Versetul zilei

13 septembrie 2014

Multi ani binecuvantati, Alina!

Sfantul Ioan Gura de Aur spunea:
Pe adevăratul prieten nici locul, nici timpul nu-l pot împiedica să iubească şi să fie iubit.
 Putini prieteni am, dar acei pe care ii am, sunt mai mult decat un frate.
Inteleptul Solomon spune in Proverbe:
Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.
Ori, pentru ca astazi este o zi in care prietena mea mai adauga un an la buchetul trandafirilor ei, nu pot sa nu ii scriu cateva randuri.
 
Daca va mai amintiti scriam in urma cu cateva luni ca Domnul m-a binecuvantat cu o prietena  pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului. Scriam cat de bucuroasa sunt ca aceasta prietena a incheiat legamant cu Domnul, dar o bucurie si mai mare am avut, cand dupa un an de rugaciuni, Domnul a raspuns,  si fiica ei a incheiat legamant cu Domnul in aceasta primavara.
Ne-am bucurat enorm atat eu, cat si mama ei.
Astazi Domnul a ingaduit sa-i mai daruiasca un an binecuvantat Alinei si  la buchetul vietii ei sa-i mai adauge un trandafir.
 

Pentru ca nu am posibilitatea sa te pot imbratisa si sa iti multumesc pentru prietenia ta deoarece, la fel cum ii spuneam si mamei tale, Padova nu e la indemana mea acum, tot prin intermediul blogului prin care ne-am cunoscut iti daruiesc o floare, o imbratisare si cateva ganduri.
 
 
"Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău.
Domnul să te binecuvânteze din Sion, El, care a făcut cerurile şi pământul!
 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov.
Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!
 
Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! 
Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

LA MULTI ANI, ALINA!

Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE
Ieremia 11.1-23

În timpul domniei lui Iosia, preotul Hilchia (despre care unii admit că era tatăl lui Ieremia: vezi cap. 1.1) a găsit cartea Legii în timpul lucrării de restaurare a Templului (2 Cronici 34.14). Această carte cuprindea Deuteronomul, cel care vestea, prin temutul său cap. 28, toate consecinţele nerespectării legământului (vezi în special v. 64). Iosia, zguduit de spaimă, înnoieşte, în numele poporului, acest legământ - de a-L urma pe Domnul şi de a asculta de poruncile Lui (2 împăraţi 22.8...; 23.1-3). Capitolul nostru însă ne arată cum acest prea frumos legământ a fost călcat, astfel că pentru popor n-a mai existat niciun remediu (2 Cronici 36.16). Dumnezeu îşi «astupă» de atunci urechile faţă de rugăciunile lor şi îi cere profetului să nu mai mijlocească pentru popor (v. 14; 7.16).
Ieremia este reprezentantul unei rămăşiţe credincioase persecutate. Totodată, prin el este evocat şi Mielul plin de blândeţe, ţinta uneltirilor care urmăreau să-1 nimicească împreună „cu rodul lui", „ca să nu i se mai amintească numele" (v. 19; comp. cu Geneza 37.18; Luca 10.3). Acesta este ţelul zadarnic al oamenilor, ca şi al lui Satan, cel care-1 inspiră, în timp ce gândul neschimbat al lui Dumnezeu este ca Numele frumos al Domnului Isus să fie onorat pentru totdeauna (Filipeni 2.9).
 Noi răspundem la aceasta ori de câte ori mâncăm din pâine şi bem din vin, în amintirea Lui (1 Corinteni 11.25,26).

12 septembrie 2014

Cand banii costa prea mult!

As putea sa stau si sa scriu, seara de seara dintr-un verset sau dintr-o experienta prin care trec, insa mult mai castigati suntem, si eu si voi ascultand un mesaj, si credeti-ma chiar merita!
   

The Cathedrals

 

Nervi, zambet si binecuvantari!

