Versetul zilei

21 iunie 2014

Nemărginita mărime a puterii Sale!

Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

".... nemărginita mărime a puterii Sale....", spune Pavel.
Nu stiu daca putem vorbi de o viata crestina autentica, fara a cunoaste aceasta marime a puterii Sale.Marele defect al nostru sau mai bine sa ma refer strict la persoana mea, iar daca  cineva se gaseste in aceeasi situatie, atunci Duhul Sfant sa il cerceteze si sa se "m-ai pocaiasca", impreuna cu mine, deci marele defect este ca uneori uitam ce Dumnezeu puternic avem, desi nu cred ca este cineva care sa nu-si doreasca sa fie biruitor. Ori, biruinta a fost deja castigata  de Isus. Cuvantul spune: "El a venit ca sa ne aduca o viata din belsug" (Ioan 10:10). Esenta acestui cuvant "ne scapa", si deseori in loc sa traim o viata de "biruitori", mai degraba traim o viata de 'infranti".
 Dumnezeu nu asta vrea de la mine, si cu siguranta  nu vrea nici de la tine.
Ca si credincios care vreau sa cresc tot mai mult in Harul lui Dumnezeu, am nevoie sa cunosc nemarginita marime a puterii Sale. Numai atunci pot dobandi izbanda asupra celui rau, numai atunci pot fi biruitoare in orice pacat, numai atunci pot duce o viata de biruitor si nu de infrant.
Duhul Sfant ne da aceasta putere, iar noi  suntem păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, asa spune Cuvantul.
Incurcam multe lucruri si Pavel il indeamna pe Timotei cum sa fie un om placut inaintea lui Dumnezeu.
Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.
M-am inscris la lupta sau nu?
Sunt sau nu sunt un ostas in oastea lui Dumnezeu?

Doamne, chiar daca am fost un ostas care am m-ai atipit in post, iti multumesc ca Duhul Tau ma cerceteaza si nu ma lasa sa adorm.Ajuta-ma sa imbrac toata armura Duhului Sfant si sa fiu gata de lupta in orice clipa!


  

Luigi Mitoi Apocalipsa 51

                    

Valentin Popovici-Elim Timisoara

 Astazi in Biserica Penticostala Elim Timisoara, avem harul sa-l avem in mijlocul nostru pe  fratele Valentin Popovici si fanfarele reunite din Chicago.
Serviciul incepe la ora 18 si se va transmite live pe http://www.elim.ro/
Domnul sa dea Har, iar noi sa avem deschidere pentru Cuvant!

Hrana ta zilnica!

21 IUNIE
Isaia 58.1-14

Această parte importantă a cărţii, care se deschide odată cu acest capitol, începe prezentându-ne poporul postind şi întristându-şi sufletul. Pentru că Domnul îl are în vedere tocmai pe „omul cu duhul zdrobit şi smerit" (57.15 şi 66.2), ne putem întreba ce găseşte El de criticat. Versetele 3 şi 7 ne învaţă că Dumnezeu nu Se mulţumeşte numai cu simple forme religioase exterioare, nici cu declaraţii evlavioase. Prin gura unui alt profet, El ne pune tuturor o întrebare directă: „Cu adevărat, aţi postit pentru Mine, chiar pentru Mine?" (Zaharia 7.5). În spatele unei frumoase evlavii de faţadă, câte lucruri nu-şi pot găsi locul: împlinirea poftelor noastre, chiar şi în ziua sfântă a Domnului, duritate şi egoism, contestări şi certuri (v. 3,4), judecăţi şi critici (v. 9: „arătarea cu degetul"), chiar şi flecării (v. 13: „cuvinte deşarte"). Adevăratele exigenţe sau cerinţe ale lui Dumnezeu sunt, de fapt: să o rupem cu obiceiurile păcatului, cu aceste lanţuri care ne ţin sub puterea vrăjmaşului (v. 6; Daniel 4.27); Proverbe 18.13 ne aminteşte de milă, care este promisă aceluia care-şi mărturiseşte fărădelegile şi se lasă de ele; suntem, de asemenea, învăţaţi să punem în practică dragostea în toate ocaziile care ni se ivesc (v. 7,10). 
Ce frumoase promisiuni sunt legate de această nouă umblare!

20 iunie 2014

Pretutindeni mişună cei răi...

