacate promovarea lor este slaba, de-aceea si turismul in acest judet e slab dezvoltat, dar pentru cei care totusi aleg sa petreaca un concediu sau un timp in aceasta zona, cu siguranta nu s-au intors acasa cu regrete.

Zig Zag prin Timisoara

Daca va este dor de o plimbare prin Timisoara, haideti cu mine...”virtual”

50 de ani dela rascumpararea pastorului Richard Wurmbrand din ghearele comunismului!

Duminica 06.12.2015 orele 18-21, ATENEUL ROMÂN (București): 
«Comemorarea a 50 de ani de la răscumpărarea pastorului Richard Wurmbrand și a familiei sale din România comunistă»
Un eveniment similar se va ține și în Biserica Baptistă Maranata în Arad, Strada Nicolae Titulescu, sâmbăta, 12 Decembrie 2015, orele 18-21.

Intrarea numai cu rezervări prealabile. Tel. 40-722619061.

Pentru mai multe detalii si programul acestui eveniment:http://armoniamagazineusa.com/2015/12/04/ateneul-roman-bucuresti-comemorarea-a-50-de-ani-de-la-rascumpararea-pastorului-richard-wurmbrand-si-a-familiei-sale-din-romania-comunista/


Hrana ta zilnica!

5 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.14-31

Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl „locuim"! „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor şi admirabil", strigă David în Psalmul 139.14. într-adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).
Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. „Mădularele ... care par a fi mai slabe sunt necesare" (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15,16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr-un cuvânt la momentul potrivit sau printr-o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, „ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu" (1 Petru 4.10).

4 decembrie 2015

Alege haina potrivită!

  În fiecare zi îmbrăcăm o haina pe noi potrivită cu timpul și locul în care ne aflăm. Uneori haina pe care o alegem nu este cea mai potrivită și nu este pe placul nostru, fie că e mai uzată, fie că e demodată sau pur si simplu ne-am plictisit de ea,  și-atunci începem să tânjim după " altceva". Dorim să avem ceva mai bun, poate mai frumoasă, intr-un cuvânt... mai potrivită.
   Ofertele din vitrină sunt bogate, ba chiar priveliștea din jur, hainele altor oameni deschid în noi această poftă, această dorință de-a avea și noi ca ei de-a fi în trendul lumii, numai ca uităm ca nu ni se potrivește orice haină. Trebuie să ținem cont de vârstă, de culoare, de croi și multe alte...detalii. Asta se întâmplă nu doar în domeniul modei, ca să zic așa ci in mai toate domeniile. Vecinul nostru si-a luat masina...vrem si noi, si-a facut casa cu piscina...si noi vrem, a plecat in concediu in Grecia....pai noi vrem in Hawaii, si uite asa se naste invidia si lacomia.
Asta este în viață de zi cu zi, dar mă gândeam la viața noastră spirituală, oare nu este la fel?
   Oferta lumii este foarte multă, foarte bogată și tentațiile lumii deschid în noi pofte dorințe, lăcomii pentru lucruri care nu sunt pentru noi sau poate sunt în conflict cu principiile biblice, principiile lui Dumnezeu. De-aceea este bine să fim cumpătați și să fim disciplinați cu firea noastră și-asa păcătoasă din fire. Îmi amintesc  o vorba care spune așa: "nu cumpara o pălărie care nu-i pe măsură ta".
    De-aceea:  "nu-ţi dori haina sclipitoare-a lumii ci pe cea albă, a neprihănirii, pe care-o poate broda doar Isus, Mântuitorul"
 
 

 

Parazitul monstruos

Nu pot demonstra cu statistici, dar am așa o bănuială în oasele mele, că mijlocul prin care răul care macină lumea și-a lansat ofensiva finală asupra familiei prin mass-media.

Puterea mass-mediei este aceea de a modifica definiția normalului. Noi am crezut că ne informăm și ne distrăm, deschizând aceste ferestre spre lume, pe când în mod subtil și constant, aparatele noastre ne-au adus în case idei și concepții străine de proiectul divin inițial pentru familia noastră.

Poeții și compozitorii au cântat dragostea așa de mult că am început să credem că ea este esența și scopul vieții. Când n-am mai avut-o acasă am căutat-o în locurile greșite și ne-am ruinat familia. Divorțul a devenit apoi ‘’normalul’’ ....citește continuarea aici;  https://lascaupetru.wordpress.com/2015/12/03/parazitul-mostruos/

O, nenorocitul de mine...

   Doamne ce însușire comună avem noi cu Pavel la acest capitol al vieții noastre...!
    Bine era dacă ne asemănam în toate privințele...

    Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
   Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
   Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
   Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
   Fiindcă după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
   O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?…
   Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!…     Astfel dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Hrana ta zilnica!

4 DECEMBRIE
1 Corinteni 12.1-1
3
Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11.20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.
Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi („duşi") de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! In prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumera aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4.15,16). 
Noi nu avem deci de ales, nici activitatea noastră (v. 11), dar nici locul unde trebuie să o exersăm
 (v. 18).

3 decembrie 2015

O zi binecuvantata!

Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
  Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
  Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale!
  Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 
Psalmul 119:58-66 

Infrangere sau victorie?

  Nici ca puteam incepe ziua mai bine decat cu acest psalm minunat al lui David, Psalmul 41 
Daca zilele trecute vorbeam despre retetarul fericirii, a ingriji de cel sarac face parte din pazirea poruncilor despre care ne invata Scriptura.
Iata cat de frumos incepe acest psalm:
Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! 
 Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte; Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă.
El este fericit pe pământ şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
 Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
 
Iata ca ingrijind de cel sarac nu-i facem bine doar lui, ci in primul rand noua. Suntem izbaviti, suntem paziti si tinuti in viata, suntem fericiti, nu suntem la cheremul vrajmasului nostru(diavolul), pe patul de suferinta suntem sprijiniti, iar in boala, durerea noastra va fi mai usoara. Nu-i suficient?
Nu asta ne dorim cu totii? Cu siguranta!
Insa aici nu este subliniat ”cand”, doar de Pasti sau de Craciun?
Majoritatea suntem cuprinsi de acest sentiment, de mila doar in aceste perioade. Cati am mai facut acte de binefacere pentru cei in nevoie de la Pasti incoace....?
Dumnezeu sa puna in noi aceasta dorinta oridecate ori trecem pe langa unul in nevoie, atunci Dumnezeu isi va onora promisiunea.
 
  Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
  Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău, şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. „Este atins rău de tot – zic ei –, iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
Tu m-ai sprijinit din pricina neprihănirii mele şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
  Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin! 
 
Prin aceasta voi cunoaste ca ma iubesti, daca nu ma va birui vrajmasul meu.(v.11) 
Hei David...ce faci, il santajezi pe Dumnezeu?
Nu, nu cred ca este vorba de santaj, ci David pur si simplu ii aduce lui Dumnezeu aminte de fagaduintele LUI. Chiar El i-a promis ca cei ce se incred in EL, vor umbla din victorie in victorie, pentru ca infrangerile  repetate sunt semn ca Dumnezeu a plecat de pe campul de lupta. Daca Dumnezeu nu este...prastia si piatra sunt insuficiente, insa cu Dumnezeu acestea fac minuni.
Cum stam la capitolul victorii?
Mergem din biruinta in biruinta sau suntem spre faliment?
Iata ce ne  spune ap. Ioan:
Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:3-4)
  Din nou acelasi indemn: pazirea poruncilor si aceasta ne va aduce biruinta pentru caci suntem nascuti din Dumnezeu.
 
Doamne, invata-ma sa pazesc poruncile Tale si mareste-mi credinta mea, pentru ca de prea multe ori simt ca sunt prea multe infrangeri in viata mea. Doresc sa am biruinta, dar mai presus de toate vreau ca in aceasta lupta in care m-am inrolat, sa nu ma lasi singura niciodata.

 

Hrana ta zilnica!

3 DECEMBRIE
1 Corinteni 11.17-34

La Corint erau partide. Chiar şi în strângerile laolaltă se făceau simţite. Cei bogaţi îi umileau pe cei săraci, provocându-le gelozia. Lucru încă şi mai grav, cina, confundată cu o agapă (masă în comun), era luată de către mulţi în mod nedemn. Este ocazia pentru apostol de a aminti ceea ce Domnul i-a revelat lui într-un mod special.
 Cina este sfânta comemorare a lui Hristos care S-a dat pentru noi - o comemorare care cu siguranţă vorbeşte inimii fiecărui participant în parte, însă care proclamă şi într-un mod universal (tuturor) acest fapt capital: Domnul a trebuit să moară! Şi, până la întoarcerea Lui, noi suntem invitaţi să vestim această moarte a Domnului în limbajul atât de măreţ şi atât de simplu care ne-a fost arătat.
De asemenea, acest memorial vorbeşte conştiinţei celui credincios. Pentru că moartea lui Hristos semnifică condamnarea păcatului! A lua cina fără ca mai întâi să ne fi judecat ne expune deci (pe pământ) efectelor acestei condamnări. Astfel se explică slăbiciunea celor mai mulţi de la Corint (şi poate a celor mai mulţi dintre noi), boala, moartea chiar, care îi lovise pe unii (v. 30). Cu toate acestea, teama nu trebuie să ne ţină la o parte (v. 28). Ea poate şi trebuie să se împace cu un răspuns entuziast dat Aceluia care a spus: „Faceţi aceasta spre amintirea Mea" (v. 24,25).

