Versetul zilei

27 aprilie 2013

Hrana ta zilnica !

27 Aprilie
2 Samuel 11.5-19

În timp ce David urmează drumul său de durere şi de respingere, un beniamit numit Şimei profită cu laşitate de aceasta pentru a arunca cu pietre spre el şi a-1 copleşi cu insulte. Impotriva Domnului Isus nu va fi doar un acuzator, ci o ceată de „câini" (Psalmul 22.16) care se vor strânge în jurul crucii şi vor profita de umilirea Lui pentru a-L batjocori, pentru a da din cap şi a-L insulta. Nu numai că El nu le va da nici un răspuns, dar Se va îndrepta mai mult ca oricând spre Dumnezeul Său (Psalmul 22.19). Şi, într-o măsură mai mică, aceasta este şi ceea ce face David în faţa acuzaţiilor nedrepte: se adresează Celui care cunoaşte adevărul (compară cu Psalmul 7, titlul şi v. 3, 4). Mai mult, el primeşte această nouă încercare ca venind din mâna lui Dumnezeu şi acceptă blestemul nedrept ca un lucru pe care Dumnezeu 1-a considerat necesar. El îl mustră pe Abişai, al cărui zel arzător pentru răzbunare se manifesta evident (v. 9, ca şi în 1 Samuel 26.8). Acesta este şi felul în care Mântuitorul nostru a acţionat cu atâta perfecţiune când, în aceeaşi grădină în care L-am văzut deja, i-a putut spune lui Petru: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-1 beau?" (Ioan 18.11).

26 aprilie 2013

Intrebare ?

Ma framanta o intrebare in timp ce fac curatenie ...(la birou)...pentru ca si aici vin sarbatorile...
Oare si inima noastra trece prin acelasi proces?
Suntem dispusi sa deschidem fiecare camaruta a inimii noastre, sa intram in fiecare coltisor sa facem curatenie, sa aruncam tot ce nu este folositor?
Continui curatenia....insa ma framanta aceeasi  intrebare...si incerc sa facsi cu inima mea acelasi lucru!
 Pana atunci insa...ma apropii de finalul curatenie...iar grupul Speranta imi incanta sufletul.

E minunat ....si e vineri...!

Hrana ta zilnica !

26 Aprilie
2 Samuel 15.30-37; 10.1-4

Durerile pe care David trebuie să le cunoască acum sunt rezultatul propriilor păcate. De aceea nu pot fi comparate cu suferinţele Domnului Isus, care au fost toate consecinţa păcatelor noastre. Cu toate acestea, ele ne aduc în măsură să înţelegem mai bine prin ce a trecut Mântuitorul nostru. 
Iată-1 pe David însoţit de câţiva prieteni credincioşi, plângând, în timp ce urcă din greu pe muntele Măslinilor! 
Mai târziu, în acelaşi loc, în grădina Ghetsimani, Omul durerilor, aflat în chinul luptei Sale, avea să aducă „cereri şi rugăciuni stăruitoare cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte" (Evrei 5.7). Tocmai în acest loc află împăratul de trădarea lui Ahitofel, prietenul şi sfătuitorul său apropiat (dar al cărui nume înseamnă „frate al nesăbuinţei"). Şi tot aici va veni mai târziu Iuda în fruntea soldaţilor şi a aprozilor (vezi Ps. 3.1 şi titlul).
Strigătul de dezolare al lui David din Ps. 55.13-14 poate fi atribuit, fără îndoială, acestui moment: „Ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu: noi am avut dulci destăinuiri împreună ..." Să ne gândim cu câtă tristeţe trebuie să-1 fi întrebat Domnul pe mizerabilul Său ucenic, „Prietene, pentru ce ai venit?"
 (Matei 26.50).

25 aprilie 2013

Crucea, o necesitate!

