Versetul zilei

20 septembrie 2014

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
Ieremia 17.12-27

Dacă încercăm să ne scriem numele pe pământ (v. 13), vom vedea în curând că acesta ajunge de necitit. Şi totuşi, câţi nu sunt ca aceşti nebuni care, fără să se gândească la viitor, caută să-şi facă un nume pe un pământ care trece! 
Drag prieten, cartea vieţii este locul în care trebuie să fie înscris numele tău.
Găsim aici din nou trista declaraţie din cap. 2.13: „L-au părăsit pe Domnul, Izvorul apelor vii...”. In Ioan 6.66, mai mulţi ucenici nu-L mai urmează pe Domnul Isus, Cel care, exact în capitolul următor, urma să Se descopere ca fiind Izvorul de apă vie (Ioan 7.37).
Rugăciunea din v. 14 recunoaşte că numai Dumnezeu poate schimba inima rea a omului: „Vindecă-mă Tu,... şi voi fi vindecat; salvează-mă Tu, şi voi fi salvat". În cap. 31.18, Efraim va cere, la rândul lui, „Intoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce". „Pentru că Tu eşti lauda mea", adaugă profetul, punând în lumină adevărul că, în lucrarea mântuirii noastre, totul vorbeşte despre gloria lui Dumnezeu.
În ultima parte a capitolului, Domnul aduce aminte de dispoziţiile Sale în legătură cu sabatul. Legea fusese încălcată în acest punct, ca de altfel şi în altele (cap. 7.9). Un secol mai târziu, după întoarcerea din Babilon, credinciosul Neemia va pune la inimă această învăţătură din v. 21,22 (Neemia 13.15...). Le va aminti mai-marilor din Iuda că nenorocirile poporului fuseseră consecinţa necredincioşiei părinţilor tocmai în această privinţă.

19 septembrie 2014

De ce atatea religii?

M-as pocai, insa nu stiu care este religia adevarata. Sunt atatea religii, atatea biserici si nu stiu care e cea mai buna, asa ca m-ai bine stau acasa!
Nu va este cunoscuta aceasta expresie? N-ati primit raspunsul acesta niciodata?
Eu da!

Daca mergi sa cumperi paine in  magazinele care comercializeaza aceste  produse de panificatie, gasesti toate sortimentele: franzela, paine alba, neagra, paine semi, paine cu seminte, cu gluten, fara gluten, cu sare, fara sare, paine neagra de secara, cu tarate, fara tarate...s.a.m.d.
Intreb acum: "ce faci, nu mai folosesti paine niciodata?"
Daca azi ai luat paine cu sare si vezi ca nu iti face bine, cu siguranta maine iei fara sare sau daca ai luat alba si nu iti place, cu certitudine maine si in zilele care vor urma vei lua neagra.Ca atare, dupa ce ai incercat poate diverse sortimente, te vei opri la sortimentul cel mai bun.

De ce sunt atatea biserici? De ce sunt atatea religii?
Cu cat sunt mai multe, cu-atat mai bine, pentru ca ai de unde alege.
In 1 Tesaloniceni cap.5 scrie asa:
"Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun"
Deci....
Care este religia cea mai buna?
Cea care te duce in CER!
Dar, care te duce in cer?
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică!
Ioan 6:47 
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:16 
 Cine este EL?
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Ioan 20:31