2 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

2 DECEMBRIE
1Corinteni 11.2-16

Puţine porţiuni din Biblie au făcut obiectul atâtor contestaţii, ca învăţăturile acestor capitole (v. 16). De ce oare apostolul - sau mai degrabă Duhul Sfânt - se ocupă de lucruri în aparenţă mărunte, cum ar fi faptul ca o femeie să poarte părul lung sau ca ea să se acopere în anumite situaţii? Trebuie mai întâi să ne amintim că, pe de o parte, creştinismul nostru nu constă din câteva acţiuni remarcabile împlinite din când în când, ci dintr-un ansamblu de detalii care ţes viaţa noastră zi de zi (Luca 16.10), iar pe de altă parte, că Dumnezeu este suveran şi că n-a ţinut să ne dea motivul pentru tot ce ne cere prin Cuvânt. A asculta fară a comenta este singura ascultare autentică. Astfel, aceste instrucţiuni sunt un fel de test pentru fiecare femeie sau tânără creştină. Este ca şi cum Domnul le-ar întreba: Faci tu aceasta pentru Mine? Ai tu pe inimă să arăţi, prin acest semn exterior, dependenţa şi supunerea ta, sau faci să treacă pe primul loc cerinţele modei ori ale comodităţii?
De asemenea, să nu uităm acest fapt solemn, că lumea nevăzută a îngerilor observă în ce fel răspund cei credincioşi gândului lui Dumnezeu (v. 10). Ce privelişte le oferim noi?

Trebuie sa recunoastem ca la acest capitol....nu oferim privelistea cea dorita de Domnul, si pe acest subiect ar fi multe de spus.
 Si-atunci ce-i de facut? 
Daca acest lucru aparent marunt va fi o piatra grea la cantar inaintea Domnului?
Vorbim de ASCULTAREA de Domnul....
Doamne lumineaza-ne pe fiecare sa FACEM ceea ce trebuie sa facem!

1 decembrie 2015

Gog si Magog

Nu cred ca sunt singura care este interesata de acest subiect, de-aceea va recomand un editorial foarte interesant.

In Cartea Ezechiel in capitolele 38 si 39 aflam despre o incercare a lui Gog si Magog de a invada Israelul. Dar Dumnezeu Insusi intervine. Intrebarea mare care a fost dezbatuta de ani de zile este aceasta: ,,cine este Gog si Magog?”
Parerea dominanta a crestinismului este ca Gog si Magog este Rusia. Dar nu se gaseste nici o dovada convingatoare ca Gog si Magog este Rusia. 
continuarea AICI

Ploaia trezirii!


Dumnezeu sa auda glasulacestor copilasi!
Doamne, stim ca tara noastra o iubesti
Si pe toata lumea vrei sa o trezesti
De la cel mai mic pana la cel batran
Tu doresti s-aduci la viata-orice roman.
Peste-acest popor intinde mana Ta
Si adu trezire cand te vom ruga
Vrem sa vina fii risipitori ‘napoi
Doamne, vrem trezire pentru ei si noi !
Cor:
Pot s-aud la distanta un tunet,
Pot sa simt Duhul Sfant ca un vant.
Ne rugam pentru ploaie trezirii
Sa cada pe pamant, sa cada pe pamant.


De la cel pe postul de predicator
Pan’ la ultimul pe strada trecator,
De la tanarul ce-si cauta al vietii drum
Pan’ la vaduva ce plange chiar acum,
Orice om, femeie, tanar si batran
Doamne - adu trezire azi peste romani !
Vrem sa vina fii risipitori ‘napoi
Doamne, vrem viata pentru ei si noi.

Trezire, trezire, trezire peste tari! / x2

Ruga pentru tara!

 Am asteptat in intuneric
E timpul să ne pregătim
În zori de zi lumina s-o-ntâlnim.
Da, vom vedea şi-n ţara noastră
Cum se-mplineşte în curând
Ce ne-am rugat cu toţii atâta timp.

COR : 
 Trezeşte Doamne România,
Aprinde foc în pragul zilei de apoi
Trezeşte Doamne România
Şi-ncepe cu noi.


