Versetul zilei

31 decembrie 2015

Zece mii de motive pentru a-I mulțumi Domnului!


Când toate se vor zgudui, Tu rămâi veșnic adapost!

Cu siguranta in anul care ne sta in fata vor fi momente de incercare in fata noastra, vor fi momente cand pamantul se va zgudui, vor fi momente poate cand sanatatea nu va fi așa cum am dori noi să fie, vor fi momente de cumpănă în viata noastră...vor fi poate momente de instabilitate, vor fi momente cand vom fi parasiti, însă trebuie șa știm un adevăr. Un adevăr care dainuie de mii de ani și va dăinui până în veșnicie. Cand toate se vor zgudui din temelii, cand toate vor pierii, Unul Singur va rămâne în picioare, si-acesta este Domnul Dumnezeu. Noi ne bizuim pe Numele Domnului.
Ps.46
Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.  Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
  Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
  Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
   Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
   El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”
 
Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Pasim cu Tine-n Noul An !

Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească ”eul”

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

                                     George Cornici- 2016

Azi m-au sunat ”prietenii anuali”, pana ieri m-au sunat prietenii adevarati!

Am trecut si in ultima zi a anului....
Ei...si ce....? Nu este tot o zi, ca cea de ieri, ca cea de alaltaieri?
Nu...nu e la fel, si stiti de ce...
Astazi mi-a sunat telefonul poate mai mult ca alatadata, astazi mi-au scris ”oameni”, ”prieteni” mesaje cu acelasi continut ca si acum 3-4-5 ani. Le-o fi ramas in memoria telefonului? Nu stiu, dar prea seamana cu cele din anii anteriori, asta din cate imi amintesc eu, cu toate ca memoria  mai joaca feste.
Astazi nu e la fel ca si ieri, astazi mi-au scris oameni carora un an intreg nu le-a pasat de mine, poate au si uitat ca exist. Nu m-au sunat o data sa ma intrebe cum sunt, nu mi-au scris o data sa imi ureze sanatate sau pace, bucurie sau belsug. De ce si-au amintit tocmai azi....?
Poate pentru ca e ultima zi din an. Poate....!
Astazi mi-au scris si m-au sunat ”prietenii” (cu ghilimelele de rigoare) anuali. Adevaratii prieteni, cei de zi cu zi, m-au cautat si m-au sunat pana ieri.

Apropo...fiindca e ultima zi din an, n-am sa dau copy-paste la nimic din toate urarile primite, dar vreau sa va binecuvintez in Numele Domnului. 
Pe voi cei care a-ti poposit o data sau de mai multe ori pe acest blog, pe voi cei care urmariti postarile mele de cinci ani de zile...pe voi cei care-L iubiti pe Domnul din toata inima, pe voi cei care doriti si-L  cautati pe Dumnezeu, pe voi cei de-aproape sau de departe, pe voi cei din tara sau din diaspora.
Voua va scriu aceste randuri si doresc ca binecuvantarea Domnului sa fie cu voi azi, maine si in veci.
 
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.  
3 Ioan 1:2
FITI BINECUVANTATI!

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
2 Corinteni 13.1-14

Prima Epistolă către Corinteni avea ca subiect Adunarea. Cea de-a doua ne-a vorbit de lucrarea sau de slujba creştinului. Am găsit aici sentimentele, implorările, greutăţile, durerile morale şi fizice ale slujitorului Domnului. Pavel era doar o slabă unealtă, dar el nu-şi dorea pe pământ o parte mai bună decât cea a Stăpânului său. 
Ori Hristos fusese pe pământ în înjosire, „răstignit în slăbiciune"; dar acum este viu, înviat prin puterea lui Dumnezeu (v. 4).
Sfârşind epistola, Pavel Ii adresează lui Dumnezeu o ultimă rugăciune pentru scumpii lui corinteni. Ea se rezumă într-un singur cuvânt: desăvârşirea lor (v. 9b). In acelaşi timp însă îi îndeamnă pe ei: „desăvârşiţi-vă!" (v. 11) - pentru că a cere ajutorul Domnului nu înseamnă a renunţa la a căuta cu râvnă să înaintezi în umblarea şi în slujirea creştină!
 „Bucuraţi-vă..." - le spune el din nou - „fiţi încurajaţi, gândiţi la fel, fiţi în pace..." (v. 11)! Fiecare dintre noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să ia pentru el însuşi aceste îndemnuri şi să se bucure de promisiunea dată împreună cu ele. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toţi!" (v. 13).

30 decembrie 2015

Seara marturiilor!

”Cant Domnului ca mi-a facut bine”, asa incep versurile unei  cantari.
Oh, daaaa... mult bine mi-a facut mie, mult bine ti-a facut si tie.
 De-aceea asa cum ne-am obisnuit in biserica in care merg eu, ultima seara din an avem o seara a multumirii  si in mod special frati si surori vin inaintea Domnului si inaintea bisericii cu marturia lor. Sunt marturii despre modul cum Dumnezeu a lucrat in viata lor, i-a vindecat de cancer si alte boli grave, le-a adus eliberare, i-a scapat din accidente, le-a mantuit copiii si multe alte binefaceri asa cum numai Domnul stie sa o faca.
 Va invit asadar, maine, 31.12.2015 ora 18 sa urmariti aceste marturii spuse chiar de cei in cauza.Programul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/
Daca si tie ti-a facut Domnul mult bine, marturiseste si spune tuturor lucrul acesta, pentru ca Dumnezeu sa ia toata slava si gloria.
El este vrednic de cinste si Lui Ii aducem glorie!

Doar Harul lui Dumnezeu!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an si vrem nu vrem timpul zboara, si a zburat atat de repede pana acum incat pasul nostru unori  nu a reusit sa tina cadenta cu el.
Parca ieri eram la momentul bilantului intre anii 2014-2015. Iata-ne astazi in fata unei noi introspectii.
Nu stiu cat la suta din ceea ce ne-am propus anul trecut, am reusit sa ducem la indeplinire?
Nu stiu cate trepte am reusit sa urcam pe scara vietii din punct de vedere spiritual?
Cu siguranta am facut promisiuni multe, c-asa-i omul si daca nu le-am facut inaintea lui Dumnezeu, le-am facut in sinea noastra. Acum la cumpana dintre ani...ar fi bine sa  luam o mica pauza si sa ne facem o analiza.
 Am reusit sa finalizam tot ce ne-am propus?
Am facut multe planuri, am finalizat macar 50%?
Care este starea noastra spirituala fata de anul precedent?
Cat din timpul nostru l-am dedicat Domnului?
Am fost folositor in vreun fel sau am fost intr-o stare de letargie pe intreg cursul anului?
Sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem...
L-am rugat pe Dumnezeu sa ne descopere voia Sa cu privire la viata noastra? Am avut rabdarea sa asteptam raspunsul sau nici macar n-am mai fost curiosi sa stim?
Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar dorim sa il cunoastem?

