Versetul zilei

4 noiembrie 2011

O frunza...

O frunza s-a desprins din pom...
Si mana mea, mana de om
S-a-ntins indata, uite-asa
Si frunza a cazut in ea.
Am stat privind la ea uimit
Si-atatea ganduri mi-au venit...
A fost o frunza dusa-n vant
Spre-a se preface in pamant...
Dar a cazut in mana mea
Si-am zis: eu nu te voi lasa!
Ci te voi duce chiar acum, la casa mea!
Si in album, te voi pastra cu ingrijire
In cartea mea de amintire.


Acum, privirea mi-o ridic 
Spre Tronul Harului si zic:
Parinte, daca voi cadea, 
Luat de vant, in vreme grea
Si cand cu sufletul infrant, 
Voi fi aproape de pamant,
Intinde-ti atunci, mana Ta
Si lasa ca sa cad in ea!
Ma spala de noroi si scrum
Asaza-ma-n al tau album!
Pastreaza-ma cu ingrijire
In Cartea Ta de amintire.
Ca impreuna cu cei vii
Sa inverzesc in vesnicii!



2 comentarii:

  1. O poezie de mare exceptie, care trebuie citita cu sufletul...
    Fii binecuvantata Monna draga!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Elena.
    Imi aminetesc ca in urma cu aproape un an,cand am citit poezia aceasta prima data,am hotarat sa o recit in biserica si dupa aceea sa cant o cantare care avea aceeasi tema....abia am reusit sa incep cantarea....din cauza lacrimilor....
    Acum, privirea mi-o ridic
    Spre Tronul Harului si zic:
    Parinte, daca voi cadea,
    Luat de vant, in vreme grea
    Si cand cu sufletul infrant,
    Voi fi aproape de pamant,
    Intinde-ti atunci, mana Ta
    Si lasa ca sa cad in ea!

    RăspundețiȘtergere