Versetul zilei

22 august 2015

Islamismul radical: ''Sambata ucidem evreii, iar duminica crestinii''


Viata dupa 40 de ani...!

Motivata fiind de un articol pe care l-am citit ieri, aseara doream sa scriu gandurile care mi-au trecut prin cap, insa era foarte tarziu si fiindca aveam la mine  nepoteii mei scumpi, am vrut sa petrec mai mult timp cu ei, asa ca am abandonat ideea. Numai ca azi de dimineata, in timp ce ei inca dormeau, ascultam la radio Vocea Evangheliei o emisiune care este in fiecare sambata cu prezbiterul Ioan Asaftei si culmea.....acelasi subiect de ieri, ”Toamna Vietii”.
Asa ca de data asta nu mai abandonez, las la o parte totul si o sa imi astern gandurile.
Pornind de la intrebarea pe care si-o punea autorul acelui articol, 
”Cum sa-mi petrec urmatorii ani pe care ii mai am de trait?”.
Daca pana in urma cu cativa ani eram convinsa, de altfel si conform studiilor se spune ca varsta a doua incepe la 55 de ani, astazi nu mai am aceeasi convingere. Bineinteles studiul era cu ceva ani buni in urma, cand speranta de viata era mult mai lunga, insa la cum stau lucrurile  cred ca si aceasta varsta s-a diminuat. Cand aveam 35-37 de ani, cei mai mari ca mine imi spuneau....ai sa vezi dupa 40-45....viata e altfel.Nu credeam, dar se pare ca au avut dreptate. Pot spune ca incepe un alt ciclu al vietii. Cum spunea fr. Asaftei, intram in toamna vietii, intram in perioada in care strangem recolta. Multora nu le place  acest anotimp, la propriu vorbind, insa este cel mai frumos anotimp, pentru ca in aceasta perioada te bucuri de tot ce ai semanat, de tot ce ai muncit, de toata alergarea din timpul primaverii si verii si in aceasta perioada a anului, toamna, iti umpli hambarele.Cu alte cuvinte iti faci provizii pentru iarna.
Tot asa este si in viata de zi cu zi. Daca pana cu ceva ani in urma munceam ca sa strang, sa imi fac, astazi anii ma fac sa imi schimb gandirea. Poate ca nu as vrea...dar primesc semnale ca trebuie.
Zilele trecute vorbeam cu unul din sefii mei, care este de aceeasi varsta cu mine, tocmai venea de la medic. Daca pana acum era ”ca un tractor”, astazi e ca un tractor care face pana la fiecare iesire pe camp. Incep analizele, constati ca ai tensiune, ai colesterol, ficatul e marit, inima isi schimba turatia, glicemia crescuta, trigliceride ...multe la numar, artrita te avertizeaza ca trebuie sa tragi pe dreapta pentru o mica pauza....iata ca clopotelul organismului te avertizeaza...intri intr-o alta etapa.
Ce facem in aceasta situatie....?
Personal nu m-am confruntat inca cu ”mecanicul organismului”(doctor), insa nu este exclus sa trec sa vad ce mai face....dar cu toate acestea, cheful pe care il aveam...s-a diminuat. Daca dimineata ma trezeam si nu vedeam rasaritul soarelui asa cum trebuie prin geamul de la bucatarie, luam solutia de geam in mana, un servetel si automat curatam geamul de praf, chiar daca era 7 dimineata. Acuma....incep sa accept sa vad rasaritul si mai in ceata. Daca munceam 5 zile pe saptamana la birou, aveam grija sa fac in asa fel incat toate hainele  sa fie imbracate si sa ajunga la rand. Astazi...e suficient doua randuri, unul pe mine si unul in dulap.Si-atunci ma intreb....de ce atata amar de kg de haine.....? De ce nu mai gasesc un loc in dulap...? Oricum am constatat ca multe ma incurca, asa ca tot la 2-3 saptamani....le mai spun adio la inca vreo 2-3  rochite, fustite, bluzite si ce-or mai fi...
Si iar in vine in minte intrebarea....de ce m-oi fi spetit sa muncesc si sa-mi cumpar atatea? Cu banii aceea puteam cumpara o bluzita  sau o rochita la un copilas orfan....
Eh, tarziu mi-a venit in gand...
Vine o vreme cand incepem sa gandim altfel, nu ca...la 30-32 n-am gandi, insa incepem acum sa gandim ”ALTFEL”, si cred ca la 60 voi gandi ”si mai altfel”.
Problema este...ce trebuie sa fac in continuare...? Sa ma lupt cu mine insami sau sa accept cursul vietii ?
Cartea Eclesiastul ne da multe sfaturi in acest sens si cred ca trebuie aprofundata mult dupa 45 de ani. Bine este si inainte, ca sa stim sa fim cumpatati.
Solomon spune:
 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”. Ecles.12:1

