Versetul zilei

22 decembrie 2012

Hrana ta zilnica!

22 Decembrie Iosua 17.1-18Manase îşi primeşte partea şi imediat apar cele cinci fiice ale lui Ţelofhad cu frumoasa lor perseverenţă. Amintind de porunca DOMNULUI către Moise, ele îşi revendică mult aşteptata moştenire. Jumătate din seminţia lor alesese cealaltă parte a Iordanului, dar ele nici nu s-au gândit la aşa ceva; moştenirea lor era în Canaan, în mijlocul fraţilor lor. Şi să ne amintim cu această ocazie că, dacă femeile creştine nu sunt chemate la anumite slujbe publice, cum ar fi predicarea, moştenirea lor cerească şi bucuria în binecuvântările cereşti nu le sunt cu nimic mai prejos decât cele ale fraţilor lor.
Într-o manieră generală, să remarcăm cu ce grijă stabileşte DOMNUL hotarele fiecărei seminţii. Una după alta, fiecare îşi primeşte partea, indicată în primul rând prin frontiere, apoi prin lista cetăţilor care se găsesc  acolo.
Dumnezeu aşteaptă în schimb de la ai Săi zelul de a şile însuşi.
Priviţi-1 însă pe Efraim! Nu-i place muntele său: îi cere prea multe eforturi; solicită o altă parte, nu prin credinţă, ci de lene. Cât de mult pierdem noi, ca şi această seminţie, din lipsă de energie, mai ales în domeniul care ne este cuvenit întotdeauna: cel al rugăciunii

21 decembrie 2012

Hrana ta zilnica!

21 Decembrie Iosua 15.20... 63; 16.1-10
Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Ii aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumnezeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.
Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar". Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6).
Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaanitii din Ghezer (16.10).
Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi?
Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 ...).

O zi minunata !

Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
„Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”
Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei.
Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
 „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.”
 Acum, dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.
 Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El! 
Psalmii 2

20 decembrie 2012

Eveniment!

Biserica Penticostala “Elim” din Timisoara, organizeaza:
Conferinta de tineret cu tema: “Batalia pentru integritate”. Invitati: Pastor Nelu Brie, Alin si Emima Timofte.
Evenimentul va avea loc Sambata 22 Decembrie 2012, ora 16:00 la Biserica Elim, str. Virgil Madgearu, 39 Timisoara.
Mai multe pe www.elim.ro

Umblarea cu Dumnezeu!

Binecuvantarile din viata noastra depind in mare masura de umblarea noastra cu Dumnezeu. Suntem tentati sa credem ca, daca declaram apartenenta noastra la un cult, daca avem facut un botez, daca suntem inscrisi intr-un registru, este suficient.
Din pacate, totul este in zadar...daca umblarea noastra nu este dupa voia lui Dumnezeu. Sa privim in urma la istoria poporului Israel. Cu toate ca Dumnezeu le-a purtat de grija in fiecare zi, totusi ei au uitat si s-au departat de Dumnezeu.(Exod 22:1) Hotarat Dumnezeu a vrut sa ii pedepseasca, dar Moise a fost mijlocitorul dintre Dumnezeu si acest popor.
Pentru  a avea siguranta ca umblarea noastra este dupa voia lui Dumnezeu, trebuie sa ne analizam bine viata, trairea si purtarea.
Iata cateva conditii care trebuiesc indeplinite:
1.Atunci cand umbli cu Dumnezeu, trebuie sa o rupi definitiv cu pacatul si cu diavolul!
Nu va fi deloc usor, dar cu Dumnezeu totul se poate.Nu poti umbla pe doua cai, cum de altfel nu poti sluji la doi stapani. 
"Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. - Matei 6:24
2.Atunci cand parasesti pe diavol, cauti partasia cu Dumnezeu!
Zacheu cauta sa Il vada pe ISUS !
"Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă"
3.Atunci cand stai in partasie cu El, te abandonezi in Mana Lui, total si neconditionat!
Chiar si in suferinta poti vedea slava lui Dumnezeu. In Matei 11:28, Dumnezeu cheama la El pe cine...?...pe cei obositi si plini de probleme..
  "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă."
4. Atunci cand ai abandonat totul....accepti si chemarea pe care ti-o face !
Indiferent unde, indiferent cand....esti dispus sa Ii faci voia  

Cand umbli cu Dumnezeu, cei din jurul tau vor vedea acest lucru, pentru ca vei fi insotit de multe semne care vor arata ca esti UNUL din COPIII SAI .
-SFINTENIA, unul din semne care te va insoti:
„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. - 1 Petru 1:16
-CARACTERUL, alt semn prin care vei fi deosebit:
"Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus."-1 Ioan 2:6
-CURAJUL, de care trebuie sa dai dovada:
" Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”  Marcu 16:17-18

 Prin umblarea cu Dumnezeu vom capata trecere inaintea LUI !
"Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” Exod 33:17

O zi binecuvantata in care umblarea noastra sa fie dupa voia lui Dumnezeu !