Nimanui nu ii place o viata plina de necazuri si suferinta.Si totusi...pe pamant avem parte.
Multi isi pun intrebarea: "daca sunt crestin, de ce imi da Dumnezeu necazuri si suferinta?"
Una din poruncile Domnului Isus: "calcati pe urmele mele".
Acum stim de ce avem parte de suferinta?
Viata Domnului Isus a fost o viata plina de suferinta.In special in aceste zile toata atentia intregii lumi este indreptata spre evenimentele petrecute la Golgotha cu mii de ani in urma.Nu sunt doar povesti...nu este un mit...sunt suferinte care au existat in realitate.Crucea Domnului Isus este cea mai mare dovada ca a existat o inviere. Dovada ca El a murit crucificat si a treia zi a inviat.
Daca nu ar fi existat o inviere, astazi nimeni nu ar mai fi vorbit de invierea lui Isus.
Era necesara aceasta suferinta, pentru ca prin suferintele Domnului Isus am capatat iertare.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Tamaduiti...de ce..?
Tamaduiti  fizic poate, dar tamaduiti spiritual, si aceasta este cea mai importanta tamaduire.Suferinta fizica este trecatoare, la fel ca si tamaduirea, dar tamaduirea spirituala...de pacate este cea mai importanta, si asta nu o poate face nimeni si nici oricum....ci doar Domnul Isus prin sangele Sau. 
Nimanui nu ii place suferinta...La fel si Domnul Isus a indraznit sa ceara Tatalui acest lucru, sa-l scape de aceasta suferinta.
„Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Matei 26:39
Nu a fost cu putinta acest lucru! Trebuia platit un pret...iar acest pret l-a platit FIUL SAU.
Glorie LUI!
Noi nu sarbatorim crucea...ci pe CEL care a murit pe cruce.Sangele LUI fara cusur a fost pretul platit, ca eu si tu sa putem avea viata.
Ceea ce trebuie sa stii dragul meu, care nu Il cunosti pe Acest ISUS...sangele Lui si astazi are aceeasi putere de tamaduire si pentru tine.Astazi ai aceasta ocazie in care poti fi salvat si iertat.
Indiferent cat de multe si mari pacate ai facut....sangele LUI are aceasta putere de a curata  si viata ta.
Si-acum revin la intrebarea de mai sus. De ce avem parte de suferinta?
Pentru ca  Domnul Isus a cunoscut suferinta ! 
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.  „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug"
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.


 

Hrana ta zilnica !

25 Aprilie
2 Samuel 10.13-29

Cât timp toate mergeau bine pentru împărat şi pentru toată curtea lui, era imposibil să se facă o distincţie între cei care-i erau cu adevărat loiali lui David şi cei care rămăseseră cu el numai pentru un câştig personal, încercarea va arăta acum ce se afla în inimile lor şi-i va tria. Unii îl urmează pe Absalom (v. 13), alţii pe David (v. 18); starea de neutralitate nu mai este posibilă.
Ne-am gândit vreodată ce am face dacă mâine creştinii ar ajunge persecutaţi, sub pedeapsa cu închisoarea sau cu moartea, la fel cum erau odinioară ... şi cum sunt încă în unele ţări?
 Atunci am cunoaşte dacă-L iubim pe Domnul Isus cu adevărat şi dacă-L urmăm nu doar când drumul este uşor, ci în egală măsură şi atunci când trebuie să părăsim totul şi să suferim toate pentru a locui cu El.
Itai era un străin care se alăturase împăratului nu cu mult timp în urmă. Am văzut adesea oameni întorşi de curând la Dumnezeu, veniţi de pe un teren cu doar puţină lumină, dar dând dovadă de o credinţă mare şi de o evlavie profundă. Prin contrast, alţi creştini, de la care am putea aştepta mult, datorită cunoştinţelor şi educaţiei lor, dau înapoi când vine timpul încercării. 
Fie ca toţi să ne asemănăm cu Itai din Gat!

24 aprilie 2013

Hrana ta zilnica !

24 Aprilie
2 Samuel 10.1-12

Atitudinea lui Absalom arată că în el nu s-a făcut nici o lucrare a conştiinţei. Revolta lui fusese pregătită cu mare grijă; zi de zi se înfăţişase la poarta cetăţii pentru a-i întâlni acolo pe cei care aveau vreo neînţelegere de judecat. Îşi întindea mâna, îi îmbrăţişa şi-i întreba de cauza pentru care veniseră. Apoi le dădea de înţeles că tatăl său nu era capabil să exercite într-un mod potrivit actul justiţiar. El adăuga, pe de altă parte, că, dacă ar primi puterea, nu-i va lipsi de judecarea pricinilor lor. Ipocrit şi linguşitor, Absalom a reuşit totuşi, în felul acesta, să-şi construiască în tot Israelul o reputaţie de bunăvoinţă, de amabilitate, de dreptate, toate pe contul împăratului, tatăl său. El „fura inimile bărbaţilor lui Israel" de la domnul lor adevărat (v. 6; Romani 16.18).
 Oare nu există şi astăzi oameni (şi lucruri) în stare să fure inimile noastre de la adevăratul David? Să ne reamintim totdeauna că aceste inimi aparţin Domnului Isus Hristos! El a plătit un preţ suficient de mare pentru a le avea pentru Sine fără rezerve şi pentru totdeauna.
În v. 7-12 îl vedem pe Absalom cum, acoperindu-şi acţiunea josnică cu un pretext religios, îşi urzeşte planul desemnat să-1 aşeze pe tron (Ieremia 9.3-5).

23 aprilie 2013

Interzis numele ISUS !

Sunt la birou...
In surdina am harul de a asculta radio crestin. Incep stirile...raman socata.
In Pakistan, numele „Isus Christos" nu poate fi folosit în niciun sms, deoarece intră sub incidenţa unui sistem de cenzură, prin care autorităţile din domeniul telecomunicaţiilor împiedică transmiterea de cuvinte obscene, indecente, neadevărate, inventate sau vulgare.

Ma intreb ...la ce categorie intra numele ISUS HRISTOS?
Sa fie obscen....nici vorba, indecent...?....nu e cazul.
Neadevarat.....cred ca e o gluma!
Vulgar....nu cred...si atunci sa fie doar un nume inventat ????
ISUS EXISTA !!!
Este mai viu ca niciodata!
Glorie sa ii fie adusa !


O zi superba !

Am dat de un citat  care mi-a placut, 

“Ar trebui sa existe o vara eterna in sufletele recunoscatoare.”  Celia Thaxter

 

Oare pentru bucuria mantuirii pe care o avem in  sufletul nostru, pentru bucuria pe care o avem prin Isus Hristos, nu ar trebui sa fim plini de recunostinta?

Dar a avea recunostinta fata de Dumnezeu si a nu ne  exprima aceasta recunostinta, este ca si cum am pregati un cadou frumos impachetat, dar pe care sa nu il oferim nimanui, niciodata.

De-aceea, astazi eu vreau sa-I multumesc pentru toate aceste lucruri. Pentru tot ceea ce mi-a oferit pana acum si pentru modul minunat cum a lucrat in viata mea.

Botez-Elim!

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.   
Fapte 10:28/a
Si pentru ca Isus a dat aceasta porunca, Biserica Penticostala ELIM din Timisoara, alaturi de invitatii sai, vor putea  implini acesta porunca.
Duminica, 28.04.2013 va avea loc un botez Nou-Testamental in mijlocul nostru. Vom simti si noi bucuria alaturi de cei care s-au hotarat sa incheie un legamant cu Domnul....si nu sunt putini deloc. Slava Domnului!
Serviciul de duminica dimineata va incepe cu jumatate de ora mai repede.
De la ora 8.30-9.30 ora de rugaciune, iar de la 9.30-12.00, va avea loc oficierea botezului.
Pe langa invitatii care vor fi alaturi de noi...vom avea pe Cel mai de seama invitat,
 DOMNUL ISUS HRISTOS.
Va asteptam cu drag, iar daca veti dori sa luati parte si nu va fi cu putinta, serviciul va fi transmis live pe:
Domnul sa lase ungerea Sa divina peste tot ce se va face, iar noile vlastare, Dumnezeu sa ii binecuvinteze si sa ii tina tari si statornici pe calea pe care au plecat!

