La multi ani, mama !

Scriam in urma cu un an ,un gand de multumire mamei si atunci ma intrebam, oare o sa mai am ocazia sa ii mai spun un "multumesc" si anul viitor?
Iata ca din nou sarbatorim, un  8 Martie, a mai trecut un an !
Indiferent de varsta la care am ajuns sentimentele fata de parinti si in special fata de cea mai draga fiinta "MAMA",
nu s-au schimbat si nu se vor schimba niciodata.

Dragostea fata de mama, fiinta care  ne-a dat viata, nu ar trebui sa fie influentata nici de timp si nici de zeciile de generatii care vin din urma. Traim intr-o lume dura si sentimentele se schimba de la un an la altul, dragostea parca a disparut, nu mai exista aceea bucurie a lucrurilor marunte.
Cu  ani multi in urma nu erau atatea lucruri si cadouri scumpe, nu erau nici macar dulciuri multe, dar imi amintesc ca ma bucuram la orice mica atentie inventata pe care mi-o facea mama.
Mama care mi-a fost alaturi de-o viata....!

Atunci cand mi-a fost teama, mama mi-a dat curaj, atunci cand am fost bolnava, mama a fost cea care s-a jertfit la patul meu si  mi-a mangaiat obrajii fierbinti poate de febra, atunci cand m-am simtit singura, mama mi-a oferit siguranta, atunci cand aveam nevoie de iubire, tot ea  mi-a oferit cea mai curata si sincera dragoste.Atunci cand am fost in necaz, m-a purtat in rugaciuni.
 Indiferent de situatia in care am fost in viata, totdeauna prezenta mamei mi-a fost benefica. Totdeauna a avut un cuvant si un sfat potrivit pentru mine. Atunci cand am gresit, a stiut sa ma ierte.
Mama, singura fiinta care in ciuda obstacolelor din viata, in ciuda multimii de probleme si  greutatii cu care se confrunta, a treburilor pe care le are, are totusi forta necesara de a face fata la toate aceste provocari.
Ce bine e sa avem inca  mama...!
Anii trec, si chiar daca timpul a lasat brazde adanci pe fruntea ei, a ramas aceeasi... 
MAMA!
 E o binecuvantare si un har de la Dumnezeu sa pot avea inca MAMA.

Mulţumesc pentru zâmbet, mamă,
Întotdeauna spune mult, încălzeşte, cheamă,
Trimite valuri de linişte, de siguranţă
Şi eşti pentru mine prima mea importanţă;
Simt cum împreună cu glasul tău clădesc
Adăpostul meu sufletesc…
    Pentru zâmbet, mamă, mulţumesc.

Mulţumesc pentru mâinile tale
Ce mă cuprind pentru sărutare…
Pe ele am crescut de-am ajuns mare,
Le-am cunoscut la primii paşi de încercare
Şi-acum mai simt cum fruntea netezesc
Şi cum obrajii reci mi-i încălzesc…
    Pentru mâinile tale, mamă, mulţumesc.

Mulţumesc pentru ochii tăi ca două lumini de stea:
Ce grijă şi lacrimi se poate admira…
Mă însoţesc peste tot şi în toate
Deschizând orizontului meu seninătate,
Mă aşteaptă, mă cheamă, mă doresc
Şi nu pot să-i uit căci îi iubesc…
    Pentru ochii tăi, mamă, mulţumesc.

Mulţumesc pentru inima ta bună şi mare
În adâncul căreia am găsit întotdeauna iertare
Mereu câte un dar ai scos din ea,
Prezentă totdeauna dragostea,
Nu oboseşti să dai, nu preget să primesc
Şi prin această dragoste eu cresc…
    Pentru inima ta bună, mulţumesc.

Caut un dar pentru tine mamă
De care să-ţi aminteşti mereu, mereu…
Poate un desen cu chipul tău
Pe care îl voi pune-n ramă
Poate o poveste, sau o poezie,
Poate o faptă sau o bucurie,
Poate un cântec, sau o scrisoare,
Poate o binecuvântare,
    Ca mulţumire, pentru iubirea ta cea mare.