Vine o vreme cand indiferent ce vrem noi, vom face doar  ceea ce putem. Fiecare lucru isi are vremea lui, de-accea trebuie sa fim intelepti si sa nu ne trezim in toamna vietii, ca am muncit primavara si vara degeaba.

 Sa fim intelepti si sa facem provizii (spirituale) pentru iarna care bate la usa oricui indiferent de varsta. 
Aici pe pamant nu suntem decat niste pasari migratoare, care la vremea hotarata ne indreptam spre Patria cereasca. Suntem ca o frunza purtata de vant, insa oricat de puternic ar fi vantul exista frunze care care nu cad, si asta doar pentru ca suntem ancorati in Domnul.
Este ca si in viata de zi cu zi. Uitati-va ce temperaturi am avut pana saptamana trecuta...ne topeam... si iata brusc mi-am scos din dulap haine groase, incaltari adecvate, pentru ca toamna a venit brusc.Tot la fel ma pot trezi intr-o dimineata si cu fulgi de zapada in geam....
Putem stii noi...? 

Cantarea urmatoare are cuvinte extraordinare la care ar fi bine sa  meditam
Ca păsările migratoare
Şi noi emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin valuri şi vinturi plutim

 Refren:
 În urma-i furtuna, pentru totdeauna
'Nainte e ţara şi soarele cald
Cetatea de aur, cu porţi aurite
Cu străzi aurite, şi cer de smarald

Aicea lăsam colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
'Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.

Şi nu ne vom pierde în larguri
Pe-oceanele pline cu nori
Că-n faţă se văd trei catarguri
E al mîntuiri vapor.

Credinţa, nadejdea, iubirea
Ne poarta cînd am obosit
Căci Domnul e totul, mărirea
Şi soarele făr-asfinţit.




 

Hrana ta zilnica!

22 AUGUST
loan 21.1-14
Numai şapte ucenici sunt prezenţi la întâlnirea pe care Isus le-o fixase în Galileea (Matei 26.32; 28.7). Şi din nou pare să fi uitat ce aşteptau. Simon Petru, pe care Domnul îl făcuse totuşi pescar de oameni, se întoarce la vechea lui îndeletnicire. Ce să fie de mirare că, „în noaptea aceea, n-au prins nimic"? Cum ar putea fi rodnică munca făcută după propriile gânduri şi departe de prezenţa Domnului? El îi prevenise că, despărţiţi de El, nu vor putea face nimic (cap. 15.5). Când însă El este cu ei, totul se schimbă. Partea dreaptă a bărcii nu are faţă de partea stângă decât un singur (dar esenţial) avantaj, anume că Isus le-o indicase.
Are loc întâlnirea cu Stăpânul care pregătise totul mai dinainte pentru slujitorii Săi obosiţi. Deşi n-avusese nevoie do peştele lor (v. 9), totuşi El nu dispreţuieşte niciun rod al muncii lor (v. 10), ci îi numără cu exactitate (v. 11).
Dragi prieteni, cât de des, ca şi aceşti ucenici, uităm de măreaţa şi de apropiata noastră întâlnire! 
De câte ori, de asemenea, în mijlocul circumstanţelor noastre, în eşecuri, ca şi în succese, ar trebui să-L putem distinge mai repede pe Cel care ne vorbeşte şi să recunoaştem: „Este Domnul" (v. 7)!

21 august 2015

Bucura-te si nu te ingrijora!

