Cati dintre noi nu stim a rosti rugaciunea domneasca Tatal nostru? Cred ca nu exista om sau copil care sa nu stie, poate numai daca esti un ateu convins, dar nu cred ca exista atei convinsi, pentru ca si ei in inima lor traiesc cu aceasta teama si intrebare "oare exista Dumnezeu?
Daca citim Psalmul 10 vedem ca la un moment dat cel rau declara ca nu exista Dumnezeu, (vers.4),"Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!”, ca imediat la cateva versete mai jos sa revina si sa spuna, "da, am zic ca nu exista, dar daca totusi exista atunci cu siguranta a uitat, isi ascunde fata", (vers.11), El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde faţa, şi în veac nu va vedea!”
Asa ca, nici atei nu sunt convinsi de ceea ce spun, dar sa revin la rugaciunea Tatal nostru, pentru ca oridecate ori o citesc mai descoper ceva in ea.
„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”
In ultima vreme caut sa pun accent mult mai mult pe rugaciune, stiti de ce? Pentru ca vad ca este singura sansa si este singurul mod in care problemele mele capata rezolvare.
Avea o vorba mama cand eram copil si ma punea sa fac treaba. Faceam, dar asa cum fac toti copiii, mai in graba, mai fara simt de raspundere, s.a.m.d, insa cand venea sa vada cum am facut imi spunea,
"ai facut lucru de mantuiala".
Cam asa facem si noi rugaciunile, "de mantuiala" (adica le facem, sa nu spunem ca nu le-am facut)
Eu una sincer m-am saturat sa fac astfel de rugaciuni. Cuvantul spune: "nu aveti, pentru ca nu cereti".
Facem rugaciuni doar ca sa capatam cele de trebuinta, painea si apa pe care o bem, si deseori nici pentru asta nu mai facem ca le avem oricum, insa trebuie sa invatam sa trecem de aceste rugaciuni "mici" si sa cerem sa ne dea lucruri marete , " vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta", sa incepem sa ne dorim ceea ce Dumnezeu a dorit de la noi. Atunci cand ingenunchez inaintea Domnului, astept si raspunsul, vin cu asteptari mari inaintea Lui. Daca asteptarile mele sunt doar pentru a-mi da painea si apa pe care o beau, atunci doar atat voi primi.Nu mai vreau "putin", vreau "mult", pentru ca stiu ca TATA e bogat.
Mai este un lucru interesant la care meditez in ultima vreme.
De ce atunci cand am fost in necaz sau in nevoie am facut altfel de rugaciuni?
Am auzit o istorioara intr-un mesaj, al unui frate pastor si tare mult mi-a placut.
"Un tanar mergea pe un drum de tara cu o caruta. La un moment dat, la una din roti ceva s-a intamplat si caruta nu mai putea inainta. Tanarul s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si vazand ca nu vine nimeni s-a asezat pe marginea carutei, asteptand. A trecut ceva timp si un batranel se apropie de caruta.
-Ce faci tinere?
-S-a defectat o roata si astept sa vina cineva sa ma ajute!
-Asteapta tinere, asteapta ca o sa vina "nevoia".
-Dar cine-i "nevoia"?
-Asteapta si ai sa vezi. O sa vina, stai linistit!
Batranul se indeparta incet de caruta si disparu in zare.
Tanarul s-a asezat din nou in caruta si tot astepta uitandu-se in stanga, uitandu-se in dreapta sa vina "nevoia". Incepuse sa se insereze si vazand ca nu apare nimeni s-a dat jos si a inceput sa repare roata.
Bucuros ca a reusit sa o faca, s-a urcat in caruta si a plecat. In primul sat ii iesise batranul inainte.
-Hei tinere, ai rezolvat problema?
-Da!
-Cum ai facut?
-Pai, am tot asteptat sa vina "nevoia", am vazut ca nu vine, m-am pus si am reparat-o eu."
Morala:
Atunci cand intervine "nevoia" stim foarte bine ce sa facem!
Daca ne-ar duce Dumnezeu in "nevoie" cu siguranta stim cum sa ne rugam.
Bine ar fi sa invatam sa ne rugam fara sa ajungem in "nevoie". Cateodata "nevoia" e dureroasa, insa bine ar fi, sa nu asteptam aceste momente, bine ar fi sa strigam inaintea Domnului ca si cum am fi "nevoie".
Doamne voia Ta, nu voia mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu