Versetul zilei

22 mai 2013

Vreau sa iubesc....!

Sunt la birou...plictiseala mare...Imi pun castile si caut ceva crestin sa ascult.Am gasit...radio Vocea Evangheliei. Ascult o melodie super...dar iata ca imi capteaza atentia o istorioara frumoasa pe care tocmai o aud...Incep sa scriu repede ideile ...pentru ca vreau sa o cititi si voi.

Undeva pe o insula locuiau  impreuna o multime de sentimente.
Fericirea, Tristetea, Cunoasterea, Intelepciunea si multe altele, dar alaturi de toate acestea, locuia si  Dragostea.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda, asa ca fiecare din ele s-au grabit sa plece cat mai repede.Si-au cauta barci si fiecare au parasit insula, doar Dragostea nu se grabea sa plece. Era singura careia ii parea rau sa paraseasca acel paradis.
Când insula era aproape de a se scufunda, Dragostea s-a hotarat sa paraseasca si ea locul acela magnific, insa avea nevoie de ajutor, de-aceea s-a hotarat sa il ceara oricui ii va iesi in cale. Bogatia a trecut pe lânga Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus:
“ Bogatie ma poti lua cu tine?” 
" Nu, nu pot. Am atâta aur si argint in barca mea, incât nu se mai este loc si pentru tine”.
Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca:
“ Vanitate, te rog ajuta-ma!”
“ Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca” - a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere ajutorul:
“ Tristete ia-ma cu tine, te rog!”
“ O...Dragoste, sunt atât de trista, incât vreau sa fiu singura!”
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atât de vesela incât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce:
“ Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel. Dragostea s-a simtit atât de binecuvântata si atât de fericita incât a uitat sa intrebe cum il cheama. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmând-si calea lui. 
Dragostea, realizând ca a ramas datoare acelui  batrânel, a intrebat Cunoasterea ,un alt batrânel:
“ Spune-mi te rog, cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?”
“ Era Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“ Timpul!” - a spus Dragostea mirata. “ Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?”
Cunoasterea a zâmbit si a raspuns cu intelepciune:
“ Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cât de mare si minunata este Dragostea”.

Zilele trecute vorbeam  cu mama mea la telefon.Printre altele imi spunea...
"draga mea, sa nu uiti...intr-o zi toate vor dispare, credinta, speranta, bunatatea, si multe alte calitati...singura  care va ramane, ESTE DRAGOSTEA"...cata dreptate avea.....!!!
Ma rog Domnului sa imi daruiasca din plin dragoste, o dragoste ca si a LUI.
 O dragoste sincera si curata, dar nu o dragoste pentru cei care ma iubesc...pe acestia e foarte simplu sa ii iubesc, vorba aceea...( te iubesc pentru ca ma iubesti)....
vreau o dragoste pentru toti acei pe care, imi este greu sa ii iubesc...o dragoste si pentru cei care ma urasc...de fapt vreau sa ii iubesc pe toti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu