Hrana ta zilnica !

7 Ianuarie
Judecători 4.1-16
În nordul ţării, vrăjmaşul de altădată se regrupează sub acelaşi nume: Iabin, şi în acelaşi oraş-capitală: Haţor (vezi Iosua 11.1); şi îl asupreşte pe Israel timp de douăzeci de ani. Să fim atenţi să nu pierdem fructul victoriilor înaintaşilor noştri! Toată lupta trebuie purtată încă o dată, iar Debora, o femeie profet, „o mamă în Israel" (5. 7), va fi folosită de Domnul pentru a judeca şi elibera poporul.

Femei şi tinere credincioase, să nu credeţi niciodată că sunteţi date de-o parte din serviciul pentru Adunare! Cu siguranţă, locul femeii nu este „să exercite autoritate peste bărbat", nici să ia cuvântul în public (1 Timotei 2.12; 1 Corinteni 14.34).

Dar câţi creştini ar fi obţinut eliberări remarcabile, dacă n-ar fi fost rugăciunile lor?
Debora îl cheamă pe Barac, dar acesta este lipsit de curaj. Are nevoie să se sprijine pe cineva. Credinţa lui în Dumnezeu nu-i este suficientă să se descurce fără ajutorul omului (Psalmul 146.3-5). Curajul nostru depinde întotdeauna de măsura încrederii pe care ne-am pus-o în Domnul. Când ne lipseşte curajul, să facem precum apostolii în capitolul 4 din Fapte. Ei I-au cerut lui Dumnezeu „toată îndrăzneala" (Fapte 4.29) şi, prin Duhul, au primit-o (Fapte 4.31).

Azi ai multumit ?

"Multumiti lui Dumnezeu penru toate lucrurile....", scrie in  1 Tesaloniceni 5:18

Cand  citesc acest verset, de fiecare data realizez ca nu fac ceea ceea ce scrie. Am obiceiul de a multumi doar pentru lucrurile bune si binecuvantarile care vin asupra mea si a familiei mele, rar multumesc si pentru ceea ce nu imi daruieste. Eu poate ca cer multe de la Dumnezeu, dar nu de fiecare data si primesc. Ei, pentru acele lucruri uit sa multumesc.
Cand scrie Pavel, "pentru toate"....se refera la tot....si bune si mai putin bune.Trist este ca multi dintre noi uitam sa Ii multumim si pentru acele lucruri pe care totusi le primim, desi nu avem nici un merit.
Uitam sa Ii multumim Domnului dimineata ca ne-a dat harul sa traim inca o zi. Este un mare har pe care noi il avem, in timp ce alti nu mai beneficieaza de el.
In timp ce altii  sunt pe un pat de spital  bolnavi, noi suntem sanatosi, dar cu toate acestea, uitam sa Ii multumim.
Uitam sa ii multumim, ca in fiecare dimineata putem vedea lumina zilei si  putem admira frumusetea din jur. Este o mare favoare pe care ne-a facut-o Dumnezeu noua, deorece altii  nu o au... fiind  orbi.
Uitam sa multumim pentru painea pe care o punem pe masa, atatia sunt flamanzi si nu au ce manca.
Adeseori uitam sa ii multumim Domnului ca ne-a binecuvantat cu o familie, deorece altii sunt atat de singuri.
Altii au doar o saltea sub cerul liber, noi uitam sa ii multumim Domnului ca avem o casa sau un apartament, chiar daca este mic.
Suntem de multe ori indaratnici si uitam sa multumim pentru locul de munca pe care il avem, altii  ar muncii, dar nu au unde.
Avem atatea motive sa Ii multumim si totusi nu o facem. Si-atunci ma intreb, daca nu invatam sa Ii multumim pentru ce primim, oare cand vom invata sa Ii multumim si pentru ceea ce nu primim?
El stie de ce nu ni le da.....dar oare noi intelegem de ce nu le primim?

Hrana ta zilnica !

6 Ianuarie
Judecători 3.12-31
Nuiaua pe care Dumnezeu o foloseşte acum pentru a-Şi disciplina poporul este Moabul, acelaşi popor pe care odinioară Dumnezeu îl împiedicase, prin gura lui Balaam, să i se opună lui Israel.