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
Ieremia 17.1-11

Pentru a-1 conştientiza pe om de starea lui de păcătos înveterat (înrădăcinat), Dumnezeu foloseşte în Cuvântul Său limbaje dintre cele mai diferite: exemplul poporului Israel şi al falimentului său moral; legea Sa sfântă, viaţa perfectă a Domnului Hristos pe pământ (care, prin contrast, scoate în evidenţă răutatea omului), precum şi declaraţii directe şi de necombătut, ca cele pe care le întâlnim aici. 
Versetul 9 afirmă că inima omului este totalmente perversă şi incorigibilă, „nespus de înşelătoare şi fără nicio speranţă de vindecare".
 Ce sentinţă care trebuie să ni se întipărească pentru totdeauna în minte! 
Suntem puşi în gardă să nu acordăm nici cea mai mică încredere acestei sărmane inimi, fie că este vorba de a noastră, fie de a altcuiva, pentru a nu mai suferi atât de multe dezamăgiri; şi totodată suntem îndemnaţi să experimentăm v. 7, cu toate urmările fericite care decurg din aceasta: „Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul" (comp. v. 8 cu Psalmul 1.3). Adăpându-se din izvorul inepuizabil, un astfel de om nu va suferi nici de căldură, nici de sete: nu le va simţi deloc; „înrădăcinat în El" (Coloseni 2.7), nu se teme şi nu încetează să aducă rod pentru Dumnezeu. El împlineşte, în adevăr, condiţia enunţată de Domnul Isus: „Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15.5).

18 septembrie 2014

Incotr-o? Spre CER sau spre IAD?

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.
Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. 
Şi El dormea !
Matei 8:23-24
 
Ma gandesc la starea ucenicilor pe care au avut-o in acel moment. Cu siguranta au fost cuprinsi de teama, poate chiar panicati  si in acelasi timp si plini de suparare.
Imaginati-va, sa fii intr-o barca  pe mare, deodata sa inceapa furtuna, barca sa fie cuprinsa de valuri si sa vezi cu ochii tai cum incepi sa te scufunzi, dar mai mult de-atat sa vezi ca cineva doarme si nici nu-i pasa...nu te apuca furia?
 Ori Isus asta facea, dormea.
 
Pe acest pamant suntem intr-o calatorie, poate putin mai lunga pentru unii, pentru altii poate mai scurta, nu stim nici unul cat va dura, insa suntem ca si  ucenicii, calatorim pe o mare.
In calatorie unii am ales sa mergem cu prietenii, altii am ales sa mergem singuri, iar altii am ales sa mergem cu Isus. Prin multimea anilor prin care am trecut, fiecare dintre noi am avut parte si de zile cu soare si de zile in care a fost furtuna. Am avut zile frumoase sau mai putin frumoase si la fel vom avea parte si in anii care ne stau in fata, vom avea zile insorite, insa vom avea si momente in care furtuna si valurile vietii se vor abate asupra noastra. 
Daca in aceasta calatorie am ales sa mergem cu prietenii, trebuie sa stim ca nu ne va fi de nici un folos prietenia lor, pentru ca in astfel de momente si ei vor fi cuprinsi de teama si nu vor fi in stare sa ne ajute cu absolut nimic.
Daca am ales sa mergem singuri cred ca, stim ca in fata unei furtuni sansele noastre de izbanda sunt "zero".
A mai ramas una din posibilitatile pe care le-am spus la inceput, in corabia in care ne-am urcat, sa fie ISUS la carma.Cred ca suntem constienti ca dintre toate aceste alegeri, aceasta este cea mai buna.
Isus dormea, scrie in text, insa sunt convinsa ca stia si era la curent cu toata situatia prin care treceau ucenicii.
Poate ca si noi avem impresia ca Domnul Isus doarme si nici nu-i pasa de problemele prin care trecem sau nu aude cat de tare izbesc in corabia noastra valurile de probleme, de incercari si neajunsuri, insa ce este important si ce trebuie sa retinem: 
"ISUS ESTE CU NOI IN CORABIE"
Va amintiti ce le-a spus ucenicilor? „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?”
Daca stim ca este alaturi de noi, de ce ne este frica? 
Valul este mare, insa Dumnezeul nostru e si mai mare!
Incercarile sunt peste puterile noastre, insa Dumnezeul nostru este Atotputernic!
Neajunsurile ne coplesesc, insa Dumnezeul nostru este bogat!
Prietenii nu au solutie pentru noi, noi n-avem sanse singuri, insa cu Isus Hristos biruinta si izbanda este garantata.
Cu Isus n-avem cum sa ne scufundam, cu Isus ajungem in siguranta pe malul celalalt, cu Isus ajungem  la Destinatie, insa ca sa ajungem acolo trebuie sa fie cu noi in corabie.
El cu noi si noi in EL!
Hristos în voi, nădejdea slavei! Coloseni 1:27
Tot ceea ce Hristos a inceput in noi, si cu noi, va duce la bun sfarsit. 
 