Ajunsa azi dimineata la birou, dupa ce mi-am facut pe-aici ce era de facut, intr-un moment de liniste am vrut sa citesc un psalm.Daca in urma cu doua zile am citit psalmul 10 si 11, azi am continuat cu 12. L-am citit!
 Insa un verset  imi tot vine in minte, este ultimul verset din Psalmul 12.
Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.
Ma tot intrebam uneori, de ce este atata rautate in jurul meu? Cum de a ajuns societatea in asemenea stare? Cum de au ajuns"pocaitii" in asemenea stare? Citind psalmul, nu imi este greu sa inteleg, ba mai mult am primit raspunsul la intrebarea mea.
Rautate nu este doar in jurul meu, ci pretutindeni. Este rautate in orasul meu, este rautate in orasul tau, este rautate in tara mea, este si in a ta. Asa ca, oriunde m-as duce si oriunde te-ai duce... nu scapam de acest lucru.
Pretudindeni misuna...Cand misuna...? Cand domneste ticalosia!
Ori din pacate, ticalosie a ajuns stapana la "ea acasa"!
E trist sa spunem acest lucru despre creatia lui Dumnezeu, insa din pacate este cat se poate de real.
Pacatul a pervertit omul. A pervertit sentimentele lui, a pervertit limbajul lui, a pervertit mintea, gandirea si tot ceea ce Dumnezeu a lasat curat. Pacatul a distrus, si acolo unde ajunge pacatul nu mai locuieste nimic bun. Insa este o veste minunata, tot ceea ce este murdar poate fi curatat in sangele lui Isus Hristos.Este ca si in viata de zi cu zi, orice murdarie se poate curata doar prin spalare, iar orice spalare are nevoie de un solutie speciala care curata, asa este nevoie si de curatarea sprituala a  inimii noastre.
Nu exista vreo modalitate de a ne curata noi prin puterea noastra sau prin alta metoda. Scriptura spune:
"....şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat" (1 Ioan 1:7)

Pretutindeni mişună cei răi, insa cei neprihaniti au Un Aparator. Iov spunea:
" Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte" 
Solomon spune in  Proverbele 10:29
  Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. 
 Nu ne ramane decat sa spunem ca David psalmistul:
Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
 

 

Luigi Mitoi Apocalipsa 50

                       

Hrana ta zilnica!

20 IUNIE
Isaia 56.1-12; 57.1-21

Aceste două capitole relatează un moment trist din istoria viitoare a lui Israel. Mulţimea poporului, amăgită de santinelele oarbe (v. 10...), îl va urma pe Antihrist (împăratul din cap. 57.9). În tot acest timp, Dumnezeu îi va urmări cu privirea şi îi va încuraja prin promisiunile Sale pe credincioşii care respectă sabatele Sale. Templul este în prezent distrus, după ce a fost profanat, dar îşi va recăpăta numele şi rostul de „casă de rugăciune", spre bucuria rămăşiţei; mai mult, el va fi deschis pentru toate popoarele (56.7). Cât despre cei credincioşi, noi avem oricând acces la Dumnezeu pentru rugăciune şi laudă. Să ne folosim de acest privilegiu!
Versetele 1 şi 2 din cap. 57 ne dezvăluie adevărata semnificaţie a morţii celui drept şi a „oamenilor evlavioşi (sau: miloşi)". Dumnezeu îi pune în felul acesta la adăpost de pedepsele pe care le pregăteşte pentru ceilalţi oameni (1 împăraţi 14.12,13).
„Eu creez rodul buzelor", declară Domnul (57.19), iar Evrei 13.15 ne lămureşte că este vorba despre Jertfa de laudă". Acestea sunt adresate lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp El le produce în inimile alor Săi, prin Duhul Său.
Versetul 20 schiţează un tablou al agitaţiei nebune (nesănătoase) a celor răi, cu consecinţele ei. Iuda îl completează, comparându-i pe aceştia cu nişte „valuri înfuriate ale mării, spumegându-şi ruşinile lor"
 (Iuda 13).

19 iunie 2014

Hrana ta zilnica!

19 IUNIE
Isaia 55.1-13

Din lucrarea crucii se revarsă, precum din stânca lovită în pustiu (48.21), un râu de viaţă şi de binecuvântare. Ce izvor inepuizabil, oferit oricărui însetat. Aici găsim chemarea profetului, dar în evanghelia după Ioan o avem chiar pe cea a Domnului Isus, care Se exprimă în acelaşi fel: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (Ioan 7.37); şi tot aici întâlnim şi pe acest „oricine" al harului (în Ioan 3.15,16; 11.26; 12.46).
Două trăsături caracterizează marea mântuire a lui Dumnezeu: În primul rând este ,fără plată". Oamenii se căznesc mult şi cheltuiesc averi pentru „ceea ce nu satură" (v. 2), în timp ce bunul cel mai de preţ pe care îl putem avea se obţine „fără bani şi fără plată" (v. 1). Dumnezeu a plătit totul pentru aceasta (comp. cu 52.3).
În al doilea rând, mântuirea trebuie apucată acum: „Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găst (v. 6). Dumnezeu este aproape, El iartă din plin, dar grăbiţi-vă! 
Vine clipa când nu va mai putea fi găsit (Ioan 7.34; 8.21).
Să privim din nou în acest frumos capitol la ceea ce ni se spune despre gândurile iubirii şi despre căile nepătrunse ale lui Dumnezeu (v. 8,9; vezi şi Romani 11.33-36). 
Cât despre Cuvântul Său, v. 11 promite: Nu se va întoarce la Mine fără rod.
 A avut Cuvântul acest efect în inima voastră?

18 iunie 2014

Cel rau crede, ca Domnul nu vede....!

Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? 
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz? 
Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” 
Iată toate gândurile lui.
  Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor potrivnicilor lui.
  El zice în inima lui: „Nu mă clatin, în veci sunt scutit de nenorocire!”
  Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit. Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! 
   El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!” 
 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna! Nu uita pe cei nenorociţi! 
 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti? Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului. Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!  Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui. Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ. 

  Zi de zi avem si noi parte ca David de tot felul de atacuri din partea celui rau.Nu trece o problema vine alta, abia de imi ridic capul si zic"slava Domnului" pentru biruinta avuta si repede primesc alta lovitura. 
Dar stiti care-i farmecul in aceasta lupta? Ma tine inarmata tot timpul!
Rugaciunea si sabia Duhului, care este  Cuvantul, asa spune Pavel, "Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu", le port mereu cu mine.
Initial si David  se intreba: "de stai asa departe Doamne?". Tendinta este si noi sa punem aceeasi intrebare, insa trebuie sa invatam sa nu gandim ca cel rau.
Cel rau spune:" Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”, ori noi stim ca EL vede tot, chiar daca ni se pare ca Dumnezeu sta deoparte si nu se implica. 
Imi amintesc de un verset care spune in Mica 2:1
Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere.
...si credeti-ma ca cel rau doar asta face, faureste planuri cum sa doboare si sa distruga, cum sa faca cat mai mult rau.
Uitati-va ce spune David despre cel rau si ce caracteristici are:
 1)  Mandru - Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi...
2)  Batjocoritor - Căci cel rău se făleşte cu pofta lui... răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul
3) Trufas - Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!”
4) Rautacios si viclean - Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi sub limbă are răutate şi fărădelege.
5) Ucigas -  Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pândesc pe cel nenorocit.  
6)  Hot si talhar - Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui: se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! 
   El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”
Realizam cu cine avem de luptat?
Numai ca din fericire noi nu trebuie sa-l biruim, pentru ca el a fost deja biruit, la CALVAR de ISUS HRISTOS, noi nu trebuie decat sa ne ancoram in EL si biruinta este garantata. 
Chiar daca acum ni se pare ca Dumnezeu Nu aude, Nu vede, Ne-a parasit, sta departe si priveste sau poate chiar Si-a intors fata de la noi... Dumnezeu la vremea potrivita va zdrobi orice plan al celui rau.
David incheie:
Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate...
 Iar in psalmul 140 David spune:
Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi.
Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Nu astepta"nevoia", roaga-te, ca si cum ai fi in "nevoie"!

Cati dintre noi nu stim a rosti rugaciunea domneasca Tatal nostru? Cred ca nu exista om sau copil care sa nu stie, poate numai daca esti un ateu convins, dar nu cred ca exista atei convinsi, pentru ca si ei in inima lor traiesc cu aceasta teama si intrebare "oare exista Dumnezeu?
Daca citim Psalmul 10 vedem ca la un moment dat cel rau declara ca nu exista Dumnezeu, (vers.4),"Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!”, ca imediat la cateva versete mai jos sa revina si sa spuna, "da, am zic ca nu exista, dar daca totusi exista atunci cu siguranta a uitat, isi ascunde fata", (vers.11), El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”
Asa ca, nici atei nu sunt convinsi de ceea ce spun, dar sa revin la rugaciunea Tatal nostru, pentru ca oridecate ori o citesc mai descoper ceva in ea.
  
„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”
In ultima vreme caut sa pun accent mult mai mult pe rugaciune, stiti de ce? Pentru ca vad ca este singura sansa si este singurul mod in care problemele mele capata rezolvare.
Avea o vorba mama cand eram copil si ma punea sa fac treaba. Faceam, dar asa cum fac toti copiii, mai in graba, mai fara simt de raspundere, s.a.m.d, insa cand venea sa vada cum am facut imi spunea,
 "ai facut lucru de mantuiala".
Cam asa facem si noi rugaciunile, "de mantuiala" (adica le facem, sa nu spunem ca nu le-am facut)
Eu una sincer m-am saturat sa fac astfel de rugaciuni. Cuvantul spune: "nu aveti, pentru ca nu cereti".
Facem rugaciuni doar ca sa capatam cele de trebuinta, painea si apa pe care o bem, si deseori nici pentru asta nu mai facem ca le avem oricum, insa trebuie sa invatam sa trecem de aceste rugaciuni "mici" si sa cerem sa ne dea lucruri marete , " vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta", sa incepem sa ne dorim ceea ce Dumnezeu a dorit de la noi. Atunci cand ingenunchez inaintea Domnului, astept si raspunsul, vin cu asteptari mari inaintea Lui. Daca asteptarile mele sunt doar pentru a-mi da painea si apa pe care o beau, atunci doar atat voi primi.Nu mai vreau "putin", vreau "mult", pentru ca stiu ca TATA e bogat.
Mai este un lucru interesant la care meditez in ultima vreme.
 De ce atunci cand am fost in necaz sau in nevoie am facut altfel de rugaciuni?
Am auzit o istorioara intr-un mesaj, al unui frate pastor si tare mult mi-a placut.
"Un tanar mergea pe un drum de tara cu o caruta. La un moment dat, la una din roti ceva s-a intamplat si caruta nu mai putea inainta. Tanarul s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si vazand ca nu vine nimeni s-a asezat pe marginea carutei, asteptand. A trecut ceva timp si un batranel se apropie de caruta.
-Ce faci tinere?
-S-a defectat o roata si astept sa vina cineva sa ma ajute!
-Asteapta tinere, asteapta ca o sa vina "nevoia".
-Dar cine-i "nevoia"?
-Asteapta si ai sa vezi. O sa vina, stai linistit!
Batranul se indeparta incet de caruta si disparu in zare.
Tanarul s-a asezat din nou in caruta si tot astepta uitandu-se in stanga, uitandu-se in dreapta sa vina "nevoia". Incepuse sa se insereze si vazand ca nu apare nimeni s-a dat jos si a inceput sa repare roata. 
Bucuros ca a reusit sa o faca, s-a urcat in caruta si a plecat. In primul sat ii iesise batranul inainte.
-Hei tinere, ai rezolvat problema?
-Da!
-Cum ai facut?
-Pai, am tot asteptat sa vina "nevoia", am vazut ca nu vine, m-am pus si am reparat-o eu."