Ce bine este ca am unde sa imi scriu offff-urile!!!
Prefer sa scriu decat sa ma cert cu cineva.Nu ca sunt eu cu fite si figuri, insa stau si ma intreb, chiar ne-am obisnuit noi, romanii in special sa fim bataia de joc?
Astazi am avut parte de una din acele zile pentru care "trebuie" sa multumesc Domnului, chiar daca nu a fost asa cum m-am obisnuit sau cum as fi dorit.
Dimineata nu s-a aratat a fi o zi plina de evenimente, chiar a inceput bine, o zi normala ca oricare alta. Obisnuita sa merg cu masina la munca, astazi nu a fost asa. Sotul avea de rezolvat ceva si in drumul lui m-a lasat pe mine la birou, planuind ca la plecare sa ma recupereze, insa planurile de-acasa nu se nimeresc cu cele de la targ.Asa ca la ora plecarii m-am indreptat spre mijloacele de transport.
Din acel moment a inceput  cosmarul.
Prima surpriza... se lucreaza pe un tronson, tramvaiul este suspendat temporar si circula un autobuz, dar se pare ca soferul o fi fost in concediu, pentru ca nici urma de autobuz, asa ca am luat-o pe jos.Ajung la un capat de traseu, obosita de picioare,  imi iau politicos si eu tichete de calatorie, ca deh sa fiu corecta, asa am invatat, ajung in statie...surpriza, in statie aglomeratie mare. Repede si eu m-am indreptat acolo, mi-am zis in gand, "eh, bine e si cu tramvaiul, primesc ceva pe gratis" numai ca intr-adevar se imparteau gratis "nervi". Oameni obositi de la munca statea atarnati tinandu-se de o balustrada, "cam de vreun ceas stam asa" imi zice o doamna. Pai cum se poate, intreb si eu nedumerita?!
-Aaaa, a deraiat un tramvai...si nu vine nimeni sa repare.
-Pai si nu au pus altceva pe ruta sa-l inlocuiasca, am intrebat si eu, timp in care imi cautam si eu un loc sa ma agat de balustrada.
-Nu doamna, nu au pus nimic.
Nah, asta e buna! Vin si eu o data cu tramvaiul si am ghinion. Eh, ma gandeam daca de o ora stau oamenii, inseamna ca nu mai dureaza mult si trebuie sa vina. Numai ca ...a mai trecut o ora.In sfarsit apare, unul mic si lume multa, care sa intre mai intai...? De-as intra macar eu, ca deh am tichete.
sursa foto:http://blogsferatu.frogcp.com/2013/12/ziua-nationala-serbata-in-stil-romanesc-pumni-in-tramvai/

M-a ajutat Domnul si am urcat pe ultima usa.Caut cu disperare sa compostez biletul, vad un aparat, nimic...spune"apropiati cardul". Nah asta-i buna, o vrea sa imi ia din nou banii ma gandeam!
Avansez mai la mijloc....aceeasi replica"apropiati cardul".
Bine, bine...dar unde compostez tichetul? Sau...o fi gratis, ca doar am stat sa-l astept muuulllt si bine....!
Ma indrept in fata spre nenea care conduce tramvaiul, in sfarsit, un singur aparat pentru cei ca mine...cu tichete. Ma binecuvinteaza Domnul si cu scaun, imi scot cartea din geanta si incep sa citesc. Un baietel atent la mine....se uita sa vada ce citesc.Era deschis la al saselea capitol, 
 "Dragostea lui Dumnezeu in mijlocul incercarilor".
Ce capitol....!
Ma priveste lung si intoarce capul...continui sa lecturez.Tresar la sunetul telefonului. 
Oh...nu se poate! Alarma imi amintea ca trebuie sa-mi schimb directia, trebuia sa ajung la un atelier de reparat telefoane. Cobor numaidecat si o iau ...bineinteles iar pe jos.
Nervii incep sa cedeze, pantofii ma strang, fusta parca nu mai sta la locul ei, geanta mi se pare grea...
N-am de ales....merg zambind.
Rezolv problema si imi continui drumul indreptandu-ma spre statie, o alta statie.
Doamne ce departe locuiesc....!
Pantofii ma strang iarasi..Doamne, ce bine era daca imi luam masina mea pe doua roti...(bicicleta) 
Ajung in statie, ma intampina o sora din biserica zambind si ma binecuvinteaza. Zambetul  si binecuvantarile ei m-au calmat, am uitat si de pantofi, am uitat de toate...
Apare troleibuzul...si in sfarsit ajung acasa.
ACASA....? Nici gand, casa mea este sus, abia atunci ajung ACASA, insa pana atunci trebuie sa zambesc si sa Ii multumesc Domnului pentru toate.

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Ieremia10.1-25

In timp ce ne stă la dispoziţie un vechi şi un bun drum, cu privire la care este bine să ne informăm (cap. 6.16), să nu uităm că există şi un altul de care trebuie să ne păzim să apucăm pe el: este cel al naţiunilor sau, altfel spus, al lumii (v. 2). De fapt, fiecare contact cu lumea tinde să ne imprime felul ei de a trăi şi de a gândi. Bineînţeles, nu ne putem sustrage de la aceste contacte, iar unii dintre noi sunt chiar foarte expuşi acestora, din cauza ocupaţiei lor, dar în niciun caz nu trebuie să fim curioşi să cunoaştem sau să arătăm interes faţă de „cele din lume" (1 Ioan 2.15). Exemplul Dinei din Geneza 34.1 constituie un avertisment serios. Să ne ferim de anumite tovărăşii, de anumite cărţi pregătite să ne instruiască cu privire la acest drum periculos! Să nu ignorăm locul unde îi duce pe cei care-1 urmează (Matei 7.13)! 
Ceea ce îi caracteriza pe cei dintre naţiuni în timpul lui Ieremia (ca şi pe cei din lume, astăzi) este închinarea la idoli. Dumnezeu declară ceea ce gândeşte despre acest lucru şi le-o rosteşte acestor naţiuni în propria lor limbă (v. 11 este scris în aramaică).
Versetul 23 ne aduce aminte de un dublu adevăr, că ziua de mâine nu este a noastră, ca să dispunem de ea (Iacov 4.13), şi, de asemenea, că nu suntem capabili să ne dirijăm propriii noştri paşi.
 Ieremia ştia aceasta. 
În ce ne priveşte, am înţeles noi, fiecare în parte, acest adevăr?

11 septembrie 2014

Ucenic sau doar convertit?


                     

Domnul este bun, milos, indurator, dar....!

În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
Luca 7:11-17

Inainte de aceasta vizita a Domnului Isus in cetatea Nain, conform textului din Luca 7 stim ca Isus venea din Capernaum.Este o distanta relativ mica  intre Capernaum si Nain, si Capernaum este o cetate asezata intr-o vale, pe malul Marii Galileii, pe cand Nain este o cetate asezata pe un munte.
 Iata doua multimi, unii coboara, altii urca, unii sunt cu Isus, altii fara Isus, insa ochii Domnului sunt peste toti.
Ce spirit de observatie? Erau atatia oameni acolo, tocmai pe aceasta femeie a vazut-o?
Din multimea aceea vede suferinta acestei femei si-I se face mila de ea.
Mi-am amintit de versurile unei cantari pe care am cantat-o, "Tu nu dispretuiesti un duh zdrobit..."
La aceasta femeie cred ca era totul zdrobit. Fara sot, un singur fiu si acela moare?! Ori Dumnezeu a vazut acest lucru, I-a fost  mila si a privit spre nevoia ei, pentru ca asa este El, cunoaste nevoile fiecaruia, slava Lui.
Stiti ce am remarcat: atitudinea Domnului Isus.
I s-a facut mila, insa nu a ramas doar cu acest sentiment, EL a luat si atitudine.
Domnului când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea.....S-a apropiat şi S-a atins de raclă...
El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun"
Uneori si noi suntem cuprinsi de acest sentiment MILA, insa din pacate ramanem doar la atat si nu intreprindem nici un fel de actiune.Consideram ca rugandu-ne e suficient, e bine sa ne rugam pentru problema celui in suferinta insa nu este suficient, pentru ca raspunsul si ajutorul primit in urma rugaciunii vine tot prin oameni.De-aceea e nevoie si de implicarea noastra.
Atunci cand Domnul se atinge si se implica in viata noastra, totul se schimba!
Atunci cand I se face mila, atingerea Lui aduce pace, aduce viata, aduce bucurie, liniste, traseul vietii noastre nu va mai fi la fel
Insa ne-am gandit vreodata ca atingerea Lui, atunci cand nu suntem gasiti placuti inaintea Lui si nu vrem sa ne intoarcem de pe calea noastra cea rea, ne poate aduce suferinta?
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” (Ieremia 14:10)
Citeam  de dimineata cap. din Proverbe 11:
Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
Sunt convinsa ca fiecare doreste ca Domnul sa priveasca spre noi si daca se poate sa priveasca cu mila, insa acest lucru depinde de cum suntem gasiti inaintea LUI.
De prea multe ori am auzit si multi continua sa vorbeasca despre atributele lui  Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care este iubitor, milos, indurator, iertator, bun, credincios, insa nu ne place cand auzim si celelate atribute ale lui Dumnezeu: sfant, drept, judecator, nepartinitor, manios.
Iata cum ne este descris Dumnezeu: 
Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.
Numeri 14:18 
Ce bine ar fi fost daca se oprea Cuvantul aici, Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, fara sa mai existe si acel DAR....
Insa exista si un...DAR!
El a fost randuit sa fie si Judecatorul celor vii si celor morti, spune cartea Faptelor:
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. 
Fapte 10:42
Dumnezeu iarta, insa ca sa fim iertati trebuie in primul rand sa recunoastem ca suntem pacatosi si am pacatuit. Fara recunoastere si fara cainta, nu exista iertare. Ori multi se amagesc crezand ca pot fi iertati fara a parcurge aceasta etapa, ba mai mult sa ne amintim ce a spus Isus acelei femei prinsa in pacat:
"Dute si sa nu mai pacatuiesti!"