  Este nevoie de o schimbare
Azi încă nu e prea târziu
Biruitori la luptă să pornim
Să transformăm credinţa-n fapte
Şi să trăim ce predicăm
Pentru trezire, uniţi să ne rugăm.


  Nu suntem noi mai buni decat altii, dar Te rugam
Sa ne umplii, Doamne, cu Duhul Tau
Fă să fim noi unelte in trezirea ce e pe drum,
Şi începe-o în noi chiar acum!

Romania, adu-ti aminte de Facatorul tau!

Astazi toti suntem romani!
Sunt romani si cei care traiesc in tara, sunt romani si cei care traiesc in diaspora. 
An de an, la 1 Decembrie gandurile si rugaciunile noastre se ridica spre Tronul de indurare mai mult ca oricand, nu pentru noi, ci pentru tara in care traim. Daca in fiecare zi mijlocim mai mult inaintea lui Dumnezeu pentru copiii nostri, pentru familiile noastre, pentru noi, astazi glasurile milioanelor de romani se ridica pentru tara in care traim.
An de an am spus toti, Romania are nevoie de Dumnezeu, si am spus un adevar, insa aceea Romanie suntem NOI, oamenii care traim in aceasta tara, oamenii care traiesc o vreme departe de tara, pentru ca si-n venele lor curge acelasi sange, de roman.
NOI avem nevoie de Dumnezeu, NOI avem nevoie ca  ochii nostri sa se deschida odata si pentru totdeauna, ca fara  EL n-avem nici o sansa de izbanda.
Din pacate si noi am copiat modelul altor tari, am inceput sa-L scoatem pe Dumnezeu din ecuatie, am inceput sa-L scoatem din scoli, am inceput sa-L scoatem din case, a inceput sa-L scoatem din biserici, am inceput sa-L scoatem chiar din viata noastra, crezand ca NOI suntem stapanii. Numai ca, uitam un singur lucru si acel lucru este esential, Dumnezeu este Facatorul nostru, ori... n-ai cum sa-L uiti pe Cel care te-a creat. Altii au incercat, noi am incercat, insa izbanda fara de EL este zero.
Sistemul nostru de functionare este perfect, dar acest lucru este posibil doar daca la panoul de comanada este Cel care ne-a pus initial in functiune.
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.  (Geneza 2:7)

Inalt azi glasul pentru Romania, dar in mod special vreau sa-l inalt pentru noi, romanii din Romania si de pretutindeni, sa ne aducem aminte de Facatorul nostru.
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
  Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii.
El ţine în mână adâncimile pământului şi vârfurile munţilor sunt ale Lui.
A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul:
veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!
(Ps.95)
DOAMNE BINECUVINTEAZA TARA MEA!

Hrana ta zilnica!

1 DECEMBRIE
1 Corinteni 10.14-33; 11.1

Comuniunea cu Dumnezeu, partea binecuvântată a celui credincios, exclude orice participare cu idolatria, sub formele ei atât de rafinate. La „masa Domnului", comuniunea îşi găseşte expresia ei cu totul specială (v. 21). Cei care iau parte la pahar şi la pâine sunt în principiu toţi răscumpăraţi ai Domnului, fără a fi, departe de asta, toţi cei răscumpăraţi ai Domnului. Totuşi, noi îi vedem, prin credinţă, reprezentaţi într-o singura pâine, semn vizibil că este un singur trup. El exprimă această unitate a Bisericii pe care lumea religioasă pretinde că vrea să o realizeze,... deşi ea există deja!
Dacă eu nu caut propriile mele interese, câte momente devin atunci disponibile pentru interesele altora, altfel spus, pentru cele ale lui Isus Hristos (comp. cu Filipeni 2.21)! Iar a căuta interesul fratelui meu nu înseamnă numai a mă îngriji de bunăstarea lui, ci înseamnă în aceeaşi măsură a mă gândi la conştiinţa lui. înseamnă a face anumite lucruri pentru el şi a mă abţine de la a face altele. Astfel voi fi determinat să-mi pun mereu întrebarea: în ocazia prezentă, am eu libertatea să aduc mulţumiri? Ceea ce fac în acest moment, inclusiv simplul „fie că mâncaţi, fie că beţi" (v. 31; în contrast cu v. 7), este sau nu spre gloria lui Dumnezeu?

30 noiembrie 2015

Reteta fericirii !