Morala:
Atunci cand intervine "nevoia" stim foarte bine ce sa facem!
Daca ne-ar duce Dumnezeu in  "nevoie" cu siguranta stim cum sa ne rugam.
Bine ar fi sa invatam sa ne rugam fara sa ajungem in "nevoie". Cateodata "nevoia" e dureroasa, insa bine ar fi, sa nu asteptam aceste momente, bine ar fi sa strigam inaintea Domnului ca si cum am fi "nevoie".
Doamne voia Ta, nu voia mea!


 


S-a meritat!

În veacu-acesta sumbru de întuneric groaznic,
Tu, Doamne, cu răbdare, ne pregăteşti de Praznic;
Şi-n timp ce cu noroaie ne-mproaşcă cel viclean,
Tu ne găteşti serbarea la malul de mărgean.

Iubirea Ta curată e-un soare mult mai mare
Decât ce beznă neagră ar vrea să ne-mpresoare;
Şi mult mai sclipitoare e slava Ta de vis
Decât e defăimarea cernitului zapis.

Şi crucea de pe umeri, Isuse, ni-e mai dragă,
Decât comori cât munţii, şi-arginţi cât lumea-ntreagă.
Ne-ai dat atâta slavă, atât noian de har,
Că parcă tot amarul e-un dulce de nectar.

În mijloc de batjocuri, eşti lângă noi într-una;
Ne-mbraci cu Adevărul, mai tare ca minciuna;
Compui dintr-o furtună un tril de ciocârlii;
Suspinul şi durerea, le schimbi în simfonii.

Şi-aşa cum în adâncuri de şisturi discordante,
Cărbunele devine filon de diamante;
Aşa lucrezi Tu, Doamne, în ghemul de pământ
Ceva ca o minune, ceva frumos şi sfânt...

...O operă sublimă, ceva ce nu-i din fire,
Ceva din alte sfere, din zări de nemurire;
Ne faci prin toate-acestea, să fim Mireasa Ta,
Cea nobilă, curată, ca fulgii albi de nea.

Şi-atunci când în mărire vom sta fără cuvinte,
Uimiţi de strălucire, la malurile sfinte,
Vom spune poate-n şoaptă, că tot ce-am îndurat,
Tot drumul plin de lacrimi, O, da... s-a meritat!

                     Autor: Valentin Popovici

Hrana ta zilnica!

18 IUNIE
Isaia 54.1-17

Odată încheiată lucrarea din cap. 53, credincioşii sunt invitaţi să se bucure şi să cânte. Versetul 10 din cap. 53 anunţa: „După ce îşi va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, va vedea o sămânţă", iar Domnul Isus va confirma: „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod" (Ioan 12.24). Capitolul 54 ne lasă să-1 întrezărim în acest seceriş bogat pe Israelul pământesc; Noul Testament însă îi asociază acestui seceriş pe copiii familiei cereşti: „Ierusalimul de sus"
 (vezi Galateni 4.26,27).
Pentru a-şi întâmpina fiii şi fiicele, Ierusalimul - mult timp o cetate văduvă şi sterilă - este invitat să se lărgească şi să se întindă (v. 2,3). Datorită lucrării de pe cruce, Dumnezeu poate manifesta compasiune pentru ei şi poate să-i strângă. Mânia Lui a ţinut o clipă, dar bunătatea Lui va fi eternă (v. 7,8; Psalmul 30.5).
„Toţi fiii tăi vor fi ucenicii Domnului", promite v. 13, citat în Ioan 6.54. Lucrarea Domnului pentru noi cuprinde alte două părţi importante: a purtat nelegiuirile noastre şi a învăţat pe mulţi în dreptate (53.11 şi notă). Să nu uităm această a doua parte: dacă I-am adus Lui povara păcatelor noastre, să ne lăsăm de acum şi învăţaţi de El. În felul acesta vom putea aduce roadele dreptăţii, spre gloria Lui (2 Corinteni 9.10).