Optsprezece ani trec până când poporul se reîntoarce la Domnul; mai înainte, opt ani fuseseră de ajuns (v. 8). În îndurarea Sa, Domnul le ridică un salvator, pe Ehud beniamitul.
Ehud are „un cuvânt de la Dumnezeu" (v. 20) pentru Eglon, împăratul Moabului. Acest mesaj solemn nu este altul decât sabia cu două tăişuri, care înseamnă moartea pentru acest om rău. Epistola către Evrei compară Cuvântul lui Dumnezeu; ascuţit şi plin de putere, cu o sabie cu două tăişuri (Evrei 4.12). Astăzi binefăcătoare pentru cei care se lasă cercetaţi prin mijlocirea ei, mâine ea va condamna şi va aduce pieirea tuturor acelora care nu vor fi crezut (Apocalipsa 19.13-15). Arma lui Şamgar reprezintă şi ea Cuvântul lui Dumnezeu, însă de data aceasta aşa cum îl vede lumea: aparent un instrument fără nici o valoare. Totuşi arma aceasta are mare putere şi este îndeajuns de tare pentru a-1 elibera pe Israel încă o dată.
Slăbiciunea omului (Ehud era stângaci) şi slăbiciunea instrumentului (ţepuşa pentru boi a lui Şamgar) scot în evidenţă, şi una şi alta, puterea lui Dumnezeu care îi scapă pe aceia care strigă către El.

Cor Elim-O noapte sfanta

Vine Isus - Poem Craciun

Paula Seling - A mai trecut un an

Altarul rugaciunii !

'Naintea feţei Tale, cerescule Părinte,
Aş vrea s-ajungă astăzi puţinele-mi cuvinte,
Şi strâns înmănunchiate, ca un mărgăritar
Să fie-o rugăciune pentru al Tău altar.

De-aceea-mi plec fiinţa cu tot ce am în ea
Să-mi torn pârjolul vieţii aici în faţa Ta,
Ca Tu din înălţime, din zări nemărginite
S-auzi a mea şoptire, prin lacrimi izvorâte.

Dar simt că tot lăuntrul e ruginit, e gol,
Că lanţul slăbiciunii mereu îmi dă ocol,
Şi cu a mea privire în sus nu pot privi
Pe Tine, Doamne sfinte, în cer a Te zări.

Să-Ţi spun că jertfa rugii e simplă, e săracă
Şi... pentru cer... n-ajunge podoaba ce-o îmbrac
Că printre zări ascunsă, pe-o cale-aşa de lungă
Strigarea mea cea slabă nu poate să ajungă... ?

Împovărat de greşuri, zdrobit şi păcătos,
Din lutul plămădelii, sec şi buruienos,
O frază istovită sau un cuvânt măcar
Aş vrea să urc spre ceruri ca jertfă de altar.

Pe buza mea cea arsă mulţimi de fapte vin,
Se nasc şuviţe fluvii din sufletul meu plin.
Sunt vreascurile vieţii, e chinul strâns ca varul,
E rugăciunea însăşi, e jertfa, e altarul.

Şi-atunci în starea asta Tu mâna să-mi întinzi,
Altarul meu cel gata, Isuse, să-l aprinzi,
Să ardă-n flăcări sfinte în nesfârşitu-ţi har,
O rugăciune sfânta, o jertfă de altar.

Atâta e ce astăzi eu aş putea aduce
În faţa Ta, Isuse, la Gogota, la cruce:
O inimă zdrobită, scăldată-n mult amar,
Dar... rogu-Te, Isuse,... Tu pune-o pe altar ! 

               

                                      Valentin Popovici

Altarul familiei !

ILIE si IOV, doi oameni ai lui Dumnezeu care au un lucru in comun, au ridicat altare.