Viata si timpul !

Imagineaza-ti ca ai  o datorie la banca sau in alta parte si  te trezesti  dimineata, cu o scrisoare sau un telefon, in care esti  informat: " Datoria ta a fost achitata. Soldul dumneavoastra este zero".
Asa-i, ca ar fi minunat....?
Dar daca stam si ne gandim, omul nu are datorii doar pamantesti...are si datorii in viata spirituala.Pacatele noastre murdare, poverile grele care ne inconvoiau umerii, poverii care s-au strans in ani si ani, Dumnezeu le-a luat, ne-a eliberat si ne-a gratiat de ele.
Biblia spune; "plata pacatului este moartea".Cea mai mare datorie a noastra  a fost achitata.A fost platit un pret imens, a fost achitata cu sange nevinovat.Prin Isus am primit iertarea si viata.
Acum suntem datori fata de Isus.Dar ce fel de datorii avem...?
Noi nu am venit la intamplare, nu am venit prin evolutie...noi am fost creati dupa chipul si asemanarea Sa, si ni s-a dat suflare de viata.
Ca atare, Ii suntem datori, viata noastra!
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.Geneza 2:7
Pe langa duhul de viata pe care l-am primit in noi, am primit si viata vesnica.
Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. 
1 Ioan 5:11
Ce mare oferta ni s-a facut? Sa primim viata si nu doar aici...ci si viata vesnica!
Isus nu asteapta altceva de la noi....ci recunostinta, si multumire.Nu trebuie sa facem altceva, decat sa Ii aducem viata noastra inaintea Lui prin pocainta si ascultare. Ascultare, de Dumnezeu ! 
A asculta de El, inseamna a trai viata dupa standardul lui Dumnezeu...si nu dupa standardul nostru.
Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Luca 20:25
Cezarul vine si ne ia cu forta datoriile pe care le avem, Dumnezeu nu face acest lucru, desi ar putea sa  intervina in orice moment, totusi...El sta si asteapta.
Viata noastra este primita de la El si-I suntem datori ! 
Suntem datori sa Ii dam lui Dumnezeu, timpul nostru !
1 h = 60 min. 
1 zi = 24 h
7 zile = 168 h
31 zile = 744 h
1 an = 365 zile
365 zile = 8760 h
8760 de ore are un an...! Cate ore din 8760 suntem la dispozitia LUI?
Sa o luam mai concret...Cate ore din 24, Ii acordam lui Dumnezeu? Cate ore din 24, stam de vorba cu El?
Stam de vorba asa cum merita un Dumnezeu? Daca vorbeste seful  la servici cu noi, stam si ascultam ochi si urechi. In fata lui Dumnezeu...cum stam?Stam jos pe scaun in pozitie lejera, picior peste picior, mesteacand guma...? Vorbim cu Dumnezeu in fuga, legandu-ne la siret dimineata....si spunandu-i doua vorbe din mers?
De la El avem viata, si automat avem si aceste ore din viata noastra.
 Ii datoram Lui si timpul nostru? Oh....DA !

Tot ceea ce am, familie, bani, timp, suflare de viata...totul am din Mana Ta Doamne !
....de-aceea, tot ce am Iti incredintez  Tie TATA!
Da-mi intelepciune sa imi chivernisesc viata si timpul cat mai bine, si spre folosul Tau.

Hrana ta zilnica !