Nu stiu prin cate furtuni voi mai trece, nu stiu cat de mari vor fi valurile, nu cunosc inca distanta care mi-a mai ramas pana la tarmul celalalt, insa stiu sigur un lucru:
"CUNOSC DESTINATIA SI CUNOSC CAPITANUL CORABIEI MELE" 
Dragul meu, stii ca si tu esti un calator in aceasta calatorie a vietii?
Cu cine ai plecat in aceasta calatorie? Esti insotit de prieteni, esti singur sau il ai Insotitor pe ISUS?
Distanta pana la mal, stiu ca nu o cunosti nici tu, insa destinatia ti-o poti cunoaste?
Incotr-o? Spre CER sau spre IAD?
Tu alegi, insa ia seama bine ce alegi!
Alegerile de azi, pot fi regretele de maine!

Fiti binecuvantati!

Mă bucur când mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”  
Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!   
Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
 Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! 
Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.   
Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea, în casele tale domneşti!   
Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.  
  Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.

Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE
Ieremia 16.1-21

Pentru că avea preţ înaintea Domnului, Ieremia a fost invitat să se ţină departe de tot ceea ce era fără preţ (cap. 15.19), cu alte cuvinte, de acel popor rău. Este cu neputinţă să te amesteci cu răul şi, în acelaşi timp, să mărturiseşti împotriva celor care-1 practică. Dumnezeu nu i-a permis acestui tânăr nici măcar să-şi întemeieze o familie într-un astfel de loc, tocmai pentru a arăta mai bine că nu putea avea locuinţă durabilă în Ierusalimul ameninţat de judecată. Mai mult - şi aceasta ne vorbeşte tuturor - Ieremia trebuia, ca un adevărat nazireu, să se abţină de la toate ospeţele şi sărbătorile unui popor condamnat. Aceasta însă nu este o privaţiune grea pentru cineva care îşi găseşte bucuria în Cuvântul lui Dumnezeu (cap. 15.16). 
Cu cât Domnul şi Cuvântul Lui vor fi mai mult fericirea noastră, cu atât mai puţin vom dori să gustăm plăcerile înşelătoare pe care lumea ni le poate oferi.
Versetele 10-21 menţionează pedeapsa Domnului asupra poporului Său, motivul acestei pedepse, precum şi promisiunea unei restaurări viitoare (v. 15). 
Puternica intervenţie a Domnului prin „pescari" şi „vânători", pentru a-i aduce înapoi pe fiii lui Israel, va avea ca efect faptul că El va fi recunoscut şi de către naţiuni (v. 19).

17 septembrie 2014

Cu cat mai mult trebuie sa te laud eu, Doamne?

                       

Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Ieremia 15.1-21

Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate acepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat" (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus" trebuie să fie „hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături" (1 Timotei 4.6).
Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum „suferea dispreţ" pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-1 practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). 
Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).

16 septembrie 2014

Un botez cum poate nu ai văzut niciodată

Intr-adevar un botez minunat!

Pârât, acuzat, judecat, apărat si gratiat!