Daca am scoate numaratoarea versetelor din cartea Filipeni, am putea spune ca citim o scrisoare tocmai primita. De fapt ea este o scrisoare a lui Pavel adresata celor din Filipe. Ieri dimineata am avut calauzirea sa citesc iarasi aceasta carte si imi place tare mult. Pavel tintuit in lanturi scrie o scrisoare fratilor sai din Filipe, frati pe care nu inceta sa-i poarte in rugacinile sale, de-altfel si cei din Filipe il purtau in gandul lor, iubindu-l pe Pavel. Pe de alta parte cei din biserica din Filipe, au fost singurii care s-au ingrijit de nevoile lui Pavel dupa ce a plecat din Macedonia.Vers. 15 spune,
Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi”.

Desi planul lui Pavel a fost sa mearga sa vesteasca Evanghelia, iata ca ajunge in lanturi, tocmai  pentru Evanghelie.Cu toate ca erau impotrivitori multi care nu vroiau ca Isus sa fie propavaduit, iata ca tocmai aceasta experienta a lui Pavel, il face pe Isus mai cunoscut. Ma gandeam ca si astazi sunt multi care impiedica ca Isus sa fie propavaduit si pentru aceasta  pun tot felul de piedici, pun tot felul de interdictii, insa tocmai acest lucru, face ca Isus sa fie cunoscut si mediatizat de la un capat pana la celalalt capat al pamantului.
 Si in vremea aceea, Pavel vorbea de un neam ticalos, in mijlocul caruia noi crestinii, in speta cei din Filipe, trebuie sa fim lumina.Ceea ce este demn de luat aminte, este bucuria lui Pavel despre care vorbeste. M-am tot uitat, si-aproape in toata  scrisoarea sa le spunea filipenilor sa se bucure.
”Bucurati-va si iar bucurati-va..., totdeauna bucurati-va in Domnul”. 
Aproape in fiecare capitol Pavel vorbeste despre aceasta bucurie. El se bucura chiar si in lanturi! Astazi nu mai stim sa ne bucuram nici chiar de momentele care ar trebuie sa ne bucure. Lumea este trista si impovarata, iar acest lucru se vede  pe chipul peste care adesea se pune o masca. Si in lanturi Pavel era cu Domnul, ori atunci cand esti cu Domnul, indiferent de circumstantele in care te gasesti...te bucuri.
Uitati-va la milionarii si miliardarii planetei, au de toate, au bani, nu le lipseste nimic si ei sunt in depresie, iau medicamente cu pumnul, altii zac in puscarii, altii se sinucid si cu toata bogatia lor nu au parte de bucurie. Multi oameni cred ca ingredientul principal al bucuriei este banul. Iata ca nu-i asa!
Banul iti poate oferi un confort mai bun, insa nu bucurie. Bucuria adevarata vine doar din Dumnezeu, ori tocmai acest lucru le lipseste, le lipseste DUMNEZEU.
Pare uimitor sa fii in lanturi legat, fara sa stii daca scapi sau nu...si totusi tu sa te bucuri.
Bucuria era in Domnul, iar nadejdea lui era tot in El.
Un alt lucru despre care vorbeste si sfatuieste Pavel, atat pe filipeni cat si pe noi, este ingrijorarea. 
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.(cap. 4 vers.6)
 Daca citim in Matei 6 versetele care ne vorbesc despre ingrijorare, intr-adevar ar trebui sa ne ingrijoram, dar nu de problemele vietii, ci de faptul ca traim zilnic cu povara acestui pacat, chiar persistam fara sa constientizam sau nu vrem sa constientizam, ca este pacat. Astazi tot mai multi traiesc  cu povara acestui pacat...ori a trai impovarat, nu duce la altceva decat la moarte.
Pe de alta parte ingrijorarile nu fac altceva decat mistuie maruntatiele, te lasa fara putere si aduce tulburare. Ps.38:7-8
Ce putem face noi...?
Pavel spunea, ”aduce-ti cererile inaintea Domnului...”(Filpeni 4:6), ca  Domnul sa se poata ocupa de ele (1 Petru 5:7), ” El se va ingriji de voi...”
Lucrul acesta il doreste Domnul de la fiecare, si de la mine si de la tine, de-aceea sa invatam sa facem acest lucru.
Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El va lucra!