Mulţumesc pentru mama mea, Doamne
Pentru chemarea ei de înger păzitor…
Ai desfăcut mâinile Tale pline de daruri
Şi harul s-a făcut în inima ei dor
Şi dorul ei în mine îl găsesc
De-a fi primit de Tatăl Meu ceresc,
    Pentru mama mea, Doamne,
                Mulţumesc.

                                                                        de   George Uba

EU SUNT SMOCHINUL

Mărturisesc că este-aşa cum scrie

Cuvântul adevărului de viaţă.

Sub raza Lui eu am primit povaţă.

Sub semnul Lui speranţa mea învie.

Şi am fost rând pe rând oaia pierdută

Fiul risipitor întors acas’

Am fost acel chemat şi eu în vie

Ca să lucrez în ultimul meu ceas.

Eu sunt acela ce-am primit talanţii

Stăpânului plecat în depărtare.

Eu sunt pământul roditor sau tare

Chemat ca să producă germinaţii.

Dar astăzi în parabola de viaţă

Sunt căutat să reprezint smochinul,

Şi recunoscător va fi străinul

De va găsi şi roade şi verdeaţă.

La umbra mea se va simţi răcoarea

Înţelegând un sens de existenţă.

Dar toată-nţelepciunea şi valoarea

Va sta în ale roadelor prezenţă

Şi după paşi le recunosc durerea

Şi după paşi le recunosc dorinţa

Şi ne-ai mustra atât de mult conştiinţa

De n-ar găsi la mine mângâierea.

Problema ce se pune e a vieţii

Şi foamea vieţii cine o alină?

Căci este numai drept când trec drumeţii

Să ceară pace, dragoste şi milă.

Interesant şi ce surpriză, Doamne,

Chiar Tu păşeşti pe drumul acesta dur?

Tu, care m-ai sădit, mi-ai dat contur

Şi Ţie, Doamne-ţi este astăzi foame?

Tu, suflete, de lângă drum de vină

Sădit să reprezinţi lumina vieţii

Să ştii că toţi aşteaptă de la tine

Roade de pace, dragoste şi milă.

Copac & Biserica !

Daca privim din punct de vedere spiritual putem asemana foarte bine biserica, cu acest copac.

Au aceleasi caracteristici.

 Ca un copac sa fie  sanatos, are nevoie de radacina, trunchi si coroana cu ramuri, la fel si biserica.

In functie de  toate aceste caracteristici, cat si pe ceea ce pune accent mai mult, poti vedea starea unei biserici.

Ca biserica sa fie una sanatoasa spiritual, are nevoie de radacina, trunchi si ramuri. Dar sa vedem totusi care  sunt functiile fiecarei parti si care este rolul lor, dar si procentul cu care contribuie fiecare, la dezvoltarea  acestui copac, si nu numai atat, dar  sa fie si unul sanatos si semet.

RUGACIUNEA este radacina.

CUVANTUL  este tulpina.

PROGRAMUL( cantarea de lauda si poezia) sunt ramurile.

Radacina sanatoasa este baza de temelie a  copacului.

 Ceea ce face ca orice copac sa creasca sanatos este radacina. Daca biserica pune baza pe rugaciune, atunci  ea va fi una sanatoasa spiritual.

Dar cum ar arata un copac fara trunchi...?

 Cuvantul are un rol important in cresterea bisericii.Trunchiul  este cel care sustine coroana cu ramuri bogate.Si ca acest copac sa fie complet, are nevoie  de coroana cu ramuri, impodobita cu frunze si flori, care il  fac deosebit de frumos. Copacul nu poate avea doar ramuri frumoase, frunze si flori colorate, la fel cum nici biserica nu poate avea doar program cu cantari de lauda si poezi . Ceea ce face ca biserica sa fie sanatoasa si sa creasca este rugaciunea si cuvantul.

 Stim bine ca intr-o biserica sunt multe categorii de membri, tineri, varstnici, conservatori, carismatici, etc.Biserica care evita momentele de rugaciune, pentru a lasa loc programelor incarcate, doar pentru a fi pe placul unei anumite categorii care sunt in biserica, in speta tineri, din punctul meu de vedere nu poate fi  o biserica ancorata tare care sa reziste in fata incercarilor care vor veni peste ea. Acum cand biserica este cel mai mult atacata, arma principala cu care luptam impotriva lui, este RUGACIUNEA.

Daca radacina este bine infipta in pamant, poate veni orice vant si furtuna, acestea nu il vor putea smulge.Daca biserica pune accent pe rugaciune, orice atac din partea celui rau va fi biruit, pentru ca temelia este  in ISUS HRISTOS si DUHUL SAU  CEL SFANT.

Rugati-va  asadar, ca Domnul sa ne ajute pe fiecare sa fim oameni ai rugaciunii !

Hrana ta zilnica !

7 Martie
1 Samuel 15.17-35
Samuel tocmai a trecut printr-o noapte de nelinişte care trebuie să-1 fi făcut să-şi amintească de o alta (3.11): noaptea în care i-a fost anunţată judecata asupra casei lui Eli.
Saul nu a desăvârşit nimicirea lui Amalec şi, în consecinţă, trebuie respins ca împărat. Un împărat neascultător nu poate să-şi conducă poporul decât la neascultare; de aceea trebuie îndepărtat de la putere.
„Ascultarea este mai bună decât jertfa" (v. 22). Cea mai strălucită faptă din viaţa noastră nu are valoare dacă nu este făcută în ascultare de Dumnezeu. Versetul acesta se poate aplica la toate lucrările prin care creştinătatea caută în zadar să-L satisfacă pe Dumnezeu, în loc să-L asculte şi, cu simplitate, să-I primească Cuvântul.
Aici ascultarea face mai mult decât sacrificiul. Şi acelaşi lucru se spune şi despre bunătate şi despre cunoaşterea de Dumnezeu (Osea 6.6), despre dreptate şi judecată (Proverbe 21.3), despre un duh zdrobit (Psalmul 51.16, 17), despre milă (Matei 9.13), despre dragoste (Marcu 12.33). La Saul vedem ce produce carnea pe lângă neascultare: lauda de sine (v. 20), minciuna, aruncarea blamului asupra altora (v. 15, 21), încăpăţânarea, o falsă pocăinţă şi, împreună cu toate acestea, căutarea unui prestigiu deşert (v. 30). 

Foarte trist tablou, într-adevăr!

Hrana ta zilnica !

6 Martie
1 Samuel 2.1-16
Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină împotriva lui Amalec şi testarea finală a împăratului Saul Adversar laş şi crud, Amalec îl
atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată. „Voi şterge de tot amintirea lui Amalec", declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu uitase. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece", declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult: ,Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt - recomandase Moise - ... să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi" (Deut. 25.17-19).
Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut!

 Cum se numesc ei?

 Mânie, minciună, necurăţie morală ... sau oricare alt păcat. 

Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.

DOAMNE, NU AM PE NIMENI !

In viata nu am fost o pesimista, din contra optimismul a fost una din calitatile care m-au caracterizat, in ciuda greutatilor si incercarilor prin care am trecut.Cu toate astea incerc sa privesc realitatea si in ciuda a tot ceea ce vad....sunt optimista in continuare, dar sunt optimista doar cu Domnul alaturi.

Am scris de foarte multe ori pe blog de problemele numeroase cu care ne confruntam aici pe pamant, pierderea celor dragi, boala din trup, neascultarea copiilor, si multe altele, si cred ca acestea sunt genul de probleme care lasa rani in suflet si multa suferinta in urma lor, si intr-adevar  sunt  foarte dureroase. Dar, cred ca cea mai mare durere este sa nu ai siguranta ca intr-o zi vei in cer, cu ISUS.
 In pribegia lui pe pamant, omul isi vede starea de pacat in care se afla, fie ca recunoaste public sau nu, insa de multe ori cauta zadarnic la oameni ajutorul, atat ajutorul de care are nevoie pe plan pamantesc, cat si ajutorul spiritual. Cu alte cuvinte iertarea pacatelor sale.
Ajutorul este doar la Isus !
Imi amintesc de acel bolnav de 38 de ani care statea la scaldatoare si nu putea ajunge sa coboare in apa care era tulburata de un inger al Domnului. Isus a venit si l-a intrebat daca vrea sa se faca sanatos, iar el a raspuns: 
"DOAMNE, nu am pe nimeni......"
Constient fiind ca are nevoie de ajutor, acest om a renuntat la a mai astepta ajutorul de la oameni, si a invatat sa priveasca doar la Isus.
Credinta lui a fost atat de mare si sincera incat si-a pus toata speranta doar in Isus Hristos.Acest lucru i-a adus vindecarea atat in trup cat si in suflet.

Astazi poate si tu, te gasesti in mijlocul unei mari probleme, fie de sanatate, fie spirituala. Cat timp cauti ajutorul la oameni risti sa ramai ca acel bolnav de la poarta oilor, langa  intrarea din Ierusalim.Nimanui nu ii pasa de problemele care le ai, fiecare are problema lui si isi cauta rezolvarea. Insa, este UNUL caruia ii pasa de tine, Acela este ISUS HRISTOS !
Recunoaste astazi, ca nu ai pe nimeni decat pe EL, si ajutorul iti va veni indata.Iti va aduce vindecarea de care ai nevoie. Vindecarea spirituala in primul rand, pentru ca inainte de vindecarea trupului avem nevoie cu toti de vindecarea si eliberarea sufletului.Din trupul acesta intr-o zi vom fi eliberati, insa sufletul  este cel care va trai vesnic, de-aceea avem nevoie de sanatate spirituala.
 DOAMNE, NU AM PE NIMENI......!
 

Cand trambita Domnului va anunta judecata

Cand trambita Domnului va anunta judecata
Si cand ziua aceea mare va sosi
Si cand credinciosii toti in jurul Lui s-or aduna
Cantand slava Lui si eu acolo-i fi.

Cand se vor citi numele
Cand se vor citi numele
Cand se vor citi numele
Slava Domnului ca eu acolo-i fi.

In ziua cand sfintii Domnului din morti vor invia
Si in nemurire vor fi imbracati
Cand ei se vor desfata cu totii in lumina Sa
Slava Lui ca eu voi fi cu cei curati.

Cand a Domnului Mireasa sus in cer va triumfa
Si in cortul Lui cel sfant va locui
Cand cununi de aur sus in slava mare vom purta
Slava Lui intre cei sfinti si eu voi fi. 

Intrebarea  la care trebuie sa raspundem fiecare in dreptul nostru,
" daca ar veni Domnul la noapte si trambita Lui va anunta ca incepe judecata,care este starea in care am fi gasiti?"
Numele tau este scris in Cartea vietii?

Hrana ta zilnica !

5 Martie
1 Samuel 14.35-52
Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele nefaste ale jurământului necugetat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge. O ultimă consecinţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împărat mai mult decât celelalte, este condamnarea singurului om al credinţei - viteazul Ionatan. Acesta se află acum în primejdie de moarte, nu din cauza săbiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dumnezeu, dar Domnul nu-i permite şi, pentru a-1 scăpa pe Ionatan, se foloseşte de popor. Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechibzuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor.

 Şi, departe de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul continuă să se sprijine pe carne, recrutând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).

Minunat !!!

As vrea sa fie ziua mult mai lunga....macar de vreo 30-35 de ore...

Sincer constat ca nu  imi mai  ajunge timpul...si ma doare asa mult, ca nu reusesc sa scriu pe blog atat cat as vrea.Dar in  acelasi timp sunt multumita totusi, ca timpul care il am, il dedic Domnului, chiar daca nu se vede aici pe blog.

Vreau sa multumesc Domnului ca mi-a dat ocazia, ca in aceste zile sa ma intalnesc cu o doamna draga mie, care locuieste in Italia, astazi o sora in Domnul. Ne-am cunoscut prin intermediul acestui blog cu mult timp in urma.M-am putut bucura sa  pot vorbi despre Dumnezeu cu ea prin orice mijloc, la telefon, pe internet si  oridecate ori am avut ocazia. Aceste zile ne-au adus bucuria de a ne cunoaste si fata in fata, ba mai mult sa pot asista la minunata zi in care a incheiat legamant cu Domnul.
Chiar daca nu a fost programat nimic acum in acest sens, iata ca Domnul are un plan cu ea, asa cum a avut si inca are cu fiecare din noi, a chemat-o de la 1000 de km distanta si imi vine in minte acum un verset:"daca Domnul este pentru noi , cine poate fi impotriva noastra?".
Daca Domnul  a hotarat asa, cine ar fi putut sa ridice bariere???
Stand de vorba amandoua, nu am putut decat sa admir sinceritatea din inima ei si dorinta pe care o are in inima de a fi pe placul Domnului si a nu gresi cu ceva.A pus atatea intrebari, ce este voie si ce nu este voie, ce Il supara pe Domnul si ce nu Il supara.Acest lucru l-am admirat enorm....pentru ca acest lucru, arata dorinta pe care o are in inima, de a nu gresi in vreun fel fata de Domnul!
Mi-a venit in minte un gand atunci cand discutam cu aceasta sora...."daca am cauta  TOTI crestinii sa  nu gresim fata de Dumnezeu, oare cum am fi societatea noastra astazi, cum ar fi bisericile noastre azi?"
Un lucru este cert aceasta experienta pe care am avut-o cu aceasta sora, a stranit si mai mult dorinta in mine, de cauta zi de zi tot mai mult sa Ii fiu pe plac Domnului, si nu oamenilor.
Stiu insa ca si diavolul are planul lui de a ne pune bariere in drumul catre cer, lupta este atat de apriga in fiecare zi, dar stiu ca biruinta este a Domnului, slava Lui.

Nu pot decat sa Ii multumesc Domnului pentru modul minunat in care a lucrat, si ma rog ca ceea ce El a inceput sa duca la bun sfarsit, deasemenea Il rog pe El, ca drumul pe care a pornit sa o ajute sa il tina pana la capat statornica in credinta, sa treaca biruitoare prin orice incercare care ii va iesi inainte, pentru caci stiu ca vor veni de acum incolo, dar cu ajutorul Lui va putea birui si atunci, si rasplata ii va fi pe masura.
Fii binecuvantata sora mea draga, MIA

Hrana ta zilnica !

4 Martie
1 Samuel 2.23-34
Deruta filistenilor este totală. Poporul s-a strâns la Saul pentru a-i urmări şi a-i tăia în bucăţi. Totuşi, israeliţii nu sunt înflăcăraţi de aceeaşi energie pe care Ghedeon şi însoţitorii lui o arătaseră în împrejurări similare. Aceştia din urmă merseseră după Madian „obosiţi, totuşi urmărind" mereu pe vrăjmaş, pentru că fuseseră învioraţi înainte de a porni la luptă (Judecători 7.6; 8.4). Aici, din contră, Saul a interzis poporului o zi întreagă să se învioreze mâncând, în pofida misiunii arzătoare care le stătea înainte. Interdicţia legală, rod al imaginaţiei, ne duce cu gândul la atât de multe alte invenţii omeneşti în materie de religie! În cazul acesta, ea nu a adus decât consecinţe neplăcute: Pe de o parte, înfrângerea filistenilor este mai puţin completă decât dacă s-ar fi realizat cu o armată în putere. Pe de altă parte, vine seara, când poporul are, în sfârşit, libertatea să mănânce, dar sunt atât de presaţi de foame, încât sacrifică animalele într-un fel în care carnea se consumă cu sânge, comiţând astfel un păcat de moarte (Levitic 17.10-14).

 Oare nu era cu mult mai grav să nu asculte de Domnul decât să încalce ordinul firesc (carnal) al lui Saul?

Hrana ta zilnica !

3 Martie
1 Samuel 14.11-22
Din postul lor fortificat de pe culmea colţului de stâncă, străjile filistenilor i-au văzut de departe, jos, pe cei doi tineri israeliţi. Şi nu pierd ocazia să-şi bată joc de ei.
„Suiţi-vă la noi", strigă ei cu dispreţ, fără a realiza că astfel le dau acestor doi oameni viteji semnalul pe care ei îl aşteptau din partea Domnului - semnalul pentru propria distrugere.
Dar credinţa ştie nu numai să aştepte, ci şi să înainteze şi să lupte când Dumnezeu îi dă instrucţiuni pentru aceasta. Plini de îndrăzneală, aceşti doi luptători ai noştri escaladează stânca şi apar în picioare pe vârful ei. Nu se gândesc deloc la pericolul la care se expun, ci numai la puterea divină. Şi aceasta face ca vrăjmaşii lui Israel să cadă înaintea lor. Dispreţul primului moment lasă cale liberă groazei care, din aproape în aproape, se întinde în toată tabăra filistenilor.  