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu esti iertator, insa Esti si drept.
 Esti bun, insa Te si mânii, Esti milos, insa Esti si judecator.
Astazi Iti multumesc, ca inca o data ne-ai aratat acest lucru.



Atributul personal si secretul casniciei!

O femeie şi un bărbat erau căsătoriţi de 60 de ani. Singurul secret dintre cei doi: o cutie de pantofi, ţinută de femeie în dulapul său, cutie în care soţul nu a avut niciodată dreptul să caute si sa vada ce se afla în ea.
Bărbatul a ascultat rugămintea soţiei şi, în toţi cei 60 de ani, nu a încercat să descopere secretul cutiei de pantofi. Până într-o zi când soţia a început să se simtă foarte rău.
Atunci, bărbatul a adus cutia pe patul în care se afla femeia şi a intrebat-o: 
"draga mea, pot sa ma uit in cutie?"
"Poti sa o deschizi", ii spuse sotia.
Când cutia a fost deschisă, omul a văzut două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani. "Ce inseamna asta?", s-a bâlbâit el.
"Când ne-am căsătorit", a spus femeia, "bunica mea mi-a spus secretul unei căsătorii perfecte. Mi-a spus că, dacă vreodată voi fi supărat pe tine, să tac din gură şi să croşetez o păpuşă".
Bătrânul a încremenit când a auzit asta. După 60 de ani, în cutie se aflau doar două păpuşi. 
"Doar o singura data, te-am suparat?"
...........
Totuşi, a întrebat el, de unde sunt banii?
"Ah", a spus femeia, "banii sunt din vânzarea celorlalte păpuşi croşetate".

Daca ne-am face o analiza a persoanei noastre in relatia cu sotul sau cu sotia, oare ce am descoperi despre noi?
Putem sa inlocuim cuvantul DRAGOSTE din acest verset cu numele nostru?
Atentie, nu al sotului sau al sotiei ci al nostru personal!
 Monna, Maria, Ioana sau fiecare cu numele lui 
- este îndelung răbdătoare, 
-este plină de bunătate;
-nu pizmuieşte; 
-nu se laudă, 
-nu se umflă de mândrie, 
-nu se poartă necuviincios,
-nu caută folosul său, 
-nu se mânie, 
-nu se gândeşte la rău,  
-nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  
-acoperă totul, 
-crede totul, 
-nădăjduieşte totul, 
-suferă totul...
????
Personal nu ma regasesc in toate aceste fraze si nici nu pot sa-mi insusesc aceste atribute, insa ma rog Domnului sa ma ajute ca, macar un atribut pe saptamana sa mi-l pot insusi.
 