Daca privim in urma si ne uitam, multi dintre prietenii sau cunostintele noastre, rudele sau colegii nostri nu mai sunt astazi printre noi. Ne punem vreun moment intrebarea, ”cu ce suntem noi mai buni, de-am ramas in viata si ei au plecat?”
Au fost poate mai tineri, mai tari, mai puternici decat noi, si totusi....
Un lucru este cert pentru mine, daca astazi scriu aceste cuvinte si sunt in viata, este numai
HARUL lui DUMNEZEU.
Au fost atatea surori si frati de-ai mei care si ei de-a lungul anilor, au asternut pe blogul lor toate gandurile, tot ceea ce Dumnezeu le-a pus in mintea si in inima lor de a impartasi cu altii, astazi nu mai sunt....
Nu stim cati dintre noi vom trece pragul anului nou care ne sta in fata, dar astazi suntem in viata si pentru acest lucru TREBUIE sa fim multumitori lui Dumnezeu.
In aceste momente mi-amintesc versurile unei cantari:
” Nu pot stii ce fi-va maine...”, insa stiu ca astazi sunt in viata de-aceea vreau sa ma bucur de tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu si totodata vreau sa-I multumesc pentru toate.
Psalmul 116:12-14
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. 
 
 O seara binecuvantata tuturor!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.11-21
Ce durere pentru apostol să examineze presupunerile făcute cu privire la el, motivaţiile interesate şi vicleniile de care era învinuit (v. 14,16; cap. 7.2,3; comp. cu Fapte 20.33), cu toate că, într-o purtare ireproşabilă, el nu încetase, împreună cu tovarăşii lui de lucru, să calce „pe aceleaşi urme": cele ale lui Hristos (v. 18)! Dacă el răspunde pe larg acestor calomnii, nu o face pentru a se justifica, ci pentru că are în vedere zidirea preaiubiţilor lui corinteni (v. 19; 1 Corinteni 14.26b). Într-adevăr, a nu recunoaşte slujba apostolului revenea la a respinge şi autoritatea Cuvântului divin pe care el îl vestea. Câţi aşa-zişi creştini nu resping astăzi o asemenea parte din Cuvântul inspirat şi mai ales din epistolele lui Pavel! Versetele 20 şi 21 ne arată la ce păcate conduce această neglijenţă şi acest dispreţ.
«Astfel, în acest capitol găsim starea cea mai glorioasă la care poate fi ridicat un creştin ... şi condiţia cea mai nenorocită în care el poate cădea... Ce contrast între această înălţare în al treilea cer şi această josnică stricăciune a cărnii!
 Şi creştinul este capabil de amândouă! 
Ce lecţie şi ce avertisment pentru fiecare sfânt...!»

29 decembrie 2015

Am obosit vaslind?

”Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie”(Marcu 6:45)

Poate un verset neobisnuit pentru aceste zile de sarbatoare, insa foarte potrivit cu vremea si intunericul din jurul nostru, in care omul vede aceasta lume tot mai stralucitoare  si tot mai putin intunericul care sta sa ne inghita....si inca Cel ce a venit in aceasta lume ne impinge de la spate. 
Multi calatoresc numai cu vantul in spate si desigur ca intrebarea este:sunt ei cu adevarat pe calea Celui care a venit sa Le dea aceasta directie?
Calatoria noastra continua si nu ar trebui sa fim atat de siguri pe noi incat sa ne inchipuim ca soarta noastra este deja hotarata, pentru ca ”inainte ca si corabia sa intre in port este supusa schimbarilor si pericolelor”.
Faptul ca ne aflam in aceasta calatorie este motiv de bucurie, insa de cum ”vaslim” si rezultatul final ramane un subiect deschis...
Vantul acestei lumi este impotriva noastra si nu de putine ori ne intoarcem la locul de unde am pornit, dar a merge inainte cere efort iar intr-o lume tot mai intunecata a compromisului intervine lipsa elanului si...suntem obositi.
Pentru ca vanturile sunt puternice azi si sunt atat de contrare, am invatat noi oare sa ne impotrivim?
Singura cea care ne mai poate constrange si care ne poate da putere sa ramanem fermi este dragostea!!!
Si daca Hristos ca Lumina a lumii a venit si a parasit aceasta lume...tot El va reveni ca  Luceafarul de dimineata si Soarele, iar perioada aceasta de la venire si pana la revenire  a fost: ”o noapte aproape a trecut” (Romani 13:12).
Intelegem timpul acesta de pregatire spre o alta dimensiune?
Apogeul lucrarii lui Dumnezeu nu se incheie pe pamant...cunoastem noi acest adevar si il credem cu adevarat, in asa fel incat sa iertam, sa iubim si sa acceptam cu bucurie TOTUL?  
Daca nu, cum vom putea vasli in haine vechi ....spre malul ceresc?

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.1-10

„Un om în Hristos" (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8.1,2); „este o creaţie nouă" (cap. 5.17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară!
 Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-1 păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un „ţepuş în carne" (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10.1,10; Galateni 4.14). «Doamne, debarasează-mă de asta - II imploră apostolul - slujba mea va avea de suferit...»
„Harul Meu îţi este de ajuns" (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin inifirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9,10; cap. 4.7...).

28 decembrie 2015

Ti-ai asigurat locul?

Am asteptat un an intreg sa ne bucuram iarasi de aceste zile ale nasterii Domnului si s-au dus....
Dar oare la atat se rezuma acest eveniment mult asteptat?
Asteptat a fost de multi, pentru ca venirea Sa in lume a fost profetita cu sute de ani inainte prin profetul Mica.
”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”
Cine ar fi putut stii toate aceste lucruri daca nu, Dumnezeu?
Mai pot spune unii oameni ca Biblia este o cartea depasita? Ce dovezi mai trebuie aduse ca omenirea sa creada ca ISUS este FIUL lui DUMNZEU?
Multe profetii facute cu sute de ani inainte de venirea lui Hristos in lume s-au implinit. Nasterea a fost vestita inainte, dar si moartea. Sunt evenimente care au fost prevestite, s-au implinit si ele nu pot fi contestate de nimeni. Umila sa nastere a fost vestita cu 736 i. H prin profetul Mica, durata vietii lui Isus a fost vestita de profeti, El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.
  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Ps.102, pana si tradarea lui Iuda a fost profetita, Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Ps.41:9)
dar si umilinta sa in fata mortii a fost anuntata tot cu 740 inainte de prorocul Isaia. 
  Isaia de-altfel vorbeste despre moartea Lui.
 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.  
 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5)
 