Aceştia, dintr-o prostie oarbă, încep să se omoare unul pe altul, în timp ce evreii risipiţi primesc din nou curaj şi se regrupează. Astfel, începuturile mici, când sunt produse de credinţă, pot avea rezultate mari şi, de asemenea, dacă lucrăm cu credincioşie, Dumnezeu va putea să folosească victoriile noastre mici ca să-i încurajeze şi să-i întărească pe credincioşii din jurul nostru.

Hrana ta zilnica !

2 Martie
1 Samuel 14.1-1
În capitolul 13 am văzut ce poate carnea să facă sau, mai degrabă, ceea ce nu poate să facă: să aştepte momentul dorit de Dumnezeu. Prin contrast, capitolul de astăzi ne arată ceea ce este în stare credinţa să realizeze. Resursele umane sunt toate de partea lui Saul. Oficial, puterea în Israel se află acolo, sub rodiul din Ghibea. Dar credinţa, o credinţă personală, se găseşte la Ionatan şi la însoţitorul lui. Pentru ei, ajutorul este în Dumnezeu, pe care-L cunosc ca Salvator (v. 6). Această situaţie constituie o dublă imagine care ne duce cu gândul la creştinătatea de astăzi. Marile ierarhii, care se numesc pe ele însele creştine, pretind că singure deţin autoritatea spirituală şi se consideră mediatori esenţiali între Dumnezeu şi sufletele oamenilor. însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui şi le dă totodată ajutorul Lui, cunoaşterea voii Lui şi bucuria prezenţei Lui: toate acestea fără a fi necesare acele organizaţii controlate de oameni. Din punct de vedere omenesc, expediţia lui Ionatan era o îndrăzneală prostească. Filistenii ocupau în forţă locurile strategice. Ionatan contează pe Dumnezeu, aşteptând ca El să-i ofere un semn pentru a porni. Ce contrast apare între el şi tatăl său! Ce exemplu frumos este pentru noi Ionatan!

Hrana ta zilnica !

1 Martie
1 Samuel 13.6-1
Situaţia nu putea fi mai critică. Filistenii se strâng „ca nisipul care este pe ţărmul mării" (v. 5); ocupă locurile întărite şi trimit cete care jefuiesc ţara (v. 17). În faţa lor, în Israel, scapă cine poate. Câteva sute de oameni, tremurând de frică, îl urmează încă pe Saul; însă n-au nici măcar arme cu care să se apere, deoarece poporul depindea de vrăjmaş, care le confecţiona uneltele de fier. De partea sa, împăratul Saul este neliniştit. Samuel, care-i spusese că-1 va întâlni la Ghilgal (10.8), întârzie să vină, deşi ziua fixată sosise (v. 8). În timpul acesta, poporul descurajat îl părăseşte şi se răspândeşte; numărul luptătorilor se micşorează. împăratul îşi pierde răbdarea. Nu mai vine Samuel? Nu-i nimic! Va oferi el însuşi arderea-de-tot. Dar această faptă nelegiuită încă nu se sfârşise când a sosit profetul. „Ce ai făcut?" (v.ll), strigă el consternat. Saul caută în zadar să se justifice. „Ai lucrat nebuneşte11 (v.13), răspunde Samuel. Şi îi face cunoscut hotărârea Domnului: Saul nu va întemeia o dinastie: fiul său nu-i va succeda la tron. Nerăbdarea, cum ne-o cunoaştem prea bine, este pornirea cărnii care nu poate să suporte aşteptarea. Credinţa, pe de altă parte, este răbdătoare; ea aşteaptă până la sfârşit momentul lui Dumnezeu (Iacov 1.4).