23 Aprilie
2 Samuel 9.25-33

Corupţie, violenţă: acestea sunt titlurile pe care le pot purta capitolele 11-13. încă de la începutul Genezei, acestea reprezintă caracteristicile lumii. Şi ea nu s-a schimbat. Şi ce teribil este când aceste caracteristici se manifestă în familia omului lui Dumnezeu! David dăduse curs acestor două forme ale răului, luând-o pe Bat-Şeba şi ordonând moartea lui Urie. Acum ele se dezvoltă în propria casă. Până la sfârşitul istoriei sale, David va face amara experienţă că „ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6.7).
Amnon este mort. La intervenţia lui Ioab, Absalom, ucigaşul fratelui său, se întoarce la Ierusalim. Dar nu vedem la el nici un regret, nici un sentiment de umilinţă. Şiretenie, mândrie, ambiţie, lipsă de evlavie şi de afecţiune naturală, iată ce găsim la acest om; iar istoria care urmează îi va reda portretul şi mai sumbru. Absalom este un om a cărui condiţie morală rămâne mult în urma frumuseţii lui fizice. Cum ar putea un asemenea individ mizerabil să fie fiul împăratului iubit?
Şi totuşi este fiul lui! Noi nu moştenim credinţa părinţilor noştri. Trebuie să devenim noi înşine credincioşi.

22 aprilie 2013

Suntem pe placul lui Dumnezeu?

Ieri, duminica ...si nu numai, ci fiecare zi petrecuta in casa lui Dumnezeu ....este o adevarata "mana cereasca" pentru sufletul meu. Stateam azi si, "printre picaturi la birou", in timpul liber, incercam sa imi  readuc in minte, mesajul pe care Dumnezeu l-a transmis prin Cuvantul Sau.
Unul din gandurile aduse, pentru mine a fost ca o provocare din partea lui Dumnezeu, si tare mult m-am gandit si ma gandesc la acest lucru.
Toti stim ca Dumnezeu iubeste omul, si noi suntem coroana Creatiunii Sale.Avem in mintea noastra acest gand: "DUMNEZEU MA IUBESTE".
Insa, intrebarea provocatoare este: "Sunt eu oare placut inaintea Domnului"? Viata mea, purtarea mea, gandurile mele, faptele, vorbele, si  tot ceea ce fac si ce spun, ii aduc lui Dumnezeu bucurie si cinste?
Noi suntem incantati ca El ne iubeste, dar El este incantat de noi?
Multi crestini slujesc pe Dumnezeu si aceasta slujire ii tine chiar foarte ocupati, insa asta nu inseamna ca tot ceea ce fac este si pe placul Domnului. In Efeseni  5:10, sta scris: 
"Cercetati ce este placut inaintea Domnului"
Nu stiu cati dintre noi..."cercetam" acest lucru? Sunt lucruri pe care adeseori le facem...fara voie si inconstienti, dar sunt atatea lucruri pe care, desi stim ca nu sunt pe placul lui Dumnezeu, totusi....persistam in ele.
Si-aici nu ma refer la acele lucruri care  din punctul nostru sunt pacate grave(desi in balanta Lui, nu exista greutati  pentru pacate si pacatele...toate sunt pacate)...ci aceste "pacatelele", de care nu reusim sa scapam. Azi dimineata vorbeam cu cineva la telefon, si imi spunea, printre altele sa ne rugam pentru o persoana care nu reuseste sa scape de un lucru aparent minor "mania", numai ca mania este un pacat mare si Dumnezeu nu are pregatit, nici un loc pentru cei maniosi.Desi crestin, stie ca lui Dumnezeu nu este pe plac acest lucru....totusi, persista in acest pacat cu buna stiinta. Acum, intrebarea este...care sunt  lucrurile din viata mea sau din viata ta, in care persistam, desi  stim ca nu sunt pe placul lui Dumnezeu? Sunt convinsa ca fiecare avem in viata noastra "INCA" lucruri care nu ii sunt pe plac lui Dumnezeu.

Atunci cand  suntem pe placul lui Dumnezeu, ne carecterizeaza cateva trasaturi:
  1. Il iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice !
  2. Ne incredem in El pe deplin !
  3. Ascultam de El si Il urmam neconditionat !
Trei  trasaturi  care "ar trebui" sa ne caracterizeze!!!
Raspunsul, ramane sa ni-l dam fiecare in inima noastra.
 