Zilele trecute citeam un citat a lui Albert Einstein:
"Mă interesează ce gândește Dumnezeu; restul sunt detalii!"  
 "Ma intereseaza ce zice Dumnezeu..." ....Oare?
Nu-i asa ca,  uneori parca suntem interesati de ceea ce zic oamenii mai mult decat ce zice Dumnezeu?
Nu fac "cutare lucru" ca ma vede lumea, nu merg acolo...ca poate ma intalnesc cu cineva cunoscut si exemplele ar putea si sunt convinsa ca fiecare am avut in viata momente cand am gandit asa.
Trist este ca unii dintre noi nu constientizam nici acum, ca tot ceea ce conteaza este
 "cum ma prezint eu in fata Domnului" sau "ce gandeste Dumnezeu despre mine".
Tot ceea ce facem, tot ceea ce vorbim, tot ceea ce gandim intr-o buna zi ne va aduce condamnare sau rasplatire, insa trebuie sa constientizam ca toate acestea nu vor veni de la oameni, ci va veni de la Dumnezeu.Ori daca Dumnezeu scrie in dreptul nostru"CONDAMNARE", condamnati suntem, insa daca Domnul spune, "LIBER DE ORICE OSANDIRE", atunci suntem liberi si oricat s-ar zbate diavolul sa aduca dosarul incriminator inaintea lui Dumnezeu, acesta nu va fi luat in considerare. Pavel spunea:
Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.
Satan ne paraste zi de zi, conform textului din Apoc.12:
Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos, ba mai mult incearca sa vina la noi cu acesta minciuna ca NU suntem iertati si liberi in Hristos.
  Scopul lui este de a ne tine captivi mental sub pedeapsa pacatului, ori Hristos ne-a eliberat.Noi am fost pacatosi, insa acum suntem pacatosi iertati, pe care Hristos i-a infiat.
Noi suntem in Hristos o faptura noua!
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. (2 Corinteni 5:17)
Cand noi ne-am abandonat in mana lui Dumnezeu, cand viata noastra I-am incredintat-o Lui, Satan a pierdut aceasta batalie, ori lucrul acesta nu-i place si nici nu vrea sa il cunoastem, de-aceea el continua sa ne aminteasca mereu.
Spre exemplu, daca mergi la medic si-ti cunosti drepturile tale de asigurat, indiferent ca acesta iti cere bani,  tu stii ca ai dreptul de consultatie gratuit, asa ca ii vei putea raspunde ca nu platesti deoarece ai dreptul la consultatie gratuit, ori daca nu cunosti acest lucru, te vei supune si vei plati, chiar daca nu trebuia sa o faci.
La fel este si in relatia noastra spirituala, trebuie sa stim cine suntem in Hristos si ce drepturi avem.
Pavel spune:
Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
Oare mai are Satan vreun drept asupra noastra? Nici gand!
Noi suntem rascumparati de Hristos si nu oricum, ci am fost rascumparati cu Sange Sfant.
Noi suntem paratii, Satan avocatul acuzarii, DUMNEZEU judecatorul, insa Aparatorul nostru este ISUS HRISTOS, slava Lui!
El traieste, sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi!
Inchei cu un verset din cartea Evrei care imi place tare mult:
Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
  De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,  care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

Sunt cu un an mai aproape de Domnul!

Cand eram si eu de varsta nepotelului meu cel mare si aveam doar 6 ani si o zi....deja spuneam ca am 7.
La numai o zi dupa ce am implinit 10 ani  la fel spuneam...am 11,  la 15 ani si o zi...deja aveam 16, si tot asa am facut  pana pe la 20 de ani.
 Numai ca anii au trecut si trec cu repeziciune si astazi nu ma mai grabesc sa spun ca am cu unul in plus, asa cum nu m-am grabit nici sa scriu acest lucru.
  De fapt, nu eu as  putea sa ma laud pentru ca nu este meritul meu, ci Domnul a mai adaugat inca unul.
Am tot stat si m-am gandit la ziua care tocmai trecuse. Desi pentru mine a fost o zi ca oricare alta, totusi cei dragi din jurul meu au avut grija sa ma binecuvinteze si sa-mi spuna cuvinte minunate.

Intr-adevar, ce poate fi mai minunat decat in momentele cele mai frumoase sa fii inconjurata de cei dragi pe care ii iubesti?

 Asta am facut azi, m-am bucurat cu cei dragi sufletului meu si inca o data am multumit Domnului pentru aceasta zi in care i-am simtit aproape de mine, chiar daca am  imbatranit cu un an, de fapt sunt mai aproape de Domnul cu inca un an.


Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Ieremia 14.1-22

Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi  în mod trist, el este singurul care o face - II imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-1 pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: lucrează pentru Numele Tău" (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: „Ce vei face pentru Numele Tău mare?" (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui lsus! 
El însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care îi sunt adresate în acest Nume pe care El îl preţuieşte. „Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-1 facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate" 
(1 Ioan 1.9).
Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).