17 iunie 2014

Sarbatoare la Elim-Valentin Popovici si fanfarele reunite din CHICAGO!

        Sambata desi nu este o sarbatoare anume, nu este nici zi  in care biserica este stransa la  partasie, dar totusi ne vom aduna pentru ca este o ocazie minunata de ne strange in jurul Cuvantului, si oridecate ori avem ocazia aceasta, nu putem sa spunem decat, "slava Domnului".
Asa ca, Biserica Penticostala Elim si toti cei care doresc sa ia parte alaturi de noi la aceasta bucurie sunt bineveniti, pentru ca vom avea un servici minunat in care fanfarele reunite din CHICAGO vor inalta imnuri spre slava Domnului.
                      
Mesajul din partea Domnului va fi adus de fr. Valentin Popovici. Imi amintesc ca eram copil cand seara de seara parintii ascultau predici la radio Monte Carlo,daca imi amintesc bine, nu as vrea sa fac o greseala, insa stiu ca fratele Pitt Popovici, fratele Alexa Popovici, si altii predicau Evanghelia. Eram copil, insa au ramas amintirile cu care am crescut.Fratele Valentin face parte din generatia oamenilor cu frica de Dumnezeu. Poeziile compuse de el au o valoare inestimabila. 
Sambata fratele Valentin Popovici va fi in mijlocul nostru, la biserica Elim.Cred ca are o varsta destul de inaintata, insa ne rugam inca de-acum ca Dumnezeu sa ii dea putere si sa se foloseasca de el.
Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.
Va asteptam cu drag!

Spune ca si David, "La Domnul găsesc scăpare"

La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre”?Căci iată că cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Şi, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. 
Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.
Psalmul 11

De cate ori nu am intalnit si noi "prieteni binevoitori" ca si "prietenii lui David, care au venit la el si i-au dat sfaturi?
Nu vi s-a intamplat niciodata, ca in deznadejdea in care v-ati gasit in loc sa primiti un cuvant de incurajare, a-ti primit doar cuvinte care v-au aruncat in disperare mai tare?
Cam asa au facut si acesti "binevoitori" cu David. Cu siguranta, David se gasea intr-o situatie dificila si in loc sa fie incurajat el a fost avertizat si sfatuit sa fuga. Ori David intreaba, cum puteţi să-mi spuneţi: „fugi..."
Desi i se aduc argumente si i se spune motivul pentru care e mai bine sa fuga,
" iată că cei răi îşi încordează arcul" si mai mult de atat ii anuleaza orice sansa de a crede ca v-a scapa, "David, se surpă temeliile...", David alege sa se increada in Domnul si refuza categoric. 
El spune, "La Domnul găsesc scăpare !"

Oare nu am fost niciodata si eu ca David? Oare nu ni s-a spus si noua niciodata, "nu mai este nici o sansa"?
Oh, sunt convinsa ca da, insa ma intreb oare am spus si eu ca David, 
"nu, nu ma sperii de nimic, eu aleg sa ma incred in Domnul"!?
Lui David i s-a spus fugi, iar David spune, "nu, nu fug"
David stia ca este in mijlocul unui test si stia ca Domnul il incearca, d-aceea el ramane tare ancorat in Domnul.
Inteleptul Solomon spune,"Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul"
Indiferent cat de tari sunt incordate arcurile si sagetile celui rau spre noi, noi trebuie sa ramanem ancorati in Domnul pentru ca este singura noastra sansa. 
El este scutul si taria noastra!
 El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina, spune psalmistul.
El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
David incheie asa frumos acest psalm:
Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.
Aceasta este garantia cea mai frumoasa, 
"intr-o zi Il voi putea privi fata in fata pe Dumnezeul in care am ales sa  ma incred"
Ce minunat!



Aceleasi cuvinte, dar cu alt efect!

Imi amintesc de o istorioara care s-a intamplat pe vremea lui Ceausescu. 
Care suntem nascuti mai demult, asta ca sa nu zic "care suntem  mai in varsta", stim ca la fiecare sarbatoare ne scotea la defilare. Asa era si sarbatoarea de 1 Mai.
Un muncitor, calm din fire,  participa la acest gen de defilari  in care trebuiau spuse diferite versuri rimate, insa scarbit de toate aceste parade, neavand alta forma de protest, a ales ca de fiecare data cand se intalneste cu sefii lui sa rosteasca aceste versuri, 
"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!".
Timpul trecea si omul spunea aceleasi cuvinte oridecate ori se intalnea cu sefii lui.Numai ca tonul cu care rostea aceste cuvinte, nu i-au facut rau ci din contra l-au ajutat sa obtina un servici deosebit de bun si bine platit.Tot auzindu-l sefii lui si admirandu-l cat este de fidel "partidului", l-au avansat.
Intrebat de unul din colegii sai cum a obtinut postul, omul mirat a zis ca nu stie.
"Nu am facut nimic", crede-ma, doar am zis aceste cuvinte:
"Asta-i viata, asta-i trai, sa traiasca 1 Mai!"
Mirat colegul sau, i-a urmat exemplul, si oridecate ori se intalnea cu "mai marii" fabricii respective, omul incepea a spune:
"Asta-i viata? Asta-i trai? Sa traiasca 1 Mai?"
Azi asa, maine asa, nu a durat mult pana cand a fost chemat in biroul directorului, unde venise si "alti invitati", si asa ca omul nostru in loc sa se aleaga cu o avansare a fost trimis la puscarie.
De ce? Pentru ca tonul sau era diferit de al celuilalt coleg.Erau aceleasi cuvinte, insa tonul cu care erau rostite era diferit.