Hrana ta zilnica!

21 AUGUST
Ioan 20.19-31
Este seara unei minunate zile întâi a săptămânii. Potrivit promisiunii Sale, Mântuitorul înviat Se prezintă în mijlocul ucenicilor Săi adunaţi (cap. 14.19). Le arată în mâinile şi în
coasta Sa „dovezi" garantate că este făcută pacea lor cu Dumnezeu (Fapte 1.3). El suflă peste ei viaţa cea nouă (comp. pa Geneza 2.7 şi cu 1 Corinteni 15.45) şi îi trimite să vestească, acelora care cred, iertarea de păcate (v. 23).
In acea duminică, Toma lipsise de acolo. Iar când ceilalţi Ucenici îl anunţă: „L-am văzut pe Domnul" (v. 25), inima lui rămâne rece şi necredincioasă. Şi câţi copii ai lui Dumnezeu nu se privează cu uşurinţă de preţioasa strângere în jurul Domnului Isus, ... poate pentru că, în străfundul inimii lor, nu cred cu adevărat în prezenţa Lui! Toma reprezintă rămăşiţa iudaică care, mai târziu, văzându-L, îl va recunoaşte pe Domnul şi Dumnezeul său. „Ce sunt rănile acestea în mâinile Tale?", vor întreba ei (Zaharia 13.6). Partea binecuvântată a răscumpăraţilor din perioada actuală este însă de a crede fără să fi văzut încă (1 Petru 1.8). Pentru acest scop au fost scrise aceste lucruri, nu numai pentru a fi citite, ci pentru a fi crezute! 
Credinţa noastră, întemeiată pe Scripturi, trebuie să şi-L însuşească pe Cel care dă viaţa şi care este Fiul lui Dumnezeu (v.31).

20 august 2015

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST
loan 20.1-18
Cea dintâi persoană care se grăbeşte spre mormânt în această glorioasă dimineaţă a învierii este Maria din Magdala, femeia din care Domnul scosese şapte demoni (Marcu 16.9). Dar cineva i-o luase înainte, pentru că piatra este deja rostogolită. Ea le dă de ştire lui Petru şi lui loan, iar aceştia, la rândul lor, aleargă la mormânt, găsesc acolo dovezile strălucite ale învierii şi apoi „se întorc la ei [acasă]". Cât despre Maria, ea nu poate pleca. Absorbită cu totul de gândul de a-L regăsi pe Mântuitorul ei preaiubit (v. 13), nici chiar prezenţa îngerilor nu pare a o surprinde.
Isus nu poate să lase o asemenea afecţiune fără răspuns. Şi cât de mult sunt depăşite aşteptările Mariei! Un Mântuitor viu vine la ea, o cheamă pe nume şi îi încredinţează un mesaj de cea mai înaltă valoare. Pentru că «ataşamentul personal faţă de Hristos este mijlocul de a avea o înţelegere reală»! Isus îi dă Mariei misiunea de a le transmite „fraţilor" Săi că, departe de a fi un mijloc care să despartă, crucea Lui stă la baza unor legături cu totul noi. Fapt inestimabil, Tatăl Său a devenit Tatăl nostru şi Dumnezeul Său, Dumnezeul nostru. Isus ne-a introdus pentru totdeauna în aceste relaţii fericite, spre bucuria inimii Lui, a Tatălui şi a noastră (Psalmul 22.22; Evrei 2.11,12).

19 august 2015

Vremuri Apocaliptice-Noua Ordine Mondială



Dupa toate acestea....foarte multi, inca mai cred ca sunt doar simple povesti...
Radeti voi de cel nenorocit, dar scaparea lui ESTE DOMNUL!
Psalmii 14:6