Omul contemporan este "stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul"

Fiind pe sfarsit activitatea la servici, am intrat sa citesc cate ceva. Mi-a atras atentia un articol foarte interesant. Redau cateva pasaje din el....

Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, IPS Andrei, afirmă, în Pastorala de Crăciun, că omul contemporan este "stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul", iar deviza acestuia este "doar să mănânce bine, să fure şi să îi exploateze pe cei slabi".
IPS Andrei afirmă, în Scrisoarea Pastorală de Crăciun, intitulată "Pe altă cale", că omul civilizat al veacului nostru, trăind în spiritul care domnea şi la curtea lui Irod, are următoarea deviză de viaţă: "să mănânce bine, să îndrăgească femei frumoase, să fure şi să exploateze pe cei slabi, să doarmă în lenea unui trup obosit de senzaţii tari, să se închine la icoanele rotunde ale banului, devenit un adevărat Dumnezeu făcător de minuni. El e stăpânit de două patimi mari: banul şi trupul. Iar aceste patimi îşi găsesc satisfacţie pe calea cea lată, pe calea lui Irod". 
El adaugă că, din perspectiva pământească, întoarcerea la Irod, la anturajul lui, la modul lui de viaţă, ar fi fost mult mai ispititoare. 
"Este mult mai uşor să umbli pe calea cea lată, care nu-ţi impune nicio cenzură morală, nu-ţi cere niciun fel de preocupare spirituală, nu-ţi cere să participi la Liturghie, nu-ţi cere să faci acte de caritate, îţi îngăduie să te înfrupţi din toate desfătările ce ţi le oferă patima, dar, din nefericire, duce la prăbuşire.  Calea uşoară e aceea a viciului şi calea obositoare şi aspră e cea a virtuţii. Pe cea uşoară călătoreşte mulţime mare, iar pe cea obositoare lume puţină, pentru că e strâmtă şi grea. Capătul ei, însă, ajunge în bucuria veşnică", spune IPS Andrei.
Articolul continua aici: http://www.mediafax.ro/social/ips-andrei-omul-civilizat-al-veacului-nostru-este-stapanit-de-doua-patimi-mari-banul-si-trupul-10402457

Hrana ta zilnica !

20 Decembrie Iosua 15.1-19
După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări. Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afec-. ţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spusese lui Iosua: ,Dă-mi muntele acesta" (14.12), să-şi audă fiica spunând:
,Dă-mi ... dă-mi şi ...!" (v. 19; compară cu Matei 11.12).
Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

19 decembrie 2012

Corul de Copii-Elim Timișoara-Nu mai fii trist

Duminica dimineata am avut in biserica noastra parte de un program minunat alaturi de copiii nostri.
Domnul sa ii binecuvinteze!

Viata asemeni unui tren....


Viaţa-i ca un tren de munte, cu-un mecanic iscusit
Drumu-ncepe de la leagăn, şi-are la mormânt sfârşit,
Treci tunele şi semnale, curajos călătoreşti
Ţine mâna strâns pe frână, drumul vezi să nu-l greşeşti.

O Isuse, Tu condu-ne, pân’ la locul fericit,
Unde îngeri ne aşteaptă să ne spună “bun venit”

Peste văi prăpăstioase poduri lungi vei traversa,
Dar Isus stă şi priveşte, calea-aceasta-I viaţa ta,
Fii atent la avalanşe datoria să-mplineşti
Ţine mâna strâns pe cârmă, drumul vezi să nu-l greşeşti.

Când cu bine ajungi la capăt, şi-apoi treci peste Iordan
Vezi o ţară-mpodobită, e cerescul Canaan,
Aici trenul se opreşte, tu cobori eşti obosit
Însă Domnul îţi grăieşte călător “Bine-ai venit”

Hrana ta zilnica !

19 Decembrie Iosua 14.1-15
DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răspundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul. Mai mult de patruzeci de ani a aşteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranţă. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL" (v.12). Minunat exemplu de perseverenţă a credinţei! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea - spune el - nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul? Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea ... vor umbla şi nu vor obosi". Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine ... Ei merg din putere în putere" (Psalmul 84.5, 7).