 

Hrana ta zilnica !

22Aprilie
2 Samuel 12.13-25

Conştiinţa lui David, atât de mult timp adormită, este cuprinsă acum de convingerea profundă a păcatului. El înţelege că această crimă nu-i afectează numai pe Urie şi pe soţia lui, ci în primul rând este îndreptată împotriva Domnului.
Trebuie să înţelegem că greşelile pe care le comitem faţă de fraţii şi surorile noastre, faţă de părinţi sau faţă de oricine altcineva constituie întâi un păcat împotriva lui Dumnezeu.
 De aceea nu este suficient să reglementăm problema cu cel pe care l-am nedreptăţit ... când faptul acesta este posibil (pentru David n-a fost posibil), ci trebuie s-o mărturisim şi lui Dumnezeu.
Aceasta este ceea ce şi face David în Ps. 51, scris în momentul durerii amare 
(vezi Psalmul 32.5,1 şi 2). într-adevăr, Dumnezeu nu dispreţuieşte „o inimă zdrobită şi smerită" (Ps. 51.17). El îl iartă pe sărmanul Său slujitor; îl iartă complet David este „mai alb decât zăpada", pentru că fusese spălat prin acelaşi sânge scump al lui Isus, vărsat pentru el, pentru tine şi pentru mine (Isaia 1.18). Dar cele ce nu pot fi îndepărtate sunt consecinţele răului înfăptuit; şi sunt foarte dureroase. În primul rând, copilaşul lui trebuie să moară. 
Prin aceasta toţi vor cunoaşte că, în timp ce-1 iartă pe păcătos, Dumnezeu condamnă păcatul în mod absolut, chiar şi atunci - şi în special atunci - când este comis de către unul dintre slujitorii Săi.

21 aprilie 2013

O marturie extraordinara!

Astazi mi-a povestit o prietena si sora draga draga mie, cateva franturi din aceasta marturie.Am cerut sa imi trimita link-ul sa o pot vedea. Am postat-o, si initial am lasat aici sus loc sa spun cateva cuvinte.....dar dupa ce o voi asculta.
Acum ca am ascultat-o...nu pot decat sa imi sterg lacrimile....si sa spun:
CE MARE ESTI DOAMNE!!!
FITI BINECUVANTATE, SURORI DRAGI !


Hrana ta zilnica !

21 Aprilie
2 Samuel 12.1-12
„Să nu pofteşti soţia aproapelui tău", „Să nu comiţi adulter", „Să nu ucizi" spunea legea (Exod 20. 17, 14, 13). David, cel care în Ps. 19.7 avea să declare: „Legea Domnului este perfectă", a călcat succesiv trei dintre dispoziţiile ei. Cu toate acestea, conştiinţa încă nu i se trezeşte. Domnul trebuie să i-1 trimită pe Natan. Şi parabola impresionantă a mieluşelei furate, atât de potrivită pentru a putea pătrunde în inima unuia care odinioară fusese păstor, este pe punctul de a-1 ajuta să-şi evalueze grozăvia faptei sale. Însă David nu se recunoaşte imediat. Se arată fără milă faţă de omul bogat.
 Nu suntem şi noi la fel?
 Paiul din ochiul fratelui nostru nu ne scapă, în timp ce nu observăm deloc bârna care se găseşte într-al nostru (Matei 7.3). Astfel degetul lui Dumnezeu îi arată cu solemnitate: „Tu eşti omul acesta". Apoi trista afacere, ascunsă atât de atent, este, fără nici un menajament, pusă în lumină: «Tu ai făcut aceasta, aceea ...!» în final, pentru a ruşina inima lui David, Dumnezeu îi reaminteşte tot ceea ce harul Său făcuse pentru el. Era puţin oare? În cap. 7.19, David spusese contrariul. Cu cât am primit mai mult, cu atât mai puţin scuzabile sunt poftele noastre. Dar noi am primit şi mai mult!