Iov 1:5

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

1 Imparati 18:30-32

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.
 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îţi va fi numele” şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 

Altarul-este locul intalnirii cu Dumnezeu. In vechime era nevoie de o jertfa adusa pe altar. Astazi pe altarul nostru  nu mai este nevoie de o jertfa, pentru ca jertfa a fost adusa in urma cu 2000 de ani.Dumnezeu l-a dat pe Singurul Sau Fiu, pe  ISUS HRISTOS. In schimb pe altarul nostru trebuie aduse multumiri ca jertfa, trebuie aduse cantari de lauda.Altarul este locul unde ne sfintim zi de zi prin rugaciune.

Astazi traim vremuri tot mai urate, mai grele din acest punct de vedere, pentru ca exista tot mai multe familii unde altarele sunt distruse, au fost lasate in paragina.

O familie credincioasa fara altar..este pe cale sa se destrame.

Putini  soti se mai unesc pe genunchii seara impreuna, putini parinti ingenuncheaza impreuna cu copii lor. Si-atunci ne miram ca auzim tot mai multe divorturi in randul crestinilor...?

Exista divorturi, pentru ca nu mai exista altare !!!!

E un moment prielnic acum la inceputul acestui an, sa ridicam altare in casele noastre.

Altarul nostru trebuie sa aibe: piatra, lemne, jertfa si apa.

PIATRA - Cuvantul lui Dumnezeu

LEMNELE - Cantarea de lauda

JERTFA - Rugaciunea

APA - Prezenta lui Dumnezeu .

 Avand toate acestea pe altarul familiei noastre vom  avea cele mai binecuvantate familii.

O zi binecuvantata !

Hrana ta zilnica !

5 Ianuarie
Judecători 3.1-11
În această carte a Judecătorilor  vom vedea constant reproducându-se acelaşi ciclu. Poporul începe prin a-L abandona pe Domnul. Atunci El îi foloseşte pe vrăjmaşii lor pentru a le trezi conştiinţa. În cele din urmă, Israel strigă către Dumnezeu care, plin de îndurare, îl scapă dându-i un judecător (vezi şi Psalmul 107.6, 13, 19, 28). Ciclul acesta,  se repetă prea adesea în viaţa fiecăruia dintre noi.

Când, uitându-L pe Domnul, intrăm sub influenţa lumii, El Se foloseşte uneori de ostilitatea acesteia pentru a ne trezi. Versetul 2 ne aminteşte de felul în care Dumnezeu ne păstrează într-o stare de alertă şi ne exersează pentru luptă. El permite existenţa vrăjmaşilor tocmai cu scopul acesta. Pregătirea militară include în mod necesar exerciţii şi manevre fără de care un soldat n-ar fi capabil să lupte când s-ar ivi situaţia. „Luptă-te lupta cea bună a credinţei" este un îndemn permanent pentru credincios

(1 Timotei 6.12).

Şi aceasta, deoarece credinţa are o dublă certitudine: cea dintâi, că lumea este un vrăjmaş; cea de-a doua: că lumea este un vrăjmaş învins. „Eu am învins lumea", sunt ultimele cuvinte ale Domnului Isus Hristos adresate alor Săi înainte de cruce.

Pe acestea trebuie să le luăm în stăpânire prin credinţă, pentru ca să câştigăm victoria asupra lumii

(Ioan 16.33; 1 Ioan5.4, 5).

Glorie Domnului !

Dupa ani multi in care am cautat fericirea departe de Domnul....EL a hotarat o zi in care sa imi vorbeasca si sa imi cerceteze viata...si aceasta zi a fost exact cu 5 ani in urma, 04.01.2008.

Ii multumesc ca nu mi-a curmat firul vietii in toti acesti ani in care am stat departe de EL.

N-am cuvinte sa Ii multumesc pentru acesti ani  binecuvantati, in care am trait experiente minunate alaturi de EL, in care m-a invatat ce inseamna dependenta de El, ani in care m-a trecut si prin incercari, ani in care am avute parte si de lupte spirituale imense, dar prin toate acestea Dumnezeu si-a aratat  biruinta si slava.
Slava Domnului !

A mai trecut un an !

A mai trecut un an!!!

Multi spun ca nu e bine sa privesti in trecut, ci numai inainte cu speranta. 

Eu as prefera sa imi fac o mica analiza a vietii mele in anul 2012. 

Sa privesc binecuvantarile si incercarile prin care am trecut. Sa vad dorintele pe care le-am avut si in acelasi timp sa imi vad si  neimplinirile. Cu siguranta fiecare dintre noi am avut si asa ceva, iar pentru toate aceste neimpliniri trebuie sa exista si o cauza.Cred ca acest lucru ar fi bine sa il facem cu toti....sa privim in urma.

Privind la  unul din oamenii lui Dumnezeu IOV, imi vad  una din marile mele neimpliniri.

Iov 1:1-5

Era în ţara Uţ un om care se numea Iov...
...... 
 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă....."

....ceea ce eu nu am facut de fiecare data..sau nu constant si cu perseverenta.

Ne intrebam de multe ori, de ce oare  multe din rugaciunile noastre nu au primit raspuns?
Nu am primit pentru ca nu am facut ceea ce facea Iov... se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot.
Suntem la primii pasi in noul an...
E momentul de a lua exemplul lui Iov, si alaturi de Iov, Scriptura ne arata si alti oameni care au ridicat altare in fiecare zi.

Dar ce inseamna a ridica altar...?
Prin harul lui Dumnezeu, voi incerca maine sa vedem insemnatatea si beneficiile altarului.
Pana atunci fiti binecuvantati !

Hrana ta zilnica !

4 Ianuarie
Judecători 2.6-23
Anii au trecut şi vedem ridicându-se în Israel „o altă generaţie, care nu-L cunoştea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel" (v.10). Generaţia aceasta nu experimentase credincioşia lui Dumnezeu în deşert, nici puterea Lui în Canaan. Şi iată-i cum merg după alţi dumnezei (v.12).
Acesta este un exemplu important, pe care trebuie să-1 luăm în considerare noi, care suntem parte a unei noi generaţii a poporului lui Dumnezeu, copii din părinţi credincioşi, care am auzit despre lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a împlinit pentru generaţiile ante-rioare, dar care, probabil, nu-L cunoaştem pe Domnul printr-o experienţă personală.
Vai, este trist să vedem declinul care a urmat după trezirea strălucită din secolul trecut. „Bătrânii", despre care am auzit vorbindu-se, au plecat unul câte unul. Iar dacă Domnul ne va mai lăsa aici încă câţiva ani, cei mai tineri dintre noi, la rândul lor, vor avea răspunderea să croiască drumul.
„Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri", ne îndeamnă Evrei 13.7. Ei ne-au lăsat lucrările lor scrise şi exemplul lor. Să le imităm, mai presus de toate, credinţa. Şi apoi, chiar dacă acestea sunt trecute, Domnul ne rămâne. Prezenţa Lui este suficientă chiar pentru un timp al slăbiciunii, ca cel de astăzi!

Hrana ta zilnica !

3 Ianuarie
Judecători 1:27-36; 2.1-5
Dumnezeu avea multe motive să ceară distrugerea completă a vrăjmaşilor lui Israel. Dorea în special să-si protejeze poporul de influenţa acestor canaaniţi idolatri. Din punct de vedere moral, acelaşi pericol există şi pentru noi.

O parte din timpul nostru sc scurge în compania oamenilor neîntorşi la Dumnezeu: colegii de muncă, uneori anumiţi membri ai familiilor noastre.

Nu putem în general, evita aceste contacte. Dar trebuie să fim atenţi ca ele să nu aibă nici o influenţă asupra vieţii noastre spirituale. Să ne ferim dc prieteniile rele (1 Corinteni 15.33). Sunt unii oameni de care trebuie să fugim, chiar dacă ei ne vor lua în râs. Altfel, ne vor „împinge în ţinutul muntos", cum s-a întâmplat cu fiii lui Dan (v. 34). adică ne vor împiedica să ne bucurăm în pace de lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Îngerul Domnului, „Căpetenie a oştirii Domnului" (losua 5.14), Se aştepta ca Israel să se întoarcă Ia Ghilgal punctul de plecare al glorioaselor victorii dc altădată.