Sunt dovezi puternice care nu pot fi contestate si aceste lucruri nu fac decat sa confirme ca tot ce scrie in Sfanta Scriptura este adevarat si se va implini.
Acum, una din cele mai frumoase profetii pe care o asteptam sa se implineasca este aceasta: Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:3)
 Crezi tu, stimate cititor aceste cuvinte?
DA, DOMNUL ISUS va reveni a doua oara pe pamant. Daca prima Sa venire a fost in umilinta, cea de-a doua venire va fi in mare glorie si plin de slava. El va veni ca sa ne ia si sa ne duca in locul pe care ni l-a pregatit.
Ti-ai asigurat locul?
Poate ca ai convingerea ca da, dar vreau sa-ti spun cateva lucruri:
-faptul ca te numesti ”CRESTIN”, nu-ti da aceasta asigurare
-faptul ca esti trecut intr-un catastif al bisericii pe care o frecventezi, nu-ti asigura un loc in vesnicie
-nici faptul ca ti-ai rupt opincile pe drumul catre biserica ani de zile, nu este o garantie
-faptul ca esti un bun platnic al zeciuielii si nici darnicia ta nu te ajuta prea mult,
-nu te ajuta prea mult nici fata pioasa pe care o afisezi atunci cand esti pe o banca in biserica sau in preajma fratilor tai de credinta
De-atfel Scriptura spune, ”credinta fara fapte este zadarnica, dar si faptele fara de credinta  este acelasi lucru”
Si atunci ce trebuie sa fac?
”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” Romani 10:9 
Oh, dar e simplu vei spune....insa mai trebuie sa facem un lucru.
 ”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”  Ioan 14:15
 
Pazim noi oare toate poruncile Lui, in orice circumstanta?
Doamne ajuta-ne!
 
 

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
2 Corinteni 11.16-33

Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într-adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.
Versetele 23-28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4.17 „Necazul (său) ... uşor de o clipă"! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte „cele de afară" (v. 28)? „O greutate eternă de glorie" era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi — şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol? 
Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va „apăsa" niciodată prea mult: „preocuparea (sau
grija) pentru toate Adunările" (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!

27 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
2 Corinteni 10:11-18; 11.1-15

Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa". Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.
Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită" (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt" şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. In schimb, o evanghelie care-1 înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.
Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12...), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8.
 Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.

26 decembrie 2015

Ce va urma?

Zilele trecute ma gaseam in Bruxelles si intalnindu-ma cu un frate din Timisoara la plecare ne-am urat ” ”Craciun binecuvantat”. N-am stiut nici o clipa ca ma aflu pe un teritoriu ”minat”, de fapt stiam ca sunt in tara in care se pune lumea la cale, insa n-am stiut ca Bruxelles-ul readuce in inimi fiorii acelor vremuri de comunism in care ti-era frica sa te saluti pe strada cu salutul” Hristos a inviat”. N-a adus comunismul, ci acceptand asa ceva va aduce islamul. 
Targul frumos de Craciun s-a transformat brusc in ”Placerile iernii” si ”Craciun fericit” in ”Felicitari de sezon”.
Ma intreb care va fi urmatoarea interdictie, pentru ca imi este tot mai limpede....
”multe vor urma”
Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi!
Deut. 3: 22

Momente deosebite în centrul Timisoarei!

 Carmen Bogdan, tin sa-ti multumesc pentru acest video. Fiind plecată din oraș câteva zile bune, n-am știut de organizarea frumoasa pe care au facut-o tinerii din biserica noastră. Am rămas plăcut impresionata cand Carmen, o cititoare fidela a blogului, mi-a trimis un mesaj cu acest video.
Sunt copiii nostrii care ne bucura inimile in fiecare duminica cu talantul lor deosebit pe care l-a asezat Dumnezeu in ei. In orice vreme, Dumnezeu a avut oameni pe care i-a folosit in lucrarea Sa.
Romani 11:2-5
Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?”
Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”  
Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. 
 
 Este o generatie dornica sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa-L experimenteze asa cum este EL, si Dumnezeu sa lasa gasit de oricine Il cauta.
Simt ca anul 2016 va fi un an de trezire in tara noastra. Un an in care va fi o cernere si o separare clara si vizibila intre crestini.
 Ne vom imparti in doua categorii, crestini adevarati asa cum cere Scriptura si ”crestini care poarta doar un nume”. Imi doresc mult ca acest lucru sa se intample cat mai curand. Libertatea de care am beneficiat ne-a facut sa ne asezam in fiecare zi tot mai adanc in fotoliul nostru de crestin cautand un loc cat mai confortabil, ori Dumnezeu ne cere sa fim lucratori impreuna cu El pentru largirea Imparatie Sale. N-are nevoie doar de spectatori, ci de lucratori.
Va veni vremea in care ni se va cere sa alegem, va veni vremea in care trebuie sa fim dispusi sa acceptam sacrificiul, va veni vremea in care va trebui sa fim dispusi sa ne dam chiar viata pentru Hristos. Vom fi noi oare pregatiti pentru aceasta vreme?
 Doamne ajuta-ne sa fim gata a infrunta orice incercare in viata noastra, ba mai mult ajuta-ne sa fim si noi ca acei sase mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal, sa fim gata a ramane statornici in credinta si neintinati de pacat.

Vreau sarbatoare in fiecare zi!

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Luca 2:15-18
Fiecare a stat conectat intr-un anume fel la evenimentele care s-au intamplat in Betlleem, atunci cand s-a nascut Imparatul lumii. Unii au alergat sa vada ce se intampla (v.15), altii s-au mirat si si-au vazut de treaba mai departe(v.18)
La fel si astazi, unii poate au meditat mai putin la acest lucru, altii poate mai mult. Pentru unii aceasta sarbatoare minunata, an de an este doar un prilej de ”ghiftuiala”, pentru altii sunt momente speciale , pentru ca  intr-o zi ca aceasta a venit mantuirea noastra din cer, a venit Salvarea intregii lumi. La Betleem HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu a venit sa ne impace cu TATAL DUMNEZEU.
Dar sarbatoarea aceasta a mai facut ceva,  ne-a adunat in jurul familiei pe fiecare si toti am simtit bucuria de a-i avea pe cei dragi langa noi. Zilele de peste an, stresante si obositoare uneori, obositi de alergarea acesta  de ”goana dupa vant”, cum spunea inteleptul Solomon, au fost lasate deoparte si ne-am bucurat de timpul acesta minunat.
 Si intr-adevar este frumos si sunt minunate aceste intalniri. Dar sarbatoarea este pe sfarsit, intram iarasi in alergarea aceasta in care n-avem timp sa stam la masa cu cei dragi, venim pe rand, mancam pe rand, plecam pe rand. Trecem grabiti pe langa oameni neputinciosi care ”striga fara glas” dupa  ajutor, dar n-avem timp, suntem prea ocupati sau prea grabiti!!
De ce trebuie sa fie o sarbatoare ca sa facem aceste lucruri  care in mod normal ar trebuie sa le facem zi de zi?
Trebuie sa fie ”un Craciun”  ca sa fim cu cei dragi?
Trebuie sa fie doar doua zile de sarbatoare pe an, ca sa ne amintim de Betleem si  Golgota?