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST
Ioan 19. 31-42
Venind să le zdrobească picioarele crucificaţilor, ca să isprăvească cu ei, soldaţii constată că pentru Isus nu mai e nevoie; El este deja mort. In ce-1 priveşte pe tâlharul pocăit, brutalitatea acestora face să se împlinească cuvântul Domnului: „Astăzi vei fi cu mine în paradis" (Luca 23.43). Unul dintre soldaţi însă nu se teme să profaneze printr-o lovitură de lance trupul Domnului (Zaharia 12.10). La această ultimă insultă răspunde un minunat semn al harului: Sângele ispăşirii şi apa de curăţire curg din coasta Sa străpunsă.
Apoi are loc înmormântarea minunatului nostru Mântuitor. Dumnezeu a pregătit doi ucenici pentru a da trupului Fiului Său onoarea vestită de Scripturi (Isaia 53.9). Iosif şi Nicodim nu avuseseră până atunci curaj să ia poziţie pentru El în mod deschis. In prezent însă, treziţi de grozăvia crimei neamului lor, înţeleg că, păstrând tăcerea, şi-ar fi arătat solidaritatea cu ei. 
Dragi credincioşi, să nu uităm niciodată că lumea în care trăim L-a răstignit pe Mântuitorul nostru. Tăcerea noastră sau complacerea cu ucigaşii Săi sunt echivalente cu tăgăduirea Lui. 
Din contră, este momentul să ne facem cunoscuţi, ca suntem ucenicii Lui.

Semnele vremurilor!


18 august 2015

Hrana ta zilnica!

18 AUGUST
loan 19.17-30
Acela care, cu doar câteva zile înainte, intrase în Ierusalim cu toată maiestatea unui împărat, iese acum „purtându-Şi crucea". Acelaşi contrast apare şi din inscripţia pe care Pilat o aşază pe cruce: „Împăratul iudeilor” este „Isus din Nazaret”. Este răstignit între „alţi doi", puşi după rang de răufăcători. Totuşi, această evanghelie nu ne spune nimic despre ocările suportate din partea oamenilor (Matei 27.39), nici de ceasurile când a fost părăsit. Totul aici este numai pace, dragoste şi ascultare de Dumnezeu. Versetul 25 menţionează prezenţa şi numele câtorva femei. Şi Isus o încredinţează pe mama Sa ucenicului care cunoştea cel mai bine afecţiunile Sale.
Remarcăm că, în cele mai mici detalii, totul trebuie să se desfăşoare conform Scripturii: împărţirea hainelor (v. 24), oţetul dat Mântuitorului (v. 28; vezi şi v. 36,37). Apoi E1 Însuşi
împlineşte ultimul act al ascultării Sale de bunăvoie: Îşi dă duhul (cap. 10.18). Iar dacă cineva mai crede că trebuie sä facă încă ceva pentru a-şi asigura mântuirea, să asculte cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului rostite în timp ce murea: „S-a împlinit” (greceşte: un singur cuvânt, τετέλεσται (Tetelestai), cel pe care unii îl înscriu în josul facturilor achitate).
 Imensa noastră datorie faţă de Dumnezeu este achitată pentru totdeauna.

17 august 2015

De ce nu se vede ISUS?

-Mami, mami, striga fetita,  Domnul Isus este mare....?
-DA, Isus este Cel mai mare !
-Mami, dar El are loc sa intre in inima noastra?
-Sigur ca da! Are loc sa intre in inima noastra!
- Si-atunci...de ce nu se vede?

Cred ca intrebarea acestei fetite ar trebui sa ne-o punem fiecare. Suntem crestini de ani buni, altii sunt la inceput de drum, altii de zeci de ani si consideram si chiar declaram ca Il avem pe Hristos ca Domn.
Intrebarea este...
"daca Este in noi...de ce nu se vede?"
De ce nu se vede atunci cand rabdarea mi-e pusa la incercare si un alt sofer imi taie calea sau e un blocaj in trafic?
De ce nu se vede in imbracamintea mea cand ma aflu prin multimea din metrou sau autobuz?
De ce nu se vede atunci cand am aflat ca am fost vorbita (vorbit) de rau?
De ce nu se vede....?
 De ce nu se vede...si intrebarile ar putea continua in aproape toate domeniile din viata noastra in care Hristos este  incet redus la "tacere". De fapt tragedia cea mai mare este ca, Isus "este redus la tacere"  chiar in viata multor crestini, in viata celor care au de fapt misiunea sa-l duca si sa-L faca de cunoscut pana la marginile pamantului. Ori, deseori nu este dus nici macar pana la usa de la iesirea din bloc sau din casa.
Cum il aratam noi pe Hristos celor din jur?
Ce vad cei din jurul meu atunci cand se uita la mine, stiind ca sunt pocait(a)?
"Caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca TOATE lucrurile s-au facut noi", asa spune Cuvantul.