15 septembrie 2014

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Ieremia 13.1-27

Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-1 poarte asupra lui zi de zi, fără să-1 spele niciodată, pe care apoi să-1 ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-1 ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia. 
Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească...! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om într-un fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. 
În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.

14 septembrie 2014

Nu cumva, suntem noi o piedica in calea trezirii?

Traim intr-o lume in care roada Duhului dispare pe zi ce trece tot mai mult si faptele firii iau locul.Acum tristetea cea mai mare este ca aceasta inlocuire o vedem nu afara, ci chiar printre crestini.
Vad scris in multe locuri si chiar aud in multe mesaje in care suntem indemnati sa ne rugam pentru o trezire a bisericii din care facem parte, in orasul in care locuim sau in tara in care suntem asezati si nu este rau, insa inainte de toate aceste rugaciuni cred ca ar trebui sa ne facem fiecare o analiza personala si sa vedem daca nu cumva chiar noi impiedicam aceasta trezire. 
Doamne, nu cumva sunt eu o piedica in calea trezirii?
Mergem la  biserica poate de ani si ani si vedem ca toate lucrurile sunt parca tot la fel, nu vedem nici o schimbare, ba mai mult vedem de la duminica, la duminica inca un scaun gol, si inca unul... si inca unul, si ne intrebam...oare de ce?
Nu fac nici un fel de aluzie la vreo biserica anume, nu fac referire la  biserica din care fac parte, nu fac referire la una...ci la toate.
Ne rugam ca prezenta Domnului sa  fie cu noi si simtim aceasta prezenta, insa stim noi oare ca si diavolul este prezent chiar in Casele de rugaciune?
As vrea sa apelam putin la imaginatia noastra si sa facem un mic scenariu in minte?
Noi in biserica cantand, Dumnezeu prezent in mijlocul laudelor noastre si Satana in mijlocul nostru?
E foarte greu sa credem lucrul acesta insa citind cartea Iov, realizez ca acesta nu este doar un scenariu, ci este cat se poate de real.
Uitati cum incepe cartea Iov:
Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Fiii lui Dumnezeu  s-au înfăţişat înaintea Domnului.....si a venit şi Satana. 
Unde?.... în mijlocul lor.
Ce cauta oare Satana acolo?
Credeti oare ca nu stia ca este o adunare a Fiilor lui Dumnezeu?
Credeti ca vreun Fiu i-a facut aceasta onoare de a-l invita?
Nici vorba!
Acum dupa ce am vazut cat este de tupeist, stau si ma intreb, "daca a avut curajul sa mearga in mijlocul lor acolo unde era Dumnezeu in persoana, credeti ca in mijlocul nostru nu are curajul sa vina?"
Eu cred ca da!
 Sunt convinsa ca niciunul din Fiii lui Dumnezeu nu l-au invitat sa participe dar iata ca a venit si neinvitat, ori in mijlocul adunarilor noastre cred ca de nenumarate ori a fost prezent, fie invitat, fie nu, ba chiar a fost adus de catre unii dintre noi.
Adus chiar de catre noi?
Cati oare dintre noi nu am mers la adunare de atatea ori si poate nu am vorbit cu un frate sau o sora din biserica?
Cati oare, sot si sotie nu au mers la adunare impreuna, iar ei cu doar o zi sau o ora inainte s-au certat si nu isi vorbeau?
Cati oare nu merg la adunare si fratii de corp fiind, nu isi vorbesc?
Cati oare, parinti si copii sunt suparati unii pe altii si nu isi vorbesc saptamani sau poate luni, daca nu chiar ani, si totusi vin la adunare?
Cati oare....? 
Cati oare nu stim viata de desfrau pe care o duce cel din casa noastra, si mergem impreuna la adunare si ne prefacem ca totul este bine, pentru ca am acceptat o viata de compromis? 
Oare aflandu-ne vreodata intr-una din aceste situatii, nu l-am dus si pe diavol cu noi de mana la adunare? Si vrem trezire? Ne rugam pentru trezire?
Cine sa se trezesca?
Daca trebuie sa faca Dumnezeu o trezire in cineva, aceia suntem noi.
De prea multe ori invinovatim pe diavolul pentru pacatele noastre.Si trebuie sa recunoasc ca avem acest obicei de a-i pune lui in cârca toata prostia noastra.
De ce ai facut "cutare lucru", doar ai stiut ca e pacat? 
M-a amagit diavolul!
Un raspuns simplu, insa niciodata nu avem curajul sa spunem ca am pacatuit ca ne-a placut, ci aruncam asupra lui. El e vinovat ca m-am imbolnavit de lacomie, el e vinovat ca imi place minciuna, el e vinovat ca imi intorc capul dupa alte femei, el e vinovat ca nu-mi place  sa mai merg la biserica, el e vinovat ca am fusta de o palma, el e vinovat ca imi place sa mai trag cate un paharel, el e vinovat ca nu mai vreau sa imi ascult parintii, el e vinovat de toate.....Noi? Noi nu suntem vinovati de nimic!
El asta vrea, sa pacatuim, doar acesta este si scopul lui, insa daca stau bine si ma gandesc, el nu ne poate obliga sa pacatuim, el nu ne poate obliga sa mergem in iad.Daca mergem in iad este din cauza alegerilor noastre, nicidecum fortati de el, pentru ca la urma urmei, nici el nu vrea sa mearga in iad, dar este constient ca finalul ii va fi acolo, de-aceea si lupta lui este mare. 
El lupta, dar nu ma obliga.
Si eu imi doresc o trezire, in biserica, in oras, in tara, in lume, insa analizandu-ma personal, am constat ca de nenumarate ori si eu am fost o piedica in calea acestei treziri, si nu pot decat sa spun, 
Doamne iarta-ma, te rog.
Cred ca la fel ca si mine si tu dragul meu doresti acelasi lucru, insa inainte de a insista inaintea Domnului pentru o trezire, roaga-L si tu pe Domnul sa vezi, 
"nu cumva esti si tu o piedica in calea trezirii?" 
Devenind responsabili si credinciosi in urma cercetarii pe care Domnul ne-o va face, vom vedea ca, indiferent daca diavolul va mai veni chiar neinvitat in adunarile noastre, biruinta nu va mai avea, pentru ca biruinta este a Domnului atunci cand noi suntem gasiti placuti inaintea LUI!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE
Ieremia 12.1-17

Capitolul 12 ne pune înainte o conversaţie dintre Domnul şi Ieremia. De această dată nu este vorba de o rugăciune a profetului în favoarea lui Israel, ci de probleme dureroase pe care el le are pe inimă şi pe care le aduce înaintea lui Dumnezeu din amărăciunea sufletului. Oamenii din cetatea Anatot, concetăţenii lui, merseseră până acolo încât îl ameninţaseră cu moartea, dacă nu avea de gând să tacă (cap. 11.21). Din cap. 12.6 aflăm că până şi familia lui se purtase cu viclenie faţă de el şi strigase împotriva lui „în gura mare" (comp. cu Luca 4.24-26). Ieremia avea suficiente motive să-şi piardă curajul. Domnul însă înţelege tulburarea slujitorului Său (nu L-a trădat şi pe El tot propriul Său popor?) şi îi explică acestuia ce este El nevoit să facă: să părăsească templul pângărit şi să-1 lase pe Israel, moştenirea Lui, să cadă în mâinile vrăjmaşilor lor (v. 7). Să ne gândim care trebuie să fi fost sentimentele lui Dumnezeu pe când lua asemenea hotărâri... Pentru a ne ajuta să le apreciem măsura, El vorbeşte despre poporul Său folosind expresia atât de mişcătoare: „iubita sufletului Meu" (v. 7).
Naţiunile acţionează precum vecinii cei răi: vor suferi consecinţele pentru aceasta. Totuşi, Dumnezeu avea încă binecuvântări pregătite pentru Israel, ca şi pentru aceste naţiuni, dacă ele ar fi învăţat căile Sale.