Daca am inteles cu adevarat semnificatia evenimentelor care au avut loc acolo, atunci Betleemul trebuie sa fie zilnic in inima mea si a ta, pentru ca din cer a coborat mantuirea.
Zilnic sa fie in inima mea si a ta  Golgota, pentru ca aici HRISTOS a purtat povara pacatelor mele si povara pacatelor tale, a luat asupra Lui vina noastra, aici HRISTOS ne-a adus salvarea.

Eu vreau zilnic familia sa-mi fie in sarbatoare si inima sa-mi fie cuprinsa intr-o sarbatoare permanenta!


Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
2 Corinteni 10.1-10
Pavel nu se putuse hotărî să vină la corinteni „cu nuiaua", ca să pedepsească el însuşi răul (cap. 10.2; 1 Corinteni 4.21). Preferase să le scrie şi să aştepte efectul scrisorii.
 Unii însă profitaseră de această răbdare a apostolului şi de absenţa lui, pentru a-i deprecia slujba. Smerenia, blândeţea şi bunătatea creştină a lui Pavel erau pretexte pentru a-1 dispreţui (v. 1). Pentru că omul natural nu admiră decât ceea ce izbeşte privirea şi judecă „după înfăţişare" (v. 7)! Ori armele unui ostaş al lui Isus Hristos nu sunt fireşti (carnale). Efeseni 6.10... le enumera. Să ne amintim cum Ghedeon, Samson, Ionatan, David, Ezechia... pentru a nu-i cita decât pe aceştia, au câştigat cele mai mari victorii. Şi atunci nu vom mai fi încântaţi de calităţi omeneşti, cum ar fi elocvenţa sau farmecul personal. Să urmăm Cuvântul şi niciodată pe acela care-1 prezintă, oricât de dotat ar fi el, chiar dacă Domnul ne-a făcut bine prin intermediul lui!
Oamenii se compară cu ei înşişi şi se mândresc, arătând prin aceasta că nu sunt pricepuţi (v. 12). Noi, credincioşii, avem pentru umblare şi pentru slujire un singur model perfect: Isus! Contemplându-L, vom fi păziţi mereu în umilinţă!

25 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE
2 Corinteni 9.1-15

Pentru a nu trăi regrete zadarnice în ziua secerişului, „să semănăm" neîngrădit acum, în timpul semănatului (v. 6; Luca 6.38; Deuteronom 15.10). Ceea ce Dumnezeu ne pune pe inimă, să facem, şi să facem cu bucurie. Pentru că lucrurile pe care le păstrăm pentru noi nu ne vor îmbogăţi şi ceea ce dăm nu ne va secătui niciodată (Proverbe 28.27)! Harul lui Dumnezeu ne va umple „întotdeauna în toate lucrurile", însă nu cu tot ce ne-ar plăcea nouă, ci „având toată îndestularea" (v. 8).
Versetele 11-14 ne amintesc că generozitatea dezinteresată îi face pe cei ajutaţi să aducă mulţumiri lui Dumnezeu şi să se roage pentru cei care au dăruit. Pornind de la o întrebare pe care am putea-o considera de mică importanţă privind binefacerea, apostolul ştie să ne îndrepte gândurile spre subiectele cele mai glorioase: smerenia Domnului (cap. 8.9) şi darul de nepreţuit al lui Dumnezeu (v. 15). Să căutăm ca în detaliile mărunte ale vieţii noastre de zi cu zi să aplicăm adevărurile fericite ale credinţei! Astfel, o simplă masă, o întrunire de familie, un cadou făcut sau primit cu afecţiune sunt ocazii pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a gândi la Darul prin excelenţă pe care Dumnezeul dragostei 1-a făcut lumii trimiţându-L pe Fiul Său (v. 15; loan 3.16).

Alaturi de familia Bodnariu!


24 decembrie 2015

Sa-i cantam glorie Celui venit pe pamant!

Indiferent de varsta, fie ca suntem copii, adulti sau batrani, toti ne bucuram cand primim daruri, insa nici un dar omenesc nu se poate compara cu Darul Suprem. Este un Dar maret venit de Sus, un dar nemeritat.
Bucuria magilor din Betleem  a fost atat de mare atunci cand au aflat vestea ca s-a nascut Mantuitorul intregii omeniri, incat si astazi dupa mii de ani aceasta veste nu ne poate lasa indiferenti.
Crestinii de pe intreg pamantul se bucura de venirea lui Hristos in lume!
Ne bucuram ca prin venirea Lui a ridicat pacatul nostru si al intregii omeniri. El a venit sa aduca in lume pace, dragoste si mantuire.Prin El am primit iertarea de pacate si suntem mantuiti. 
Cum am putea oare sa nu-I fim  recunoscatori?
 Haideti sa ne oprim din alergarea noastra de pe acest pamant, sa lasam deoparte toate lucrurile care incanta privirile noastre, lucruri care ne captiveaza atentia, insa ne departeaza de ESENTA, sa ne indreptam privirea si gandurile spre CEL care a venit cu umilinta pe acest pamant sa ne aduca manuirea in dar.
LUI sa-I cantam Osanale si sa-i aducem slava, iar pacea care vine din Dumnezeu sa inunde si inimile noastre in acesta zi mareata.

Sarbatori binecuvantate va doresc, pace in suflet, sanatate in trup si bucurie in inimi!

                                                                 Cu drag, Monna!

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE
2 Corinteni 8.9-24

Dar ce era dragostea macedonenilor faţă de exemplul suprem al „Domnului nostru Isus Hristos"? Ei nu-şi aleseseră singuri sărăcia lor lucie (v. 2). El însă, Moştenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1.2), cu condescendenţă S-a dezbrăcat de toate gloriile Lui cereşti şi S-a născut într-un staul pentru a fi pe pământ „Cel sărac", Cel care n-avea niciun loc unde să-Şi plece capul (v. 9; Psalmul 40.17; 41.1; Luca 9.58). Pentru ce? Ca să ne îmbogăţească prin aceleaşi glorii şi să ne facă moştenitori împreuna cu El. Ce minunată taină a harului!
Corintenii nu şi-au dus până la capăt intenţia fericită de a ajuta adunările şi, de aceea, apostolul le-a scris că a voi era bine, dar cu mult mai bine era să şi facă. Adesea intenţiile noastre cele mai bune ... rămân doar intenţii: această Biblie de oferit, acest bolnav de vizitat, acest mic serviciu care s-a ivit... Dumnezeu a pregătit pentru noi fapte bune (Efeseni 2.10), dar noi avem nevoie de El atât pentru a voi, cât şi pentru a face (v. 11,12). El este Cel care le produce în noi şi pe una şi pe alta, după buna Sa plăcere (Filipeni 2.13), însă decalajul dintre mişcarea inimii şi cea a mâinii vine din neglijenţa noastră.
Pavel avea grijă să se păzească nu numai de orice înşelăciune, ci şi de orice aparenţă de rău înaintea oamenilor.

23 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE
2 Corinteni 7.13-16; 8.1-8

Ascultarea corintenilor a trezit bucuria şi dragostea lui Tit şi, tot în dublă măsură, 1-a bucurat şi înviorat pe Pavel însuşi (cap. 7.13,15). Dar ei erau încă departe de a arăta zelul sfinţilor din Macedonia (cap. 8), al acelora care nu se limitaseră la a da numai o parte din avutul şi din timpul lor, ci care se dăduseră pe ei înşişi în totalitate. Ei n-au aşteptat, precum unii, sfârşitul vieţii, pentru a-I oferi lui Dumnezeu doar rămăşiţele puterii lor; ei s-au dat „mai întâi”... Ei n-au început prin a-i sluji pe sfinţi, ci mai întâi s-au dat Domnului. Şi această primă dăruire le-a atras după sine pe toate celelalte. Ei aparţineau şi apostolilor, pentru că aceştia erau slujitori ai Domnului. Era acest lucru dureros pentru macedoneni? 
Dimpotrivă! „Bucuria lor peste măsură de mare" putea însoţi o „mare încercare de necaz'',
iar „sărăcia lor lucie" s-a schimbat în „bogăţia dărniciei" (v. 2). Ceea ce noi numim o povară, ei numeau un har (v. 4). Dumnezeu să ne ajute la aceeaşi consacrare cu bucurie înaintea Domnului nostru, Căruia avem privilegiul de a-I sluji prin slujirea alor Săi!

22 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE
2 Corinteni 7.2-12

Dragostea lui Hristos îl lega pe Pavel de corintenii săi (5.14). Această dragoste era tot atât de adevărată cât era de mare când le scrisese prima sa epistolă. In prezent, inima este în largul ei; el poate lăsa să vorbească liber afecţiunile sale. Aceia care ne avertizează şi ne mustră cel mai sever sunt adesea cei care ne iubesc cel mai mult. „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc" (Apocalipsa 3.19) - avea să spună Domnul unei Biserici falimentare.
Adunarea judecase răul din mijlocul ei, arătând astfel curăţie şi dreptate (v. 11): dacă tolerase un păcat îngrozitor, o făcuse din ignoranţă şi din neglijenţă. Corintenii au trebuit să se smerească pentru starea în care erau (stare care permisese apariţia acelui rău în mijlocul lor) şi să sufere o întristare după voia lui Dumnezeu.
Versetul 10 ne arată că simplul regret, ruşinea, remuşcarea... nu sânt pocâința. Pocăinţa înseamnă a judeca vina noastră aşa cum o judecă Dumnezeu, înseamnă a recunoaşte răul şi a-1 părăsi, indiferent dacă este vorba de fapte comise înainte sau după întoarcerea noastră la Dumnezeu (Proverbe 28.13). Pocăinţa este primul rod al credinţei. Şi, la rândul ei, produce „roade vrednice de pocăinţă", aşa cum le spunea Ioan Botezătorul celor care veneau să fie botezaţi (Luca 3.8).

21 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE
2 Corinteni 6.1-18; 7.1
„Multă răbdare", iată ce-1 caracterizează pe slujitorul lui Dumnezeu (adică pe fiecare credincios; v. 4; cap. 12.12). Mai bine decât prin toate cuvântările lui, Pavel demonstra valoarea evangheliei prin felul în care suporta încercările. El suferea pentru ceva care merita.
Ce om ciudat este creştinul! El are, într-un fel, două feţe. In ochii lumii, el apare în josnicie, ispititor, necunoscut, ... întristat, sărac, neavând nimic. Insă ce devine el înaintea lui Dumnezeu? Autentic, bine cunoscut, viu, mereu bucuros, având toate lucrurile (v. 8-10)! Aceasta este adevărata lui faţă.
Îndemnurile care urmează pot părea înguste şi severe. Ele însă vin din inima largă a apostolului (v. 11). Cuvântul despărţire nu ne place şi totuşi, cine spune sfinţenie, spune separare pentru Dumnezeu (Levitic 20.26). A o împlini pe una (cap. 7.1) echivalează în mod obligatoriu cu a o practica pe cealaltă. Separarea de lume... iar versetele 14 şi 15 nu se aplică numai unui asemenea proiect de căsătorie nepotrivită! Separarea de lumea religioasă (v. 16-18) - aceasta oferă compensaţii incomparabile: experienţa prezenţei Domnului Isus „în mijlocul" alor Săi; relaţii binecuvântate cu Dumnezeu Tatăl nostru; despărţirea de rău sub toate formele lui (cap. 7.1).

20 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

20 DECEMBRIE
2 Corinteni 5.11-21

Pavel dorea cu înflăcărare gloria cerească (v. 2), dar în aşteptarea ei se străduia cu aceeaşi înflăcărare să fie plăcut Domnului (v. 9). Neavând nimic de ascuns nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (v. 11), el nu mai trăia pentru sine însuşi; trup şi suflet, el era robul lui Hristos mort şi înviat pentru el (v. 15). Iar Domnul îl chemase — ca pe fiecare răscumpărat — la o slujbă foarte înaltă: aceea de ambasador al Dumnezeului suveran pentru a oferi lumii împăcarea din partea Sa. Pentru a se achita de această misiune şi pentru a-i convinge pe oameni, două mari motive făceau presiune asupra apostolului: grozăvia judecăţii - el cunoştea cât trebuie să ne temem de Domnul (v. 11) - şi dragostea lui Hristos pentru suflete, dragoste fără de care predicatorul cel mai elocvent n-ar fi altceva decât o aramă sunătoare (v. 14; 1 Corinteni 13.1).
Şi în ce mai constă mesajul împăcării? Hristos, singurul Om fără păcat, a fost identificat pe cruce cu păcatul însuşi, pentru a face ispăşire. Astfel, Dumnezeu a anulat, în har, păcatul care ne despărţea de El (v. 21). „Cele vechi s-au dus" (v. 17). Dumnezeu nu le mai repară (sau nu le mai cârpeşte). Aceasta n-ar fi demn de El. Lui îi place să facă toate lucrurile noi. „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă" (v. 17).