De cate ori nu rostim cuvinte bune, cuvinte de incurajare pentru cei de langa noi, insa vedem ca in ciuda spici-lui tinut, lumea nu vrea sa primeasca  invatatura.
         Altii reusesc sa aduca la Hristos mii de suflete  si nu folosesc altceva decat aceleasi vorbe.
Cat de mult conteaza tonul pe care il ai atunci cand mustri pe cineva sau atunci cand il certi pentru anumite lucruri!
O Doamne da-ne te rog blandete in vorbire, in gandire si in tot ceea ce facem!
                                                                                                                                                      

Hrana ta zilnica!

17 IUNIE
Isaia 53.1-12

Acesta este pasajul «de neînţeles» pe care-1 citea, în carul său, famenul împărătesei Candace a etiopienilor, însă Filip, „începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus" (Fapte 8.27...). Şi pentru noi, tot aici se află începutul tuturor cunoştinţelor: în Isus Mântuitorul. Noi apucasem fiecare pe drumul neascultării lui (v. 6), dar Mielul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui, a urmat calea ascultării depline şi a supunerii totale. Pe această cale, El a fost dispreţuit, părăsit, asuprit, chinuit şi, în final, şters de pe pământ, de către oameni (v. 3,7,8). În acelaşi timp însă a fost rănit, zdrobit, bătut şi supus suferinţelor, de către Dumnezeu însuşi (v. 4,5,10). Cine va putea pătrunde vreodată infinitul acestei expresii: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească"? (v. 10). Neputinţele şi durerile noastre (v. 4 notă), fărădelegile şi nelegiuirile noastre (v. 5), păcatul nostru sub toate formele sale - de la cele mai subtile până la cele mai evidente - împreună cu toate consecinţele lor îngrozitoare: ce povară inexprimabilă a fost cea cu care S-a încărcat acest „OM al durerii"...!
Aceasta a fost munca sufletului Tău, scump Mântuitor! 
Dar dincolo de moartea la care Tu Te-ai dat de bunăvoie, Tu guşti de acum, din rodul suferinţelor Tale, bucuria de negrăit a iubirii împlinite, pentru totdeauna (Evrei 12.2).

16 iunie 2014

"IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine, spune profetul Isaia.
 Doamne, cati nu isi doresc pacea?
Inca nu am cunoscut pe nimeni care sa nu-si doreasca pacea, insa stim ca pacea o primim doar dupa ce ne intalnim cu Hristos.
Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, spune ap. Pavel. Ori daca Isus este pacea, este evident ca vom cunoaste pacea doar daca  ne vom intalni cu El. 
 Pacea este cel mai minunat si pretios lucru pe care il dobandim intalnindu-ne cu Isus, de-aceea este si cel mai greu lucru de mentinut. Acest lucru presupune "cunoastere".
Ca pacea sa ramana in mine, in casa mea, in viata mea, TREBUIE sa-L cunosc in adevar pe Dumnezeu.
Cum stiu ca Il cunosc?
Raspunsul il avem in 1Ioan 2:3,
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
Intrebarea este "IL CUNOSC EU PE DUMNEZEU CU ADEVARAT?
Ramane sa ne dam raspunsul fiecare...

Hrana ta zilnica!

16 IUNIE
Isaia 52.1-15

Până la v. 6 al acestui capitol îi vom găsi pe cei răscumpăraţi, însă începând cu v. 7 ne este prezentat însuşi Răscumpărătorul. Prima misiune a Duhului Sfânt pe pământ este aceea de a îndrepta privirile celor credincioşi asupra lui Hristos şi a suferinţelor Sale. Toate îndemnurile de a asculta, de a se trezi şi de a se separa au ca scop prezentarea unei Persoane: Hristos, Mesia al lui Israel. El este deopotrivă şi Mesagerul care „aduce veşti bune", vestind pacea, evanghelia şi mântuirea (v. 7), şi Robul care lucrează cu înţelepciune (v. 13 notă): iată, în rezumat, înaintea noastră, atât cuvintele Sale, cât şi lucrările Sale.
În adevăr, avem de ce să fim încurcaţi şi copleşiţi de uimire când medităm la umilinţa Fiului lui Dumnezeu (v. 14 completat de 53.3). „Faţa Sa desfigurată" mărturiseşte împotriva lumii păcătoase cât de mult L-a costat pe Omul perfect să treacă prin ea. Pe drept Dumnezeu L-a înălţat acum, L-a ridicat şi L-a aşezat foarte sus, în aşteptarea momentului când El va apărea în glorie. Când îl vor vedea, „împăraţii îşi vor închide gura"; dar cei răscumpăraţi nu vor tăcea niciodată: asemenea străjerilor din v. 8, după oboseala veghei îndelungate, după aşteptarea interminabilă evocată de Psalmul 130.6, ei îşi vor înălţa glasul într-o cântare de biruinţă, pentru că II vor vedea faţă către faţă.

15 iunie 2014

Pe malurile Dunarii!

In localitatea mea natala, localitate asezata in clisura Dunarii, la 10 km de orasul Moldova Noua, este un tanar profesor de lb. engleza cu un deosebit talent in arta fotografiei, Samy Copriva. Oridecate ori ne ia dorul pe noi cei care am plecat din locul natal, fie ca suntem in tara sau cei care sunt plecati in diaspora, stim ca Samy ne tine la curent cu poze din zona, si uite asa ne trece dorul de locul natal.
Asa ca, odata cu inundatiile din Serbia cand era Dunarea tulbure, a facut cateva fotografii frumoase si le-a postat sa le putem vedea.


Pozele sunt facute de pe dealurile din sat si se poate vedea malul sarbesc.






A venit vacantaaa...

Toti avem propriile noastre masini ale timpului.
Unele ne duc inapoi..si se numesc amintiri, altele ne duc inainte si se numesc visuri!

Uitandu-ma la nepotei mei, imi amintesc ca nu cu mult in urma, mergeam la serbarile copiilor mei la gradinita.Timpul trece cu o asa repeziciune incat nici nu imi dau seama. 
Eu ma vad (subliniez inca o data"eu ma vad") parca in aceeasi postura de mamica cu copii la gradi, insa nu realizez ca de fapt sunt nepoteii mei.
Ca sunt la scoala, ca sunt la gradinita, toti asteapta cu bucurie sa vina vacanta de vara. Ma uit la ei, chiar daca sunt la gradinita abia au asteptat sa vina vacanta, ca si cum "au tras in plug" intreg anul.
 Deh, acum mi-e usor sa vorbesc despre ei...de parca eu nu am fost la fel....!?
Oricum, a trecut si anul scolar 2014, a venit vara si copiii se bucura de o binemeritata vacanta.
Alaturi de doamna educatoare, cuminti in pozitii "ca la fotograf", au stat sa fie fotografiati.
Si pentru ca una din cele doua bunici lucreaza (adica eu), a trebuit macar bunica cealalta sa fie prezenta la serbarea nepoteilor.
Asa ca, fara sa stea mult pe ganduri si-au agatat ghizdanele in cui...si la joaca. Daca nu mergem noi la mare, am adus marea la noi, ca doar este vara.
Zambaretii mei....va iubesc!

Grabim venirea Domnului?

Cand omul nu are ce sa faca...isi face singur de lucru, asa spune o vorba din batrani. O asemenea experienta se pare ca am avut-o si eu, nu ca n-as fi avut de lucru, insa acum...chiar mi-am facut singura de lucru.
Este duminica dimineata, ora cand toti "bunii crestini" sunt la adunare si se roaga.Asa trebuia sa fac si eu, numai ca sunt inca in pat si incerc sa scriu cateva cuvinte daca tot nu sunt in locul in care trebuia sa fiu. Nu ca nu as fi vrut, dar pentru ca ieri am avut o iesire la "soare", nu stiu ce s-a intamplat...ce fel de raze, radiatii sau cum s-or numi, dar pe fata mea zici ca a trecut tavalugul(plina de pete si umflata de la soare).
 Eu inca sper si ma rog Domnului sa isi revina la normal, daca nu....nu am altceva de facut decat sa continui sa ma rog.
"Ce-si face omul cu mana lui, se numeste lucru manual", parca asa este un proverb.Dar las deoparte asta si ma duc la Scriptura.
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.
 2 Petru 3:10-14
Ziua Domnului, ziua despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme este ziua lui Dumnezeu, o zi a maniei Sale si trebuie sa stim ca aceasta ziua nu va fi o zi usoara. Pavel spunea:" cel neprihanit va scapa cu greu" (1 Petru 4:18), ca atare aceasta zi nu va fi deloc usoara, pentru ca ziua aceasta va fi o zi de judecata, va fi ziua cand rolul pe care l-a avut Isus pana atunci,pentru noi " acela de Mijlocitor", in ziua aceea se va incheia. Isus nu va mai fi Mijlocitor, ci Judecator.
Si daca tot vorbim de importanta acestei zile, mi-a venit in minte exemplul, examenului de bacalaureat.Suntem in perioada bacului si pentru elevii de clasa a XII-a sunt mari emotii si traiesc cu o mare frica, pentru ca este ziua cea mare, ziua in care sunt examinati si in masura in care trec acest examen li se hotaraste si viitorul lor.Sunt convinsa ca nu toti  elevii s-au pregatit pentru aceasta zi de examen, ci doar cei care sunt preocupati de viitorul lor.
Asemanatoare este si ziua Domnului, ca si un examen, numai ca diferenta este foarte mare. Daca la examenul de bac nu esti admis, mai ai o sansa in toamna, poate la anul, pe cand in ziua Domnului  daca nu suntem gasiti vrednici, am picat definitiv si am ratat definitiv VESNICIA!
Si mai este un aspect sau o diferenta, daca data examenului de bac este anuntata, ziua Domnului nu, ea va veni ca un hot, asa spune Scriptura.
Noi cei care credem Scriptura, stim ca nu va ramane nici un cuvant neimplinit din ea, cu toate ca intalnim tot mai multi oameni care nesocotesc si iau in batjocura aceaste cuvinte.Nu este o nautate cand intalnim asemenea oameni si personal de cate ori ajunge discutia despre aceasta zi, primesc aceeasi replica, 
"semnele despre care ne spui, au fost de cand e lumea si pamantul, si cutremure, si sodomiti, si curvie, s. a.m.d.", nimeni nu accepta ca este vorba despre semnele despre care ne vorbeste Scriptura.Ori acest lucru nu ma mira pentru ca insasi Scriptura  spune ca vor fi astfel de oameni care vor lua in batjocura aceasta cuvinte. In  vers.4 spune:
 „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
In general stiinta incearca sa explice si sa aduca argumente contrare Scripturii in ceea ce priveste aceasta zi.
S-a incercat sa se aduca tot felul de argumente vis-a-vis de creatie, de evolutia omului si s-au facut tot felul de descoperiri care vor sa submineze Cuvantul lui Dumnezeu. Insa Biblia ne spune un cuvant despre acesti oameni: "Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă"
Deci intre descoperirile stiintei si Scriptura, eu aleg sa cred Scriptura, pentru ca inainte de a veni stiinta cu descoperirea, cuvantul lui Dumnezeu deja m-a avertizat, "căci înadins se fac că nu ştiu ".Atatea cazuri au fost in care anumite lucruri descoperite de oamenii de stiinta, au fost mai tarziu retrase cu scuzele de rigoare si explicand ca din cauza unor anumite erori, lucrurile nu sunt asa aducand cu ei o alta teorie sau descoperire. Cuvantul lui Dumnezeu niciodata nu a fost retras sau eronat.
 BIBLIA este singura carte care a fost si va ramane vesnic adevarata!
În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
Oare chiar va arde, vin multi si intreaba? DA, va arde pentru ca Dumnezeu a spus aceste lucruri si El va implini Cuvantul Sau.
Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii!
Nu toti, "unii" spune Scriptura. Unii, cred ca Domnul intarzie, insa Domnul nu intarize, ei cred insa Domnul isi duce planul la indeplinire indiferent de ceea ce cred "UNII"
Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu...?
CUM ASTEPTAM NOI VENIREA DOMNULUI?
CE FACEM NOI CA SA GRABIM VENIREA LUI?
Iata cateva indemnuri pentru a grabi venirea Domnului.
Isus spune:"Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor", mai apoi ne da o porunca, „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură", dupa care 
"Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor."
  "Atunci va veni sfârşitul" !
Dorim noi oare venirea Domnului?
Daca da, atunci spune celor de langa tine despre ISUS!

Hrana ta zilnica!

15 IUNIE
Isaia 51.12-23

„Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi" (v. 12). Câţi credincioşi nu au experimentat în încercările lor că nu există mângâieri autentice în afara celor de la Dumnezeu... Cu adevărat, El este „Dumnezeul oricărei mângâieri" (2 Corinteni 1.3). Uneori, manifestarea noastră este însă ca cea a psalmistului, care declara: „sufletul meu refuza să fie mângâiat" (Psalmul 77.2). Cu excepţia unei firave rămăşiţe care umbla după dreptate, chemările emoţionante adresate de Domnul poporului Său au rămas fără ecou: „Nu era nimeni care să răspundă" (50.2; 66.4).
Acum se face auzit un strigăt repetat şi puternic: „Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te, ... îmbracă-te cu ... hainele cele frumoase" (v. 17 şi 52.1). Este smulgerea Ierusalimului din somn, pentru că Mesia urmează să Se arate. Capitolul 53 ne va arăta ce fel de primire I-a fost rezervată la cea dintâi venire a Sa: respins (pe pământ), Hristos a fost înălţat (lit. „primit sus" -Fapte 1.2) în glorie. 
Astăzi suntem în ajunul întoarcerii Lui. Domnul Isus ne aminteşte de promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând", şi ni Se prezintă El însuşi: „Eu sunt... Luceafărul strălucitor de dimineaţă" (Apocalipsa 22.12,16,17,20). Trezită şi plină de speranţă, Mireasa strigă: „Vino!" Să facem şi noi din inimile noastre un ecou care răspunde: „Amin! Vino, Doamne Isuse!"