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
Ieremia 9.1-26

La fel ca în timpul lui Ieremia, şi astăzi poporul lui Dumnezeu are numeroşi răniţi de moarte (v. 1).
Dacă-i cunoaştem, să-i aducem în rugăciune înaintea Doctorului suprem, a Celui care are putere să-i vindece (cap. 8.22).
Capitolul care ne stă în faţă exprimă durerea de negrăit a profetului. Severitatea cuvântărilor ţinute către popor nu-1 pot împiedica să fie profund afectat de soarta acestuia. El suferă, cu siguranţă, gândindu-se la starea lui Israel şi la pedeapsa care-1 ameninţa, dar, mai presus de toate, din cauza necinstirii aruncate asupra Numelui Domnului.
 Cu cât îl vom iubi mai mult pe Domnul, cu atât mai profund ne vom întrista văzând nerecunoştinţa şi indiferenţa cu care dragostea Lui este atât de des întâmpinată.
Să medităm la importanţa v. 23 şi 24 (citate în 1 Corinteni 1.31). Este în natura fiecăruia să se mândrească cu capacităţile sale şi să se laude cu ceea ce are. Sportivul îşi va pune în valoare agilitatea, muşchii şi supleţea; elevul bun, succesele şcolare; automobilistul, maşina sa mai puternică decât cea a vecinului. Singurul lucru însă cu care Dumnezeu ne permite să ne lăudăm este cunoaşterea Lui
 (Psalmul 20.7; 2 Corinteni 10.17).
Apreciem noi la adevărata valoare relaţia noastră cu Domnul Isus? Sau uneori chiar ne este ruşine de ea?

10 septembrie 2014

Dumnezeu si norocul



 Care dintre noi putem spune ca nu avem nici o vina?

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE
Ieremia 8.1-22

Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-1 lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate" rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o «putea» da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad” (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-1 aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). 
Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.
In v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s-au ruşinat": este caracteristica unei conştiinţe împietrite 
(Ţefania 3.5 )
Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.
Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când „secerişul a trecut" şi „vara s-a sfârşit", la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. 
Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi!
 În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi"

9 septembrie 2014

Ultima saptamana a Universului!

O ora doar, dar merita !

Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim!

Stiu ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea este un Dumnezeu Suveran peste toate lucrurile, inclusiv peste viata mea si peste viata ta.
De nenumarate ori am citit in Scriptura o multime de versete si capitole care vorbesc despre maretia lui Dumnezeu, despre Atotstiinta si Intelepciunea Lui, despre Puterea Lui si despre suveranitatea Lui.
Cartea Geneza arata Intelepciunea Lui atunci cand a creat pamantul cu tot ce este pe el. 
A creat pamantul, apele, luna, soarele. A creat toate vietuitoarele pamantului, a pus hotare marilor si a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. El a hotarat masurile pamantului, El a pus hotare apelor, El porunceste zorilor sa rasara, El este Stapanul universului.
Astazi parca mai mult ca oricand mi-a fost dat sa cunosc cine este puternicul meu TATA.
Cititi va rog cu atentie acest capitol, desi l-am citit de atatea ori, dat fiind faptul ca Iov este unul din eroii credintei pe care il admir, insa astazi am citit asa cum nu am citit niciodata acest capitol:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 
 Unde erai tu (unde eram eu)când am întemeiat pământul? 
Spune, dacă ai pricepere.
Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?  
Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
De când eşti, ai poruncit tu
(sau eu) dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el? Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 
 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Ai pătruns tu
(sau eu) până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu(sau eu) prin fundurile adâncului?
Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu
(sau eu) porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu(sau eu) cu privirea întinderea pământului? 
Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor? 
 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
Ai ajuns tu
(sau eu)până la cămările zăpezii? Ai văzut tu(sau eu) cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?  
Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?  
Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? 
 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului, ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
Poţi să înnozi tu
(sau eu) legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu
(sau eu) faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu(eu)cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Cunoşti tu
( sau eu) legile cerului? Sau tu(ori eu) îi orânduieşti stăpânirea pe pământ? 
 Îţi înalţi tu(sau eu) glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Poţi tu
(sau eu)să arunci fulgerele ca să plece? 
Îţi zic ele: „Iată-ne”? Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? 
 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor, pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună? 
 Tu (eu) izgoneşti prada pentru leoaică şi tu(eu) potoleşti foamea puilor de lei, când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor? Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Ştii tu(sau eu) când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu(sau eu)pe cerboaice când fată?  
Numeri tu (sau eu) lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu(sau eu) vremea când nasc?
Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta
(sau a mea)? Şi stă el noaptea la ieslea ta(sau a mea)?
Îl poţi lega tu
(sau eu)cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine(mine), ca să grăpeze bulgării din văi?
Te încrezi tu
(sau eu)în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu(sau eu) grija lucrărilor tale(mele)?
Te laşi tu
(sau eu) pe el, pentru căratul roadelor tale(mele), ca să le strângă în aria ta(mea)?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! 
  Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui. Tu(eu) dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? Tu-l (eu)faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Oare prin priceperea ta
(sau a mea)îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi? 
  Oare din porunca ta(sau a mea) se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi? 
  El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”
 Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.