Ma uit in jurul meu, mai stau de vorba in stanga, in dreapta si...prea putina lume fericita.  Oamenii nu mai stiu sa zambeasca, sa se bucure, fetele sunt crispate si brazdate de suferinta si ma intreb uneori...mai exista oameni fericiti?
Biblia spune ca da!
Obisnuita sa ma trezesc la aceasta ora pentru a pleca la munca, astazi constincioasa, am facut la fel, numai ca, spre fericirea mea (iata un om fericit) sunt libera si azi si maine. Asa ca m-am intors pe cealalta parte hotarata a-mi continui somnul...in zadar.
Cum timpul este pretios, am luat Biblia si am inceput sa citesc.
 Psalmul 119 incepe asa:

Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 
  Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire şi umblă în căile Lui! (v.1-3)
 
Daca am umbla intotdeauna dupa Legea Domnului, daca am pazi poruncile Lui, daca L-am cauta din toata inima cu sinceritate, daca n-am savarsi nelegiuri am fi cu adevarat fericiti, asta ne garanteaza Dumnezeu. Numai ca datorita neascultarii  si a departarii noastre de Dumnezeu, am pierdut acest drept garantat. 
Cuvantul spune:
O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!
Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale!
(v.5-6)
Oare de cate ori n-ar fi trebuit sa rosim de rusine  pentru ca n-am pazit poruncile LUI?
Sau altfel zis: mai rosim atunci cand stam inaintea Lui, stiind ca n-am pazit poruncile Lui?
Oare toate legile din Scriptura au fost scrise doar asa, ca sa avem o carte in plus in biblioteca. Nicidecum!
 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.(v.4)
Doamne,
Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot!  (v.8)
Dar cum vom putea noi sa pazim poruncile Lui, suntem atat de slabi, uneori lipsiti de putere? Imi place ca Dumnezeu nu ne lasa sa bajbaim si sa nu cunoastem, ci ne arata clar si ne lamureste ce avem de facut.
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.  (v.9)  
Doar asa vom putea tine curata cararea, iar daca dorim sa fim fericiti trebuie sa nu mai pacatuim impotriva lui Dumnezeu. Cum? In vers.11 avem solutia:
 Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Fericirea noastra sta in alegerile pe care le facem.
Mă gândesc adânc la poruncile Tale şi cărările Tale le am sub ochi.
Mă desfătez în orânduirile Tale şi nu uit Cuvântul Tău. 
 
Doamne ajuta-ne sa strangem Cuvantul Tau in inima noastra, cararile Tale sa le avem sub ochii nostri mereu, iar gandul nostru sa fie indreptat mereu la poruncile Tale pentru ca ne dorim sa fim fericiti cu adevarat.

 
 
 
 
 

Hrana ta zilnica!

30 NOIEMBRIE
1 Corinteni 10.1-13

Derulând exemplul lui Israel, Pavel ne ajută să evaluăm copleşitoarea responsabilitate a creştinilor de nume. Priviţi din afară, ei au avut parte de binecuvântări spirituale de excepţie: Domnul Hristos, lucrarea Sa, Duhul Său, Cuvântul Său... (v. 3,4). Dumnezeu însă (privind înăuntru) nu poate găsi plăcere în cea mai mare parte dintre ei, pentru că le lipseşte credinţa (v. 5; Evrei 10.38). Prin istoria poporului în pustiu, Duhul lui Dumnezeu ne dă un trist exemplu despre ceea ce inimile noastre sunt în stare să producă, chiar sub mantaua creştinismului: pofte, idolatrie, cârtiri... El ne avertizează solemn cu privire la ce «răsplată» au aceste roade ale cărnii deşi harul lucrează în favoarea celui credincios. Ori Ispititorul tocmai acest rău, care este activ în noi, caută să-1 facă să se manifeste, prin ofertele lui, ca să ne facă să cădem. Şi aceasta cu siguranţă în momentul când ne-am putea crede pe picioare prin forţe proprii (v. 12). Dar „Dumnezeu este credincios!'': ce încurajare să ne gândim la aceasta! Cunoscându-ne slăbiciunea, El nu-i va permite lui Satan să ne ispitească mai mult decât poate fiecare îndura (vezi Iov 1.12; 2.6).
 El a pregătit înaintea încercării o ieşire victorioasă (v. 13). Să ne sprijinim pe aceste promisiuni de fiecare dată când se prezintă vrăjmaşul. Da, Dumnezeu este credincios!

29 noiembrie 2015

Hrana ta zilnica!

29 NOIEMBRIE
1 Corinteni 9.1-27

Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a-i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să-şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26.17-19). Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13.38...). Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17.22...). Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2.19; Filipeni 4.1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându-şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s-o câştigăm (v. 24)!