Pot eu spune ca TOATE lucrurile vechi din viata mea s-au dus?

Fiecare dar, sa ne cercetam si sa vedem fiecare domeniu al vietii noastre. Sa vedem, nu cumva au mai ramas acolo lucruri vechi. Daca da, Dumnezeu sa ne dea putere prin Duhul Sfant ca toate lucrurile sa devina noi si noi insine sa devenim o faptura noua!



Hrana ta zilnica!

17 AUGUST
loan 19.1-16
În bătaie de joc, soldaţii îl îmbracă pe Isus cu o haină de purpură şi îi pun o coroană de spini. Şi, fiind astfel, Pilat acceptă să-L prezinte mulţimii, spunând: „Iată Omul!".
„Răstigneşte-L Răstigneşte-L!", răspund conducătorii cu turbare. Şi invocă un nou motiv: a hulit; 
„S-a făcut pe Sine însuşi Fiu al lui Dumnezeu". 
Aceasta îl pune şi mai mult în încurcătură pe guvernator. Acesta dinaintea lui ar putea fi nu numai un împărat, ci chiar un Dumnezeu (v. 7,8). Pentru a se linişti, îşi invocă puterea; Isus însă îl readuce la adevărata sa poziţie. Acest magistrat păgân află, cu siguranţă pentru prirna dată, prin ce autoritate este el învestit: nu a Cezarului, cum credea el, ci „de sus" (v. 11; Romani 13.1). Simţind că nu are nici-o putere asupra acestui Acuzat extraordinar şi că este total depăşit de cazul Său, vrea să-L elibereze. Iudeii însă nu-1 ascultă cu privire la aceasta şi fac apel la un ultim argument: „Dacă îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten cu cezarul". În pofida avertismentului pe care-1 primise (v. 11), nu lui Dumnezeu, ci oamenilor va încerca guvernatorul să le facă pe plac şi să le dea ascultare. Din teamă, deopotrivă de revolta iudeilor şi de acuzaţia suveranului său, cu bună ştiinţă, Il sacrifică pe Cel Nevinovat.

16 august 2015

Doua case si o furtuna!

Hrana ta zilnica!

16 AUGUST
loan 18.28-40
Conducându-L pe Isus la guvernatorul roman, iudeii au grijă să nu fie întinaţi,... deşi îşi încărcaseră conştiinţa cu cea mai înspăimântătoare crimă comisă vreodată.
Apostolul Pavel îi dă ca exemplu lui Timotei „buna mărturisire" a lui Isus Hristos înaintea lui Ponţiu Pilat (1 Timotei 6.13). Indiferent de cât II va costa, Domnul afirmă regalitatea Sa, precizând în totul că împărăţia Lui nu este din această lume. Versetul 36 ar trebui să-i lumineze pe toţi aceia care se străduiesc astăzi să instaureze pe pământ împărăţia lui Dumnezeu. Îmbunătăţirea treptată a lumii pentru a permite Domnului să vină să domnească peste ea nu este decât o himeră. Dacă El n-a produs această îmbunătăţire, nu înseamnă necredinţă să pretinzi că refaci aceeaşi experienţă pentru rezultate mai bune decât ale Lui?
„Ce este adevărul?", întreabă Pilat. El însă nu aşteaptă răspuns. Se aseamănă cu atât de multe persoane pe care această chestiune nu le interesează ... pentru că se tem în adâncul inimii ca nu cumva să trebuiască să-şi potrivească viaţa cu răspunsul pe care l-ar primi. Adevărul era în faţa lui Pilat în persoana lui Isus (cap. 14.6). Zadarnic încearcă el să scape de responsabilitate, propunând să graţieze de Paşti un întemniţat! Într-un singur glas, iudeii cer în locul Lui eliberarea tîlharului Baraba.