Dar în zadar! Atunci EI Se suie la Bochim locul lacrimilor.
Comparând slăbiciunea prezentă a Bisericii cu gloriosul început al istoriei sale, nu constituie oare acesta un îndemn de a ne smeri?

Hrana ta zilnica !

2 Ianuarie
Judecători 1.16-26
Abia începută, această carte a Judecătorilor ne pune în faţă un declin, pe cât dc trist, pe atât de rapid. Care este motivu? În esenţă, uitarea prezenţei Domnului. Ghilgal nu mai este locul judecării dc sine. nici locul unde se găseşte îngerul Domnului (2.1). Care este consecinţa? O mare teamă de puterea oamenilor! Carele lor de fier devin un subiect de groază (Prov. 29.25). Pare să existe aici o asemănare cu zilele lui losua. Luarea Luzului ne aminteşte de luarea lerihonului. Dar aceasta nu este o chestiune de credinţă nici din pârlea fiilor lui losif, nici din partea omului care Ie-a arătat intrarea in cetate. Rahav a fost cruţată datorită credinţei ei. Este cu totul diferit cazul trădătorului din Luz care, in loc să trăiască acolo cu poporul, pleacă şi îşi ridică o cetate in altă parte. O victorie care nu este rod al încrederii în Dumnezeu nu va dura niciodată.
Declinul este general, dar, individual, fiecare seminţie este caracterizată de măsura în care tolerează sau se supune, cu mai multă sau mai puţină putere de rezistenţă, prezenţei vrăjmaşilor în teritoriul ei. Tot aşa in Adunare, delăsarea colectivă este un rezultat al delăsării individuale Fiecare credincios are răspunderea lui personală. Ar trebui să ne întrebam fiecare dintre noi: „Care este răspunderea mea? Cum mi-a fost mărturia din ziua în care m-am întors la Dumnezeu?"

Hrana ta zilnica !

1 Ianuarie
Judecători 1.1-15
Există o mare diferenţă între cartea Iosua şi cea a Judecătorilor. Cea dintâi îl înfăţişează pe Israel luând victorios în stăpânire ţara Canaan. Cea de-a doua ne va oferi o descriere a poporului locuind în moştenirea lui. Deşi la prima vedere cartea Judecători pare să abordeze acelaşi subiect, chiar de la începutul ei există semne sigure care indică faptul că nu ne mai aflăm în zilele lui Iosua: chiar dacă Iuda acţionează cu zel împotriva canaaniţilor, el pare să conteze mai puţin pe Domnul decât pe fratele său Simeon. Apoi împăratul vrăjmaş, lăsat în viaţă, este tratat într-un mod barbar.
Pagina glorioasă este întoarsă; vom asista la declin.
Aceasta este ceea ce s-a produs şi în Adunarea răspunzătoare. Puterea şi, în mare măsură, binecuvântarea colectivă au dispărut astăzi. Însă Dumnezeu nu S-a schimbat. Puterea Lui se găseşte întotdeauna la dispoziţia credinţei individuale. Otniel, luând în stăpânire Debirul, ne stă ca exemplu. Binecuvântarea este de asemenea la îndemâna noastră (1 Petru 3.9 sf.). Este suficient să o cerem, aşa cum a făcut Acsa (v. 15). Ea vine prin Duhul lui Dumnezeu care, asemenea „pâraielor de apă" promise în Deuteronom 8.7, ne împrospătează sufletele prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Să cerem această binecuvântare Tatălui nostru, la începutul acestui an.

Biblia in 5 ani !

Incepem un nou an. Multumesc Domnului pentru ca mi-a dat izbanda in tot ceea ce am facut, mi-a dat sanatate si  cred ca mi-a dat mult mai mult, decat meritam. Multumesc pentru ca m-a ajutat sa pot duce la bun sfarsit si acest studiu "Biblia in 5 ani ", studiu pe care eu l-am numit "Hrana ta zilnica".

Imi doresc ca si acest an sa putem continua, si ma rog Domnului  sa imi dea izbanda !

Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! - Psalmii 118:25