In fata unui Asemenea Dumnezeu Puternic mai putem spune ceva?

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul: 
 veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
Ieremia 7.1-34

Domnul îl trimite pe Ieremia la poarta templului, pentru a rosti acolo o cuvântare aspră; aceasta deoarece, în ciuda stării sale de răzvrătire, poporul de la Ierusalim, în timp ce continua să practice un cult doar de formă, se fălea în mod zgomotos că are „Templul Domnului". Câtă inconsecvenţă! Oare ceea ce dădea valoare templului nu era însuşi Cel care locuia în el? (Matei 23.21). Ei însă tocmai pe Acela îl renegau prin faptele lor rele, a căror listă îngrozitoare ne-o prezintă v. 9. Călcau în picioare aproape toată legea lui Dumnezeu şi, fără să se teamă de Domnul, continuau să se înfăţişeze înaintea Lui în Casa Lui (v. 10). Făcuseră din aceasta o peşteră de tâlhari (v. 11, citat de Domnul), pângărind-o prin urâciunile lor (v. 10). Şi astăzi, aşa-zisa creştinătate (cea mărturisitoare) oferă aceeaşi imagine cu două feţe: respect pentru formele religioase exterioare şi totodată o tragică absenţă a vieţii lăuntrice (Apocalipsa 3.1). Fiecare dintre noi, dacă nu veghem, ne expunem aceluiaşi pericol, de a ne mulţumi cu forme de evlavie, în timp ce îi tăgăduim puterea,... care este dragostea pentru Domnul (2 Timotei 3.5). Dumnezeu doreşte realitate în vieţile noastre, iar a face caz de relaţia cu El fără a fi despărţiţi de rău înseamnă a-L insulta.
Domnul a vorbit mult timp, iar poporul a refuzat să asculte. Acum este rândul Lui să refuze să asculte, chiar dacă este vorba de însăşi rugăciunea profetului (v. 16)

8 septembrie 2014

Iubesc pe Domnul

 "Iubesc pe Domnul caci El aude
Glasul meu, cererile mele
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea"


Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Ma-nfasurasera legaturile mortii
Eram prada necazului din bezna noptii
Da, am strigat la Tine Doamne Sfant:
Te rog, mantuieste-mi sufletul infrant
Caci Tu esti bun si drept si-ndurator
Nu-ngadui sa se clatine al meu picior

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Da, mi-ai izbavit sufletul de la moarte
Caci Tu pazesti pe cei fara rautate
Intoarce-te suflete la odihna ta
Domnul sa-ti fie de-acum desfatarea
Cum voi putea rasplati Domnului
Toate binefacerile Lui


Iubesc pe Domnul caci el imi aude
Glasul meu
// Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea //

 

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
Ieremia 6.1-30

Treptat-treptat, profetul schimbă tonul, nemaipunând de acum accentul pe dragostea divină, ci pe mânie. Domnul este pregătit să-Şi „viziteze" poporul în judecată (v. 6,15; Isaia 10.3). Pentru aceasta Se va folosi de un vrăjmaş venind din nord (v. 22), după cum prevestea cazanul „fierbând" din cap. 1, gata să-şi reverse conţinutul înspăimântător şi să inunde ţara lui Israel. Un nou apel al harului se interpune însă între aceste pedepse. Să-1 ascultăm; el se adresează fiecăruia în parte: „Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (v. 16; cap. 7.23). Aceste cărări vechi, ale credincioşiei şi ale despărţirii de lume, nu sunt nicidecum cele mai uşoare; ele se străbat adesea de unul singur. Sunt însă căi sigure, căi de odinioară, marcate şi verificate de înaintaşii noştri, căi ale puterii, «pe care este belşug de fericire, pe care totul este pace, în ciuda locului arid». Să refuzăm deci drumurile largi şi atât de plăcute care ni se deschid şi să căutăm cu atenţie această „cale bună”, aceste „cărări ale dreptăţii" (Psalmul 23.3) şi ale adevărului, în «ghidul» nostru care este Cuvântul lui Dumnezeu si să mergem pe ele!

7 septembrie 2014

Eroii slavei vin acum acasa!

Se va canta cantarea minunata
Mireasa-si va canta imnul dorit
Si se va-ncepe nunta asteptata
Cu-acei ce-n lupte si prigoane-au biruit

Eroii slavei vin acum acasa
Au biruit in marele necaz
Si ei vor sta cu Domnul lor la masa
El le va sterge lacrima de pe obraz

Din orice neam din orice semintie
Din orice limba din orice norod
O mare gloata pentru-mparatie
Isus va strange-al suferintei rod

In fata scaunului de domnie
S-or arunca cu fata la pamant
Vor preamari vor lauda pe Domnul
Pe-acel ce este Sfant de trei ori Sfant


Interesanta declaratie a fostului lider israelian!

„Astăzi ne confruntăm cu sute, sau poate cu mii de mişcări teroriste care spun că ucid în numele lui Dumnezeu”, a spus Peres. „Este un război cu totul nou faţă de cele din trecut, atât în ceea ce priveşte tehnica şi în special în ceea ce priveşte motivaţia. Pentru a ne opune  acestor derive, avem ONU.  Este un organism politic care nu are nici armata pe care o au naţiunile şi nici convingerile pe care religia le produce. Şi ca să fim mai clari: atunci când ONU trimite în Orient forţele de pace şi acestea pot veni din Insulele Fiji sau Filipine, iar când aceşti soldaţi sunt sechestraţi de către terorişti, ce poate să facă Secretarul General al Naţiunilor Unite?
O declaraţie frumoasă, care nu are nici forţa şi nici eficienţa in orice predica  a Papei, care doar în Piaţa Sfântul Petru atrage o jumătate de milion de persoane”.
„Prin urmare, ținând cont de faptul că ONU este depășit, avem nevoie de o Organizație a religiilor unite, un ONU al religiilor” a continuat Peres. „Ar fi cel mai bun mod de a ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”, deoarece majoritatea persoanelor nu sunt ca şi ei, ci îşi practică religia fără să omoare pe nimeni şi nici măcar nu se gândesc la aceasta. Eu cred că ar trebui să avem o Cartă a religiilor Unite, aşa cum este Carta Naţiunilor Unite. Noua cartă ar stabili în numele tuturor crezurilor că acei care omoară pe alţii sau produc masacre masive, aşa cum am văzut aceste săptămâni, nu au nimic în comun cu religia. Aceasta este ceea ce eu i-am propus papei”.