18 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

18 Decembrie Iosua 13.15-33
Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.
Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam -Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «întâi eu!» într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înaintea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

17 decembrie 2012

Hrana ta zilnca !

17 Decembrie Iosua 13.1-14
DOMNUL îi aminteşte lui Iosua că rămăsese foarte mult pământ de luat în stăpânire. Frontierele ţării îi fuseseră arătate (1.4). Erau uşor de reţinut. La sud: un mare deşert; la nord:
un mare munte, Libanul; înspre orient: un mare, fluviu, Eufratul; în sfârşit, la apus: o întinsă mare, Mediterana. Teritoriul care trebuie ocupat prin credinţă are frontierele identice cu cele ale aceleiaşi lumi care ni se prezintă şi nouă: aridă, fără rod pentru Dumnezeu (deşertul); plină de orgoliu şi de deşertăciune (muntele); prosperă şi foarte ocupată (fluviul); violentă, încontinuu zbuciumată (marea - Iuda 13; Isaia 57.20).
Să ne păzim, dragi copii ai lui Dumnezeu, să nu călcăm în afara acestor hotare. Mulţi au făcut aceasta fiind atraşi sau din simplă curiozitate şi majoritatea dintre ei nu s-au mai întors niciodată. In schimb rămânea în interiorul graniţelor „foarte mult pământ de luat în stăpânire". Comorile inepuizabile ale Cuvântului, bogăţiile nemăsurate ale Domnului Hristos aşteaptă ca noi să le luăm în stăpânire „astfel ca - potrivit rugăciunii apostolului - să fim deplin în stare să înţelegem împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaştem dragostea lui Hristos..."
(Efeseni 3.18-19).
Creştini, iată dimensiunile infinite ale moştenirii noastre în El!

16 decembrie 2012

Esenta Craciunului !

Unul dintre cele mai frumoase anotimpuri este iarna, cel putin pentru mine, iar una dintre cele mai iubite sarbatori de iarna este Craciunul.
Desi iubita de foarte multi oameni, aceasta sarbatoare  are o semnificatie aparte si totusi este primita atat de diferit in fiecare familie.Daca mergem in oras in aceste zile peste tot vedem o agitatie neobisnuita.
Magazine frumos impodobite, lumini superbe care te fascineaza, se cheltuiesc sume imense pentru aceasta sarbatoare, se gateste mancarea cea mai buna, se cumpara hainele cele mai scumpe, dar prea putini se gandesc la esenta acestei sarbatori.
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !
Daca Dumnezeu nu avea acest plan minunat de a-L trimite omenirii pe Singurul Sau Fiu, astazi noi nu aveam ce sarbatori.Din pacate ani la rand, oamenii sunt atrasi  de frumusetea magica a acestor sarbatori,  cuprinsi de iuresul acesta comercial, unde toate vitrinele stau incarcate cu diferite reclame cu zeci de lei reduceri, unde diferite locatii stau pregatite sa ofere diferite tentatii si distractii, iar adevaratul motiv de bucurie....este scapat din vedere.
Atentia noastra in aceste zile trebuie sa fie mai mult ca oricand indreptata spre Domnul Isus. Venirea Lui in lume  a fost mijlocita  cu mii de ani in urma prin profeti, prin vise , prin vedenii. Prin Hristos, Dumnezeu  a dat o descoperire totala, completa, definitiva si universala.
Descoperindu-L pe Hristos nu mai ai nevoie de nimic si aceasta descoprire nu s-a facut pentru 2-3 ani...ci este definitiva.Aceasta venire a lui  Hristos a adus siguranta si certitudinea ca Dumnezeu este cu noi.Descoperirea aceasta nu este doar pentru mine sau pentru tine, ci este universala, este pentru intreaga omenire. Si tu dragul meu poti avea aceasta siguranta alaturi de Domnul Isus, poti avea aceasta certitudine ca EL este cu tine, dar  acest lucru atarna de alegerea pe care o faci in aceste zile de sarbatoare.
Alegi sa te lasi amagit si atras de magia  si frumusetea acestei sarbatori de iarna sau alegi sa privesti sarbatoarea in esenta ei?
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !

Hrana ta zilnica !

16 Decembrie Iosua 12.1-24
Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13-24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război" (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; împăratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul.
Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi!
În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună", şi să primim cununa promisă „celui ce va birui" (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).