19 decembrie 2015

O zi binecuvantata!

Vacanta am luat-o...de-acum astept zapada!
Un weekend binecuvantat alaturi de familie va doresc si lasati deschisa poarta sufletului doar pentru a patrunde lucrurile bune
 BUCURIA, PACEA SI DRAGOSTEA

Durerea familiei este si durerea noastra!

In ciuda violentelor si a urii  care a pus stapanire pe multe popoare ale lumii, in ciuda razboaielor care sunt provocate de oameni mari cu interese si scopuri morbide, cu toate acestea, astazi mai mult ca niciodata omenirea striga dupa pace.
Este atata violenta, atata apasare, atata durere, foamete, atata prigoana  in mod special peste crestinii si oamenii inspaimantati cauta sa fuga din calea acestor nenorociri, insa aproape in fiecare loc exista ceva care sa te inspaimante, fugi de una...da-i de alta. Cine s-ar fi gandit ca o tara mica ca Norvegia cu o economie puternic dezvoltata, dar cu o populatie a carui procent este foarte mic in ceea ce priveste insemnatatea religiei in viata lor este in stare sa produca atata durere?
Durere in mod deosebit acestei familii, dar si a unei natiuni, deoarece copiii lor sunt cetateni romani, iar ca si roman sunt afectata si eu de modul cum sunt tratati. Ba mai mult familia Bodnariu este o familie crestina si sunt frati de-ai mei, asa ca sunt afectata de doua ori, si ca mine sunt milioane de romani si crestini de pretutindeni.
Astazi mii de glasuri sunt inaltate pentru aceasta familie. Unii se roaga din camaruta lor, altii se roaga in strada in fata ambasadei norvegiene, dar indiferent de locul unde ne aflam cerem indurare, dar nu oamenilor ci in primul rand lui Dumnezeu, Cel care este Singurul si in masura de a aduce o rezolvare. Toate demersurile facute pana acum au fost din pacate fara rezultat, nu ca ele nu ar fi fost bune. In primul rand incurajarea morala si sustinerea lor in rugaciune a fost atat de necesara familiei greu incercata.
 Sarbatoarea Intruparii Domnului se apropie, iar inima acestei familii este zdrobita mult mai mult decat ne-am putea inchipui noi. 
Cand mi-am pierdut sotul, veneau la mine persoane sa ma incurajeze, sa ma imbratiseze, sa-mi spuna cuvinte de imbarbatare, dar acele persoane aveau sotul sau sotia in viata si imi spuneau ”stiu prin ce treci, sunt alaturi de tine”, ori acest lucru nu era posibil. Da, erau alaturi de mine, dar nu stiau ce simt eu, nu simteau exact ceea ce simteam eu pentru ca ei n-au trecut pe acolo. La fel este si acum...da, noi suntem alaturi de ei, incercam sa fim partasi la durerea lor, dar niciodata nu vom putea simti la fel, deoarece copiii nostri sunt langa noi. Cadoul pregatit noi avem cui il da...pe cand ei....NU.
Stiu ca sunt familii care si-au pierdut copiii si ei simt durerea in suflet asa cum simte aceasta familie, dar mai presus de ei exista Unul care simte exact ceea ce simte Ruth si Marius, Unul singur, Cel care si-a pierdut Fiul dandu-l sa moara pentru pacatul meu si pentru pacatul Tau, L-a dat de buna voie, de-aceea apelez la EL si cer mila si indurare pentru aceasta familie, atat pentru parinti, dar si pentru copilasi in a caror inima este o durere si o trauma mai mult decat ne-am putea inchipui noi vreodata.
Anul trecut in vacanta de vara l-am urcat pe autobuz pe mezinul meu si l-am trimis in vacanta la bunici, urmand ca mama mea sa il astepte in statie. Din pacate, el n-a recunoscut localitatea unde trebuia sa se dea jos, soferul vazand ca nu este nimeni ridicat in picioare pentru a cobori, a trecut glont ca un fulger prin statie si copilul speriat a realizat ca trebuia sa coboare. Bineinteles lucrurile s-au rezolvat pana la final, insa au trecut luni bune de atunci si de fiecare data copilul cand imi povesteste imi spune acest lucru....”mami, am simtit fiori, am crezut ca-s pierdut pe veci, ma intrebam ce am sa fac...sunt speriat si acum doar cand povestesc”
Va dati seama  ce este in inima acestor copii? 
Dumnezeu in mila si indurarea Sa sa fie alinare si mangaiere pentru intreaga familie, iar noi sa nu incetam a mijloci pentru ei.
Sistemul crud in care traim a lovit astazi familia Bodnariu, dar maine nu putem stii care va urma.
 
 

Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE
2 Corinteni 4.16-18; 5.1-10

Cu câtă grijă ne ocupăm pentru a întreţine şi a face să prospere „omul nostru cel din afară" (v. 16)! De-ar fi la fel de bine îngrijit şi „omul nostru dinăuntru". Ceea ce înnoia inima apostolului era acea greutate eternă de glorie" (v. 17) care nu se putea compara cu încercările prin care trecea. Umblând „prin credinţă, nu prin vedere" (v. 7), privirile sufletului său erau aţintite asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt veşnice, din care gustase deja, prin arvuna Duhului (v. 5). De aceea el nu se lăsa (cap. 4.1-16).
Ce teamă, ce înflăcărare ar trebui să stârnească neîncetat în noi gândul cu privire la scaunul de judecată al lui Hristos! Noi nu ne vom înfăţişa acolo ca acuzaţi, mântuirea noastră fiind sigură. Ca într-un film însă, viaţa noastră întreagă se va derula acolo, dezvăluind tot ce noi vom fi făcut, „fie bine, fie rău", şi acestea ne vor aduce fie câştig, fie pierdere. în acelaşi timp, Domnul va arăta acolo cum harul Său a ştiut să scoată strălucire chiar şi din păcatele noastre. Un artist care a terminat restaurarea unui portret deteriorat îşi scoate în evidenţă munca punând alături fotografia tabloului iniţial. Fiind adesea puţin sensibili faţă de păcat, apreciem de asemenea prea puţin harul care ne iartă şi care ne suportă. Scaunul de judecată al lui Hristos însă ne va face în final să realizăm toată imensitatea harului.

18 decembrie 2015

Roaga-te si tu !

Pana in momentul de fata nu am scris nimic despre acest caz cutremurator, nu ca imi este indiferenta aceasta situatia...nicidecum...insa multimea blogurilor si a celorlalte site-uri care au dezbatut acest caz, au spus tot ce se putea spune, au implorat mila si indurare la toti cei care sunt in masura sa ia decizii in ceea ce priveste situatia acestor micuti, de-aceea am preferat sa citesc tot ce s-a putut citi, am semnat tot ce s-a putut semna....si in rest m-am rugat pentru ei.
Cred ca Singurul care poate interveni in acest caz si Singurul care poate rezolva aceasta situatie este doar DUMNZEU.
Urmarind acest interviu cu parintii acestor micuti...cuvintele sunt de prisos in aceste momente.
Tot ceea ce simt ca trebuie sa fac acum...trebuie sa ma rog mai mult.

Hrana ta zilnica!

18 DECEMBRIE
2 Corinteni 4.1-15

Dacă este bine orientată spre o sursă de lumină, o oglindă poate lumina un ungher întunecos. Astfel, contemplând gloria Domnului (cap. 3.18), Pavel reflecta în jurul lui în mod fidel fiecare rază pe care o primea. Ce anume strălucea asupra lui fâcându-1 atât de vizibil oamenilor? „Gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos" (v. 6). Această cunoştinţă a lui Hristos în glorie, ce comoară era ea pentru Pavel! Apostolul nu era decât vasul în care se afla comoara: un sărman vas de lut, fragil şi fără valoare în sine. Pentru că, dacă instrumentul lui Dumnezeu s-ar fi remarcat prin strălucite calităţi omeneşti, atunci ar fi atras atenţia asupra lui, în detrimentul comorii pe care trebuia s-o prezinte! Bijutierii ştiu bine că un scrin prea luxos ar tinde să eclipseze giuvaerul care este conţinut acolo. Ei îşi expun cele mai frumoase bijuterii pe o simplă catifea neagră. Tot aşa, vasul, Pavel, era în necaz, în strâmtorare, persecutat, trântit jos... astfel încât comoara, viaţa lui Isus în el, să fie manifestată din plin (v. 10). Încercările unui credincios contribuie la a-i îndepărta toate
strălucirile personale, astfel încât să se arate cu atât mai mult strălucirea în care el nu are alt rol decât acela de picior al lămpii (sau al sfeşnicului).

17 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE
2 Corinteni 3.1-18

Oamenii judecau doctrina predicată de Pavel după umblarea corintenilor. Corintenii erau pentru apostol o scrisoare de recomandare vie sau, mai curând, cea a lui Hristos, al Cărui Nume fusese scris pe inimile lor. Toţi creştinii sunt scrisori ale lui Hristos, pe care Dumnezeu le adresează celor care nu citesc Biblia, pentru a le pune înaintea ochilor o evanghelie vie. Din nefericire, aceste scrisori sunt deseori pătate sau indescifrabile, în loc să poată fi cunoscute şi citite de toţi (v. 2). Să veghem deci ca peste feţele noastre să nu se aştearnă niciun văl care să împiedice să se vadă strălucirea noastră creştină: văl al grijilor, al egoismului, al mondenităţii... Mai înainte de aceasta trebuie să nu fie însă niciun văl peste inimile noastre (v. 15: de exemplu, o conştiinţă rea), pentru a putea intercepta razele pe care avem să le primim de la Cel care este dragoste şi lumină. Ascundeţi un arbust sub o prelată sau sub un paravan şi el va rămâne plăpând. Expuneţi-l la soare şi la ploaie şi va creşte de la un anotimp la altul pentru a aduce roadele aşteptate. Aşa este şi cu sufletele noastre: ţinute în prezenţa lui Hristos, ele trec, datorită Lui, printr-o transformare treptată (dar inconştientă), din progres în progres, până ajung să se asemene perfecţiunii morale a Celui pe care noi II contemplăm în Cuvântul Său (v. 18).

16 decembrie 2015

Meditatie....!

Uneori se intampla sa avem un sentiment mai aparte pentru cineva, fie din familie, din rude apropiate ori departe sau chiar prieteni. Asa am avut si eu pe cineva drag sufletului meu si sentimentul a fost reciproc, m-a iubit si ea...am iubit-o si eu.
Era o matusa a mamei, dar pentru mine a fost mult mai  mult. Desi am avut un vis cu ea in urma cu trei saptamani, iar in urma acelui vis...stiam ca va pleca ACASA si datorita varstei eram intr-un fel pregatita sufleteste sa primesc vestea. Si am primit-o....
Astazi am fost sa o conduc pe ultimul drum. Ultimul drum aici pe pamant, dar stiu ca drumul ei va continua de-acum pe alte strazi, si nu orice strazi....ci de aur.
Ne intristam cand pierdem pe cineva...dar astazi am sesizat ceva, ceea ce alta data nu am observat. Cand cei dragi tie se duc spre CASA, cand credinta lor ti-a fost model, cand iti cunosti identitatea si stii  incotr-o te indrepti si tu, cand stii ca despartirea este doar temporara si de scurta durata...parca durerea nu este asa mare. 
Asta am simtit eu...azi.
 Dar trecand peste acest eveniment la care am participat, ma intorceam spre casa cu masina si fiind singura in masina am avut un timp de mediatie...chiar daca eram la volan.
Meditatie...la ce oare, daca nu la viata aceasta trecatoare. Si parca meditatia sa-mi fie desavarsita, la numai cativa km de Timisoara inaintea mea se intamplase un accident.Brusc m-am trezit din gandurile mele si am privit cumva socata. Socata pentru ca desi veneam din directii diferite, prin telefon am potrivit cumva ca la intrare in Timisoara sa ma intalnesc cu sotul care venea dintr-o locatie diferita de mine si trebuia sa-si continue calatoria asta seara pana in Austria. 
Stiam ca este in fata mea cu 1-2 km, ca atare cu cateva minute inainte de accident, trecea el prin acel loc, dar n-a fost el. La numai cateva minute veneam eu....dar n-am fost eu. Intre mine si el era altcineva, altcineva pentru care Dumnezeu a zis in dreptul sau....STOP.
Oare cu ce a gresit aceea persoana mai mult?
Oare cu ce am fost eu mai buna decat el?
Oare ...?
Sunt multe intrebari la care nu stim sa dam raspunsul. Dar iata ca la fiecare pas suntem expusi si pericolul de a ne pierde viata este la tot pasul. Tinem mult la viata aceasta care, desi stim ca este de scurta durata si este trecatoare am face orice sa o pastram, dar oare pentru viata vesnica care, chiar este VESNICA, ce facem?
 Ce facem ca sa o castigam?
Suntem atat de nesiguri pe viata, plecam de acasa, dar nu stim daca ne mai intoarcem. Puteam fi eu in locul celui din fata mea, putea fi sotul meu sau putea-i fi chiar tu?
Suntem noi pregatiti pentru a ne sfarsi alergarea?
..............................
Mi-am continuat drumul, dar am continuat sa ma adancesc mai mult in meditatia mea.....




Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE
2 Corinteni 2.1-17

Apostolul a întârziat să vină la Corint tocmai pentru ca prima lui epistolă să aibă timp să-şi facă efectul. Graţie lui Dumnezeu, lucrarea aşteptată se înfăptuise în conştiinţe, atât în
adunare, cât şi în omul care trebuise să fie exclus. Dar în prezent corintenii erau pândiţi de un alt pericol: cel de a uita să arate har faţă de vinovatul pocăit. De la o indulgenţă condamnabilă, ei trecuseră la o asprime lipsită de dragoste. Satan este oricând gata să ne împingă de la o extremă la cealaltă. Mijloacele sale sunt variate pentru a-şi atinge țelurile neschimbate: de a nimici mărturia legată de Hristos şi de ai ţine pe oameni sub stăpânirea lui. El face uz chiar de glume despre el însuşi — atât de obişnuite în lume — pentru a-i face pe oameni să uite de urzelile lui de temut. Să fim deci în gardă împotriva oricărei nesocotinţe legate de diavol şi de puterea lui.
Apostolul, în neliniştea lui pentru corinteni, părăsise un frumos câmp de lucru, pentru a veni în întâmpinarea lui Tit care-i aducea veşti de la ei. Dar Pavel este consolat, gândindu-se că pretutindeni pe unde merge, răspândeşte „o mireasmă a lui Hristos" (v. 15). Acest parfum este el perceptibil pentru toţi cei care ne cunosc? Dar, mai presus de orice, pentru Dumnezeu?

15 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

15 DECEMBRIE
2 Corinteni 1.12-24

Pavel nu obişnuia să spună „da" atunci când gândea „nu" (v. 17). Corintenii puteau să aibă încredere în el; nu avea gânduri ascunse şi făcuse dovada aceleiaşi sincerităţi prin faptele sale şi prin hotărârile vieţii de zi cu zi, că le vestise o evanghelie nefalsificată (vezi cap. 2.17 şi 4.2b). Cât de important este acest lucru! Dacă un copil al lui Dumnezeu are lipsuri în raport cu adevărul, atunci el îi expune pe cei care-1 observă la a pune deopotrivă la îndoială şi Cuvântul căruia el îi este un martor atât de puţin sigur. Pavel arăta o cinste ireproşabilă atât în relaţiile cu lumea, cât şi cu creştinii (v. 12). Nu era el oare mesager al Celui care este, Amin. Martorul credincios şi adevărat, Garantul că toate promisiunile lui Dumnezeu ser vor împlini
(v. 20; Apocalipsa 3.14)?
Versetele 21 şi 22 ne amintesc trei aspecte ale darului Duhului Sfânt: prin El, Dumnezeu ne-a uns, adică ne-a consacrat pentru El şi ne-a făcut capabili să pătrundem în gândurile Sale; ne-a pecetluit, adică ne-a desemnat ca aparţinându-I Lui, şi ne-a dat arvuna bunurilor noastre cereşti, dându-ne deopotrivă o primă dovadă a realităţii lor şi oferindu-ne posibilitatea să gustăm din ele chiar în prezent „în inimile noastre".

14 decembrie 2015

Un timp binecuvantat, ca pe vremuri...!

Cu toate ca au  fost zile libere, am avut  cateva zile obositoare de pregatiri si alergare, dar cu toate acestea  am avut un weekend binecuvantat si asta pentru ca am avut totii copiii in jurul mesei...ca pe vremuri.
Ne-am adunat cu totii sa-l sarbatorim pe mezinul nostru, care a implinit 13 ani.

 Cu mic cu mare ne-am bucurat impreuna si mai ales am depanat amintiri, am glumit, am ras cu o pofta  cum demult n-am mai facut-o, am si plans...ca deh...bucuria nu-i completa daca nu este si o lacrima...si uite asa ne-am bucurat impreuna.
Iubesc aceste momente si de fiecare data imi doresc sa nu se mai termine ba mai mult gandesc si eu ca Petru...."Doamne, ce bine ar fi sa pot face trei colibi..."
Ce-as putea mai mult sa-mi doresc mai mult de-atat...?
Cum as putea sa nu-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat?
II multumesc din suflet pentru toate binecuvantarile si-L rog in continuare, sa nu ne uite. Mana Sa de Tata Ocrotitor sa vegheze asupra noastra, a lor si  sa-i binecuvinteze cu sanatate pe toti,  de la copiii la ginere, nora,  nepotei...pe toti Domnul sa-i aibe in paza Lui.

Hrana ta zilnica!

14 DECEMBRIE
2 Corinteni 1.1-11
Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră într-un moment în care el trecea printr-un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16.9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă, întâi îl face pe cel credincios să-şi piardă total încrederea în sine (v. 9). In al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului. Belşugul suferinţelor i-a revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri" (v. 3).

13 decembrie 2015

Hrana ta zilnica!

13 DECEMBRIE
1 Corinteni 16.10-24
Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3.13).
Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel le-a subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:
„Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu" (cap. 10.31);
„Toate să fie făcute spre zidire" (cap. 14.26);
„Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine" (cap. 14.40);
Iar aici: „Toate faptele voastre să se facă în dragoste" (v. 14).
Cu acest cuvânt, „dragoste", încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7.8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: „Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus" (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. „Maranata!" Domnul vine! Să putem să-L aşteptăm cu bucurie!

Hrana ta zilnica!

12 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.51-58; 16.1-9

Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. „Intr-o clipeală de ochi" (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să-şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi. Ei bine, ca orice adevăr, şi această „taină" trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este „sigură" (Evrei 6.19); să fim şi noi „neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului". Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută „în Domnul" (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.
Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.

Hrana ta zilnica!

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere voi posta zilele  in care nu am reusit sa postez
  ”HRANA ZILNICA”, in dorinta de a nu pierde nimic din acest studiu.

11 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.35-50

Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. „Nebunule..." răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu-mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr-o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care-şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.
Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu loan 12.24). Tot aşa, cel răscumpărat care „a adormit" va apărea înveşmântat într-un trup de înviere. Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia „În neputrezire": moartea nu mai are putere asupra lui; „în glorie" şi „în putere": fără infirmităţi şi fără slăbiciune; „trup spiritual: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare... şi motive să-L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6.14,20).