Cardul de sanatate si semnul 666

In urma cu numai cateva zile, am citit o stire privind distribuirea cardurilor de sanatate. S-a tot vehiculat prin mass-media si prin alte mijloace ca se va implementa un nou sistem in ce priveste sanatatea, ca vom avea carduri cu cip, dar totul era la nivel de "discutii", nimic concret. Iata ca aceste discutii s-au concretizat si incepand cu 18 septembrie aceste carduri vor veni prin posta acasa fiecarui cetatean.Bineinteles ca si discutiile pe aceasta tema nu au ezitat sa apara.Unii oameni sunt speriati la auzul acestei vesti, altii refuza sa primeasca, cu alte cuvinte s-a lasat o agitatie peste oameni, ba mai mult citeam adineauri ca circula pe internet o petitie de acest fel:
“Din motive bazate în principal pe libertatea credinţelor religioase, pe libertatea gândirii şi a opiniilor şi pe libertatea conştiinţei (drepturi fundamentale care nu pot fi îngrădite sub nicio formă), precum şi din dorinţa de a mi se respecta dreptul la viaţa intimă şi privată, (toate fiind drepturi fundamentale garantate prin Constituţia României), vă aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc să primesc un card electronic de sănătate, cu cip, ca dovadă de asigurat şi nu doresc să mi se întocmească un dosar electronic, cerând dreptul la alternativă (document non-electronic), pentru a beneficia în continuare de serviciile medicale garantate prin lege. (...) Alternativa pe care o solicit este să pot face dovada plăţii contribuţiei la fond cu adeverinţă eliberată de Casa de Asigurări, ca şi până acum, sau să mi se ofere o variantă în care nici nu-mi este atribuit numelui un număr şi nici nu mi se oferă un document cu cip cu care să mă identific”. 
Cum petitia este online si comentariile au inceput sa apara, unele pro, unele contra.
Dar ce facem noi crestinii?

Biblia ne spune clar despre vremurile sfarsitului si referitor la tot ceea ce ni se pregateste.Nu cardul de sanatate este acel semn 666 despre care ne vorbeste Scriptura, ci cardul de sanatate este doar un preambul, pe langa multe altele care au fost deja , la ceea ce va urma.
Nu trebuie sa fii savant sau mare filozof ca sa iti dai seama ca ceva  nu merge bine in lumea aceasta, iar daca urmaresti cu regularitate stirile cotidiene toate acestea le poti observa.
Intreaga lume este bulversata, razboaie, boli, eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, epidemii de tot felul, iar daca ne uitam putin si la starea omenirii la care s-a ajuns, ne ingrozim si ne intrebam adesea...."Doamne cata rabdare mai ai?"
Noi, oamenii care nu suntem fara de pacat am ajuns sa privim cu scarba la ceea ce se intampla in jurul nostru, si atunci ma intreb oare cum mai poate Dumnezeu sa priveasca spre omenire?
 El care este sfant si ochii Lui nu pot sa priveasca raul?
Dar, iata ca in ciuda starii  depravate in care a ajuns omul, in ciuda nelegiurilor in care se complace omul, Dumnezeu inca  ne iubeste si inca mai are rabdare cu noi.
Cei care citim Biblia stim ca in ea se vorbeste mult despre lucrurile care vor predomina in vremurile din urma.
Pavel ii vorbeste  lui Timotei  despre vremurile  din urma, " Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă",ii vorbeste  despre zilele din urma, " să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele",  Daniel ne vorbeste in cartea sa despre sfarsitul zilelor,  "iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor”,  si mai direct  Matei in cartea sa ne vorbeste chiar de sfarsitul veacului, "El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Deci suntem avertizati asupra acestor vremuri de sfarsit si nu putem spune ca ne-a luat prin surprindere. Chiar tehnica zilelor noastre a avansat atat de mult, incat suntem uimiti zi de zi sa descoperim lucruri pe care alta data nici macar nu visam la ele.
Versetul din 2 Timotei caracterizeaza generatia zilei de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
De-aceea Dumnezeu a hotarat o vreme de stramtorare peste locuitorii pamantului, iar in aceasta vreme ingrozitoare isi va face aparitia asa zisul salvator al omenirii"anticristul" sau "fiara" cum mai este numit, care va incerca la inceput sa arate multa grija si intelegere pentru umanitate, insa nu dupa multa vreme va cere ca toti sa i se inchine, dandu-se drept dumnezeu.El va avea o putere deosebita  facand multe semne si minuni.
Semnul fiarei va fi 666.
Scriptura insa ne avertizeaza asupra acestui lucru:
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, si nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. 
Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Hrana zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Ieremia 5.1-31

În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul" (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23...). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9).
 Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte..." (v. 4).
 Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, ... au refuzat să primească disciplinarea,... au refuzat să se întoarcă" (v. 3; Ţefania 3.2). 
Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. 
Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?", întreabă profetul (v. 31).